Fractura de olecran

Protocol de recuperare in fractura de olecran

Fracturile de olecran sunt printre cele mai frecvente patologii de la nivelul cotului. Pacientii cu fractura de olecran sunt incapabili de a realiza extensia cotului.

Aceste tipuri de fracturi sunt clasate drept unele dintre cele mai simple leziuni intra-articulare, tratamentul chirurgical si procesul de recuperare fiind relativ simple. Fracturile intra-articulare reprezinta majoritatea fracturilor olecraniene sunt sunt, in general, asociate cu efuziuni articulare si hematoame locale. Fracturile extra-articulare includ fracturile-avulsie si sunt cel mai frecvent intalnite la populatia in varsta.

Cauze

Cel mai frecvent mecanism de producere a acestor fracturi este caderea directa pe cot sau caderea in maini, cu cotul in hiperextensie, olecranul fiind astfel impins cu forta in humerusul distal.

A doua cauza de producere a fracturilor de olecran este reprezentata de contractia muschiului triceps. Tendonul muschiului triceps se afla in relatie intima cu periostul care acopera olecranul, contractia acestui muschi provocand o avulsie a olecranului. Acesta este motivul pentru care unii sportivi, printre care gimnastii, care genereaza multe contractii izometrice ale bratului prezinta un risc ridicat de a dezvolta aceste patologii.

Tratament

Managementul acestor fracturi depinde de gradul de deplasare, de cominutie si de stabilitatea cotului. Conform clasificarii Mayo, care incorporeaza aceste 3 variabile, exista 3 tipuri de fracturi, fiecare cu 2 subtipuri:

• Fracturile fara deplasare (tip I) trebuie tratate prin imobilizare simpla si tratament simptomatic (antialgic/antiinflamator). Tipul I de fracturi sunt clasificate in non-cominutive si minim-cominutive. Pacientul este imobilizat intr-o atela de cot pentru 2 saptamani, dupa care incep miscari active ale cotului, fara rezistenta. Tipul II si III includ fracturile cu deplasare, tipul II neprezentand leziuni la nivelul ligamentelor colaterale, respectiv tipul III care prezinta intreruperea relatiei dintre antebrat si humerus.
• Tipul II si III sunt si ele subdivizate in fracturi cominutive si non-cominutive. Diferenta cheie intre aceste fracturi este reprezentata de faptul ca fracturile tip III sunt instabile, instabilitatea cotului fiind data de faptul ca in fracturile tip III exista o leziune a ligamentului colateral medial. Astfel, cea mai viabila modalitate de tratament a acestor fracturi este cea chirurgicala, prin hobanaj sau fixarea cu placute si suruburi.

Protocol de recuperare post-operator

Ingrijirea post-operatorie este deosebit de importanta pentru vindecarea completa. Scopul functional al kinetoterapeutului este redobandirea mobilitatii complete a cotului astfel incat pacientul sa-si desfasoare fara probleme activitatile zilnice, fara probleme, ca dinaintea traumatismului. Exista insa riscul sa existe o pierdere permanenta a extensiei cotului. Procesul de recuperare si vindecarea osoasa vor dura aproximativ 12 saptamani.

Saptamana 1: Vindecarea osoasa se afla in faza inflamatorie. Pacientul este imobilizat intr-o atela gipsata, in flexie de 60 de grade, pentru a minimiza tensiunea la nivelul pielii. Kinetoterapeutul trebuie sa verifice timpul de reumplere capilara, sensibilitatea, miscarile active si pasive ale degetelor si tumefactia excesiva. Pot incepe miscari active de mobilizare a cotului, mainii si degetelor, cu atela. Degetele si mana pot fi edematiate din cauza fracturii. Dupa 3-4 zile, incep exercitii izometrice ale pumnului. Tot acum se incep miscari usoare de flexie a cotului si miscari active de mobilizare a pumnului, fara atela.


Saptamana 2: Vindecarea osoasa este acum in faza reparatorie. In majoritatea cazurilor, kinetoterapeutul incepe miscari izometrice ale bicepsului si exercitii izotonice ale degetelor. La sfarsitul saptamanii, se suprima imobilizarea gipsata.

Saptamanile 4 - 6: Fractura este acum partial stabila. Sunt continuate miscarile active de mobilizare a umarului, cotului si pumnului, sub atenta supraveghere a kinetoterapeutului.. Exercitiile izometrice ale cotului si pumnului, in flexie si extensie, sunt acum permise. Pacientul poate sa-si foloseasca membrul operat pentru ingrijirea proprie.

Saptamanile 8 - 12: Daca fractura este considerata vindecata din punct de vedere clinic si radiologic, pacientul poate sa inceapa sa utilizeze progresiv greutati pentru exercitii ale flexorilor si extensorilor cotului. Kinetoterapeutul continua mobilizarea activa a cotului pana la anvergura completa a miscarii, in toate planurile. Pot exista anumite restrictii ale extensiei cotului, datorita osificarii heterotopice, in acest caz fiind recomandata reinterventia chirurgicala pentru excizia depunerii osoase excesive.

Clinica Centrokinetic dispune de unul dintre cele mai performate sisteme de recuperare din Bucuresti, avand o echipa de kinetoterapeuti foarte experimentata, avand o experienta de peste 15 ani. Echipa noastra medicala a lucrat cu nenumarati sportivi de performanta, ajutandu-i sa revina in sportul care i-a consacrat, fiind foarte apreciata de catre echipa nationala de rugby a Romaniei, de echipa de rugby CSA Steaua Bucuresti, de sportivii de la Absoluto, dar si de multi altii.

âPOTI FACE AICI O PROGRAMARE pentru consultatie, pentru RMN sau pentru recuperare medicala. La Centrokinetic, cei mai buni medici si terapeuti iti stau la dispozitie pentru orice problema articulara sau musculo-scheletala, de la consultatia initiala si investigatii complete in cadrul clinicii, pana la tratament si recuperare medicala completa in afectiuni de coloana, traumatice sau post chirurgicale.