Site-ul nostru foloseste cookie-uri pentru a-ti oferi o experienta de utilizare imbunatatita, pentru a-ti afisa continut personalizat si relevant pentru tine. Cookie-urile ne permit sa avem si statistici anonime de traffic in site, prin Google Analytics. De asemenea, unele pagini pot genera cookie-uri Google sau Facebook pentru a-ti afisa reclame cu serviciile noastre pe alte site-uri. Ai optiunea de a nu a accepta cookie-urile plasate de site. Poti sa iti exprimi aici preferintele tale legate de cookie-uri si sa citesti politica de cookie-uri a site-ului.

  •  
Informatie medicala revizuita de: ANDREI BOGDAN, Medic primar ortopedie – traumatologie

recuperare revizie lia

Recuperarea dupa revizia de ligament incrucisat anterior


Reconstructia ligamentului incrucisat anterior (LIA) e acceptata cafiind tratamentul de referinta la indivizii cu instabilitatefunctionala datorata unui deficit al LIA. Numarul reconstructiilorse estimeaza a fi in jur de 60.000 – 75.000, desi alti autorivorbesc de 350.000 de reconstructii effectuate anual. Desi 90% dinreconstructii sunt efectuate de chirurgi care efectueaza mai putinde 10 ligamentoplastii pe an, rata de success a acestei proceduri emare, variind intre 75 si 90%. Totusi, trebuie sa remarcampotentialul mare de esec al acestor reconstructii primare.
In evaluarea unui pacient cu plangeri persistente consecutive uneireconstructii LIA primare, primul si cel mai important pas este dea defini esecul reconstructiei LIA (RLIA). In prezent, exista olipsa de consens in ceea ce privesc criteriile ce definesc eseculreconstructiilor LIA, existand o corelatie scazuta intre perceptiapacientului si evaluarea obiectiva a stabilitatii genunchiului.Safran si Harner au propus o definitie a esecului RLIA, incercandsa combine atat perceptia subiectiva a pacientului, cat si dateleclinice obiective colectate de catre chirurg. Esecul a fost astfeldefinit ca fiind “instabilitatea functionala in timpulactivitatilor de zi cu zi sau activitatilor sportive, genunchiulprezentand laxitate marita la examenul fizic si la testareainstrumentala”. Pe baza acestei definitii, se estimeaza ca 8%dintre pacientii supusi RLIA vor dezvolta instabilitate recurenta,ajungandu-se in final la esecul reconstructiei.

Evaluarea, diagnosticul, tratamentul si recuperarea in esecul RLIAeste complexa. Succesul reviziei RLIA necesita un diagnostic corectin ceea ce priveste cauza esecului, un planning pre-operatorcorespunzator, selectia adecvata a pacientilor, o tehnicachirurgicala bine executata si programe de recuperareindividualizate pentru fiecare pacient in parte. De obicei,rezultatele reviziilor LIA sunt inferioare reconstructiilorprimare. De asemenea, revenirea la acelasi nivel de performanta dedinaintea leziunii e mai greu de obtinut dupa revizia LIA. In ciudaacestor provocari, rezultatele reviziilor LIA pot fi favorabileprin atentia la detalii, printr-un planning pre-operator meticulorsi prin respectarea principiilor de tehnica chirurgicala si derecuperare.

Recuperarea

Consecutiv reviziei LIA, abilitatea pacientului de a seintoarce la acelasi nivel de performanta ca inainte de leziunealigamentului va depinde in mare masura de programul de recuperare.Revizia LIA reprezinta o provocare atat pentru chirurg, cat sipentru kinetoterapeut. Recuperarea se face diferit de la caz lacaz, fiind specifica fiecarui pacient in parte. In mod obisnuit,recuperarea dupa revizia LIA va dura o perioada mai lunga de timp.Pana in prezent, nu exista un consens in literatura referitor lacontinutul, timing-ul si scopul recuperarii dupa revizia LIA.
Pentru a intelege cu adevarat principiile care stau la bazarecuperarii specifice fiecarui pacient in parte, consecutivreviziei LIA, trebuie sa intelegem istoria si progresul RLIAprimare de-a lungul timpului. Dintr-o perspectiva istorica,recuperarea RLIA s-a modificat considerabil odata cu introducereachirurgiei la inceputul anilor 1900. Rezultatele slabe si instabilede-a lungul secolului XX au dus la aparitia unor protocoalestandard atat pentru perioada pre-operatorie, cat si pentru ceapost-operatorie in reconstructiile primare. In anii 1970 si 1980,multi autori recomandau recuperarea conservatoare prin 6-8saptamani de imobilizare, 8-12 saptamani de folosire a carjelor simulti interziceau intoarcerea la activitatile sportive pentru celputin 12 luni post-operator. De-a lungul anilor 1980, complicatiilereconstructiilor precum artrofibroza, atrofia muschiului cvadricepssi esecul de grefa, coroborate cu un planning pre-operator care nuincludea recastigarea completa a miscarilor articulatiei, au dus lamodificari care stau la baza protocolului actual al RLIAprimar.


Obiectivele recuperarii in reviziile LRIA

In prezent, obiectivele recuperarii consecutiv reviziei RLIAsunt similare cu cele ale reconstructiei primare, dar intr-un ritmmai lent, specific fiecarui pacient in parte. Desi obiectivele delunga durata ale reviziei LRIA sunt asemanatoare cu cele ale RLIAprimare, multe rapoarte indica faptul ca revenirea la ritmulpre-leziune este nerealista. Principiile de baza are recuperariipost-RLIA primara sunt bine cunoscute in literatura. Recuperarea inRLIA primara pune accent pe incarcare si pe exercitii de anverguraa miscarii, obtinerea extentiei pasive complete a genunchiului,recastigarea completa a controlului neuro-muscular si folosireaexercitiilor de perturbatie in scopul imbunatatirii rezultatuluifinal.

Recuperarea post-operatorie la pacientii cu revizia LIA trebuie safie individualizata fiecarui pacinet in parte si sa ia inconsiderare o serie de factori. Acesti factori se refera in primulrand la tehnica chirurgicala si selectarea tipului de grefa,caracteristicile pacientului (varsta, indice de masa corporala,etc.) si asteptarile pacientului. Prezenta leziunilor concomitentereprezinta un alt aspect important care va influenta recuperareapost-operatorie. S-a demonstrat ca mai putin de 10% din pacientiicare sunt supusi reviziei LIA prezinta cartilaj articular saumeniscuri normale din punct de vedere morfologic in momentulreviziei. Prin urmare, reconstructia unor stabilizatori secundarisi a cartilajului articular reprezinta cei mai importanti factoricare influenteaza necesitarea unui program individualizat.



Recuperarea acestor pacienti poate fi impartita in 6 etape generale comune, concentrandu-se pe obiective cheie de recuperare. In timp ce recuperarea agresiva si reabilitarea precoce consecutiv RLIA primare constituie azi normalul, acest principiu este in mod absolut abordarea gresita in reviziile RLIA. Studii multiple au indicat ca recuperarea prea agresiva poate rezulta in esecul precoce al grefei (in primele 6 luni), precum si in laxitatea tardiva a ligamentului (dupa primele 6 luni). Pacientul cu revizia RLIA va beneficia de un program mai lent si mai precaut din mai multe motive. In primul rand, in reviziile RLIA sunt folosite allogrefele, la care vindecarea grefa-os dureaza mai mult. De asemenea, procesul de sterilizare al allogrefelor pot determina incorporarea/fixarea mai tardiva a grefei. In consecinta, pentru a asigura o fixarea biologica propice, este recomandat un program de recuperare mai lent. In plus, e posibil ca esecul RLIA sa se fi produs ca urmare a unei intoarceri precoce la activitatile curente sau ca urmare a unui control neuromuscular incomplet, astfel ca o abordare mai precauta poate reduce riscul unui nou esec. In cele din urma, marea majoritate a pacientilor cu revizii au leziuni intra-articulare concomitente, care fie sunt tratate chirurgical si necesita un timp mai indelungat de revenire, fie nu sunt compatibile cu operatia si in consecinta necesita un program de recuperare mai lent.

Prima etapa: Etapa post-operatorie initiala (0-4 saptamani)

Prima etapa a programului de recuperare se concentreaza peminimizarea atrofierii musculare prin modularea durerii sireducerea tumefactiei, prin extensie neutra si activarea precoce acvadricepsului. Etapa initiala dureaza in general 2 pana la 4saptamani. O orteza de genunchi, fixata in extensie completa, esterecomandata. Exercitiile de anvergura a miscarilor pot fi efectuatein mod pasiv sau activ, cu ajutor. Pacientul trebuie in primul randobisnuit sa tina genunchiul in extensie completa, spre deosebire dedorinta de a-si spijini genunchiul pe o perna moale. Desi extensiapasiva completa reprezinta un aspect important consecutiv RLIAprimare, acest aspect nu este urmarit in mod special in perioadapost-operatorie a reviziilor, primand extensia neutra si protejareagrefei. Managementul eficient al tumefactiei in timpul acesteietape initiale va determina o recuperare mai facila a anverguriimiscarilor. Invers, o abordare agresiva in incercarea de larecastiga anvergura completa a miscarilor, va determina durere situmefactie, determinand atrofierea muschiului cvadriceps.

Incarcarea membrului in primele 6-8 saptamani va fi amanata si vaincepe cu incarcarea degetelor sau deloc, la pacientii cu situatiispeciale precum refacerea rupturilor complexe de menisc sau cutransplant de menisc. Progresia anvergurii miscarilor in aceastaetapa poate fi la fel restrictionata intr-un timp atat de precocein programul de recuperare. Comunicarea cu chirurgul ortoped esteesentiala pentru kinetoterapeut, pentru a se asigura ca flexiaprogresiva a genunchiului nu este vatamatoare in aceasta perioadaprecoce de recuperare.


Exercitiile de activare musculara in aceasta etapa se concentreazain principal pe muschiul cvadriceps, miscari de ridicare alemembrului in extensie si activarea muschilor din loja posterioara acoapsei. Abilitatea de a executa o contractie eficienta amuschiului cvadriceps , in extensie completa, este esentiala indobandirea mobilitatii articulatiei patelo-femurale si inprevenirea contracturii intra-patelare. S-a constatat ca existentaunor leziuni concomintente vor influenta redobandirea controluluineuromuscular. Din acest motiv, multi autori recomanda screening-ulunor leziuni musculo-scheletale anterioare ale coloanei lombare sauale extremitatilor inferioare. De exemplu, restrictii de miscare lanivelul gleznei sau soldului vor duce la incarcareanecorespunzatoare a genunchiului. Aceasta perioada a recuperarii econsiderata a fi ideala pentru a corecta aceste deficituri, inaintede a a trece la exercitii cu un impact mai mare asupra membrelorinferioare. Acest lucru poate fi obtinut prin exercitii de ridicarea membrului inferior, aflat in extensie, exercitii de ridicare asoldului cu articulatia genunchiului la 90 de grade, si prinmiscari de flexie dorsala si plantara. Exercitiile closed kineticchain (CKC) in aceasta etapa de recuperare se bazeaza pe limitarilede incarcare ale pacientului. Daca operatia nu a necesitatproceduri ligamentale, osteocondrale sau de menisc asociate, atunciprocesul de incarcarea variaza de la incarcarea usoarea a degetelorpana la incarcarea completa. Exercitiile CKC vor consta in miscaride rotatie ale membrului, in timp de poarta orteza, care pregatescpacientul pentru incarcarea completa.

Alte exercitii suplimentare sunt reprezentate de exercitii alegleznei si de genoflexiuni partiale.

Aplicatiile locale reci (gheata) si-au demonstrat eficienta inminimizarea atrofierii musculare, dar nu au redus nevoia demedicamente antialgice. Stimularea electrica neuromusculara sefoloseste in mod obisnuit in perioadele precoce de recuperarepentru recuperarea muschiului cvadriceps si normalizareadiametrului acestuia.

Indiferent de cat de bine se simte pacientul in aceasta perioada arecuperarii, este absolut necesar sa respecte status-ul deincarcare, anvergura miscarilor si miscarile limitate, astfel incatsa nu provoace un stres suplimentar tesutului in curs de vindecare.Luand in considerare neurofiziologia slabita a genunchiului,tensiunile excesive aplicate asupra tesutului in curs de vindecarenu se manifesta imediat prin dureri sau edeme, ci printr-oinstabilitate tardiva sau simptome mecanice persistente care potcontribui la rezultate suboptimale.

A doua etapa: Etapa post-operatorie subacuta (2-8 saptamani)

In timpul celei de-a doua etape, care dureaza in mod obisnuitde la 2 la 8 saptamani, este permisa progresia exercitiilor derecuperare, daca durerea este bine controlata si tumefactiagenunchiului s-a redus in timp. Aceasta perioada este marcata deincarcarea progresiva, exercitii de mobilizare, exercitiicardiovasculare usoare si exercitii de control neuromuscular.Exceptand limitarile de incarcare datorate leziunilor de tesutconcomitente sau unor proceduri de reparatie osteocondrala, se vapromova mersul cu incarcare completa la 2 saptamani. Antrenareamersului cu orteza blocata la 90 de grade va limita stresul in plannon-sagital provocat asupra articulatiei genunchiului si va protejapacientul de flexia fortata a genunchiului, in cazul in carepacientul va suferi o flexie a genunchiului necontrolata.Exercitiile de antrenare a mersului se concentreaza peconstientizarea de catre pacient a miscarilor corecte, in specialin timpul fazei de pendulare, unde multi pacienti executa miscarisuplimentare ale soldului sau ale gleznei pentru a compensamiscarile de flexie limitate ale genunchiului.

Exercitiile care pot ajuta la redobandirea corecta a fazei dependulare includ mersul pe loc cu flexia progresiva a genunchiului,si mersul pe banda, realizate cu feedback verbal din parteakinetoterapeutului sau cu feedback vizual prin folosirea unoroglinzi. Daca mersul pacientului este alterat din cauza durerii,este recomandat mersul cu incarcare usoara. O optiune care trebuieluata in considerare o reprezinta hidroterapia. Desi mersul inpiscina este eficient in reducerea greutatii pacientului, fortelecare se resfrang asupra membrului in timpul miscarii prin apa nusunt aceleasi cu fortele din timpul mersului normal, pacientulputand astfel dobandi un mers alterat.


Implementarea exercitiilor de control neuromuscular depinde destatus-ul de incarcare. La pacientii la care nu este permisaincarcarea completa in aceasta etapa de recuperare, exercitiile decontrol neuromuscular sunt aceleasi ca in prima etapa. Dacapacientul poate suporta incarcarea completa, atunci acesta poateexecuta o varietate mai mare de exercitii. Acestea vor includeexercitii open kinetic chain, closed kinetic chain, exercitii deintarire a centrului de greutate si exercitii de antrenare amersului.

Exercitiile closed kinetic chain pot fi implementate odata cuinceperea vindecarii tesuturilor moi, uitandu-ne in acelasi timp lacalitatea miscarilor pacientului. Progresia unui pacient catreexercitiile closed kinetic chain, cu anvergura marita a miscarilorfara a lua in considerare si tehnica de executare a acestora poatedetermina miscari compensatorii care sunt dificil de corectat.Exercitiile closed kinetic chain pot include extensii terminale curezistenta theraband, genoflexiuni incomplete, ridicari pe varfuri,genoflexiuni pe membrul dominant si exercitii de presa pentrupicioare (anvergura miscarilor genuchiului va fi de 0-90 de grade).De asemenea, pot fi introduse, exercitii urcare si coborare cu oinaltime de 5-10 cm. Exercitii de echilibru intr-un picior, cuochii deschisi, pot fi executate cand pacientul prezinta un buncontrol al muschiului cvadriceps, stabilitatea soldului si apelvisului si nu acuza durere la incarcarea completa.

Exercitiile open kinetic chain, in completarea exercitiilor dinEtapa 1, pot include extensia izometrica a genunchiului cu o flexiede 90-60 de grade si extensii active de la 90 la 45 de grade.Studiile arata faptul ca aceste exercitii, executate cu o anverguraa miscaritor limitata de la 90 la 35 de grade nu produc tensiunidaunatoare grefei LIA. Extensiile de la 30 la 0 grade, cu ogreutate aplicata pe glezna, pot, pe de alta parte, sa provoacediferite grade de tensiune asupra grefei LIA. Incorporarea acestorexercitii in programul de recuperare, in jurul perioadei de 6saptamani de dupa operatie a fost asociata cu rezultate mai bune incomparatie cu recuperarea care s-a concentrat doar pe exercitiileclosed kiinetic chain. In consecinta, se recomanda introducereaacestor exercitii numai cand pacientul este constient de gradul deanvergura al miscarilor care ii sunt permise (90 la 45 de grade) sicand pacientul a inteles ca exista efecte adverse potentiale carepot surveni prin incalcarea acestor limitari ale flexieigenunchiului.


Intarirea centrului de greutate si stabilitatea joaca un rolimportant in revenirea la activitatile de nivel inalt si diminuareariscului unei noi leziuni. In aceasta etapa, pacientii pot executaflotari laterale, flotari in plan frontal si podul la saltea. Candpacientul poate sa efectueze podul complet, progresia recuperariipoate include sprijinul intr-un singur picior sau podul realizat cuun singur picior.

Exercitii cardio-vasculare de intensitate scazuta sunt importantein aceasta etapa subacuta. Pot fi initiate exercitii pe bicicleta,punandu-se accent pe calitatea miscarilor si progresia graduala avolumului (timp) si a intensitatii (viteza si rezistenta). In timpce bicicleta poate fi folosita pentru a redobandi flexiagenunchiului, aceasta trebuie abordata cu precautie, mai degrabadecat abordarea unei strategii agresive care sa conduca la miscaricompensatorii. La fel de eficienta in aceasta este si implementareahidroterapiei. Flotabilitatea asigurata de exercitiile din piscinapoate permite imbunatatirea calitatii exercitiilor cu incarcare(antrenarea mersului si exercitii neuromusculare) si avansareaanvergurii miscarilor genunchiului. Ergometrul pentru parteasuperioara a corpului constituie un alt tip de exercitiu sisingurul care poate fi adoptat de catre pacientii la careincarcarea nu este permisa datorita unor reconstructii de menisc,osteocondrale sau ligamentare concomitente.

Etapa 3: Etapa neuromusculara initiala (6-12 saptamani)

Recuperarea in saptamanile 6-12 se concentreaza in principalpe exercitiile de intarire, imbunatatirea mobilitatii miscarilor deflexie (35 la 0 grade), pregatirea pentru jogging si exercitiiprecoce de agilitate. Ca un paradox, aceasta perioada survine inacelasi timp in care ligamentul este in cel mai slab punct in ceeace priveste rezistenta la tensiune si prezinta un risc ridicat deintindere. Datorita acestui motiv, precum si datorita unor nevoi demasuri suplimentare de precautii in reviziile RLIA, multi autoriprefera o abordare putin diferita in aceasta etapa derecuperare.

Deoarece majoritatea pacientilor supusi reviziei RLIA suferaproceduri concomitente sau tesut intra-articular alterat,exercitiile de impact pot fi intarziate pana cand se dezvolta uncontrol neuromuscular (putere si anduranta) complet. Aceasta micaintarziere va imbunatati, de asemenea, homeostazia articulatieigenunchiului, care se presupune a fi mai lunga de un an consecutivRLIA primare. Orteza va fi eliminata la inceputul acestei etape, cuexceptia cazurilor mai severe (in care s-au efectuat reconstructiiligamentare sau osteocondrare mari). Miscarile genunchiului inaceasta faza ar trebui sa includa extensia neutra si o flexie maimare de 120 de grade, la 12 saptamani dupa interventie.Inabilitatea de a dobandi extensia neutra va provoca un model decontractie patologic al cvadricepsului (recrutarea cvadricepsuluicuplata cu flexia genunchiului). Daca aceasta contractie vacontinua, pacientul va dezvolta atrofia cvadricepsului si durerianterioare ale genunchiului datorita unor forte ridicate care seresfrang asupra articulatiei patelo-femurale atunci cand genunchiulse afla in pozitia de flexie. Redobandirea pasiva a miscarilorterminale din flexia completa a genunchiului, cu ajutorul unuispecialist, nu este recomandata. Intarzierea flexiei complete sedatoreaza in primul rand tumefactiei reziduale a genunchiului carese inrautateste in mod frecvent cu miscari de streching agresive.Rezolutia tumefactiei, coroborata cu abilitatea pacientului de aexecuta miscarea completa de flexie, sunt de obicei eficiente inredobandirea flexiei simetrice a genunchilor.

Mersul normal trebuie sa fie dobandit in aceasta etapa. Exercitiileefectuate in scopul indeplinirii acestui scop sunt reprezentate demersul inainte si lateral cu ajutorul unei scari speciale derecuperare medicala, unor conuri sau cu ajutorul unor miciobstacole (6-8”). Antrenamentul mersului in aceasta perioada poatesa includa si pasitul lateral si inapoi. Exercitii suplimentaretrebuie sa includa si exercitii de urcare si coborare executatecorect pentru a implementa miscari mecanice corespunzatoare. Atatavreme cat pacientul reuseste miscari de urcare si coborare corectexecutate cu o treapta de 10 cm, inaltimea treptei poate urca panala 15-20 cm. Incarcarea excentrica a fost demonstrata de catreGerber et at a fi un mijloc eficient si sigur de la intariextremitarea inferioara consecutiv reviziei RLIA, si poate fiimplementata in aceasta perioada. Realizarea genoflexiunilorexcentrice, cu o rezistenta/greutate corporala limitata, permitepacientului sa dobandeasca tehnica corecta inainte de a mariintensitatea.


Exercitiile de echilibru intr-un picior progreseaza la realizarealor cu ochii inchisi sau deschisi, dar acompaniate de diferitemiscari ale capului in directii variate.

Antrenamentul cardio-vascular din aceasta etapa trebuie sa includainotul freestyle(mai putin inot bras), bicicleta cu crestereadificultatii (variatia intensitatii sau un program pre-setat) siergometrul. Daca pacientul prezinta un control neuromuscularcorespunzator si nu prezinta tumefactie, poate primi acceptul de aincepe exercitiile cu bicicleta eliptica. In timpul incercariiinitiale de realizare a acestor exercitii, fizio-kinetoterapeutultrebuie sa noteze calitatea miscarilor si lipsa tumefactiei ca unindice de pregatire al pacientul pentru aceste noi exercitii.Tumefactia subtila a articulatiei se manifesta in mod obisnuit caun confort scazut, sau o senzatie de apasare, la sfarsitulmiscarilor de flexie sau extensie. Pacientul care prezinta acestesimptome va necesita o scadere a volumului si intensitatiiexercitiilor.

recuperare revizie lia

Etapa 4: controlul neuromuscular intermediar (12-20 saptamani)

In aceasta etapa, exercitiile pentru controlul neuromuscularvor progresa, tinand cont de vindecarea tesutului moale sihomeostazia articulatiei genunchiului (durere si tumefactie). GrefaLIA va dobandi rezistenta, cat si toleranta la incarcare; cu toateacestea, grefa ramane predispusa la intindere, datorata recuperariiprea agresive. In timp ce recuperearea RLIA primare avanseaza catreexercitii de impact, cum ar fi joggingul si antrenamente deagilitate, in cazul reviziilor RLIA se prefera o abordare maiconservatoare.

Indiferent de procedurile concomitente, anvergura miscarilor inaceasta etape trebuie sa includa si flexia simetrica agenunchiului. Mersul normal trebuie sa fie prezent la inceputulacestei etape. O analiza mai completa trebuie sa includa sifeedback-ul mersului in timpul urcarii si coborarii scarilor.Exercitiile de formare a mersului includ mersul cu genunchiiridicati, mersul cu obstacole si pasitul lateral. Mersul curezistenta (realizata de o banda elastica plasata in jurultrunchiului pacientului sau extremitatii inferioare) pot deasemenea sa imbunatateasca controlul neuromuscular.

Exercitiile de intarire din aceasta etapa vor incorpora incontinuare exercitii OKC si CKC. Extensiile genunchiului vor firealizate cu o limitare de 90-45 de grade a miscarilor pentru aminimiza stresul translatiei anterioare a tibiei asupra vindecariigrefei LIA. In timpul acestei etape, atentia se concentreaza asupraexercitiilor CKC. In timpul exercitiilor CKC, grija pacientuluitrebuie sa se concentreze asupra evitarii valgului dinamic siasupra calitatii, nu cantitatii, mersului. Pentru a implementaaceasta abordare, autorul recomanda 3 pana la 5 seturi din fiecareexercitiu cu o durata de minimum 20 de secunde.

Progresia exercitiilor poate fi obtinuta prin manipularea maimultor variabile ale exercitiilor. Acestea pot include crestereatimpului de exercitiu (de la 20-30 secunde la exercitii ce depasesc45 de secunde), imbunatatirea excursiei articulatiei, crestereavitezei de miscare, incorporarea unor miscari multiple pentruacelasi exercitiu (ex: fantari multi-directionale) si adaugareaunor diferite grade de rezistenta marite (ex: folosirea unei mingimedicinale sau a ganterelor).



Genoflexiunile soldului dominant continua sa fie accentuate in aceasta etapa si progreseaza spre folosirea ganterelor sau altor greutati. Fandarile executate in directii multiple se recomanda pentru cererile neuromusculare sporite. In timp ce fandarile inainte sunt cele mai frecvente, adaugarea fandarilor laterale, anterolaterale sau posterolaterale reprezinta o modalitate eficienta de a dezvolta constientizarea miscarii si controlul neuromuscular, pregatind astfel membrul pentru cerinte functionale mai mari. Spre sfarsitul acestei etape, daca nu exista tumefactii sau dureri minime, pacientii pot incepe antrenamentele cu sarituri, in acest fel pregatindu-se pentru urmatoarea etapa a programului de recuperare.

Rezistenta externa, folosind gantere, mingi medicinale sau benzi de rezistenta deservesc ca stimuli suplimentari in recastigarea controlului neuromuscular. O rezistenta crescuta in timpul genoflexiunilor nu provoaca solicitari suplimentare asupra LIA, comparativ cu genoflexiunile fara greutati. Exercitiile incep cu pacientul care tine greutatile la nivelul soldului (bratele fiind extinse de-a lungul partii laterale a soldului) si avanseaza spre sustinerea greutatilor la nivelul umarului in timpul exercitiilor CKC. Genoflexiunile traditionale, cu gantera de-a lungul spatelui, nu sunt recomandate in aceasta etapa deoarece acestea pot provoca in mod frecvent alterari ale miscarilor si stres suplimentar asupra grefei in curs de vindecare. Pentru a potenta necesarul neuromuscular, pot fi utilizate greutati doar pe o parte a corpului (genoflexiuni sau fandari cu greutati intr-o singura mana) sau greutati asimetrice (10 kg intr-o mana si 20 de kg in cealalta mana).

Progresul exercitiilor de intarire a centrului de greutate pot include miscari de rasucire ale trunchiului, alergare cu genunchii la piept, flotari sau genoflexiuni cu bratele deasupra capului sau pozitionate anterior si flotari cu 3 puncte de suport. Aceste exercitii vor crea cereri suplimentare pentru stabilitatea centrului in timp ce efectueaza miscari coordonate ale extremitatilor. Continuarea inotului, bicicletei eliptice sau medicinale si exercitiile de urcare a scarilor reprezinta principalele mijloace de conditionare in aceasta etapa. Pentru a varia stimulul de antrenament, vor fi efectuate schimbari frecvente in selectarea exercitiilor si/sau schimbarea programului pre-setat la aparatele de exercitii.

Etapa 5: controlul neuromuscular tardiv (20-32 saptamani)

Aceasta etapa tardiva din programul de recuperare estecaracterizata de inceperea unui antrenament cu exercitii maicomplexe, care vor mima cererile ocupationale ale pacientului,nevoile recreationale sau cele ale sportului competititv. Pana laaceasta etapa, fortele rotationale care se resfrang asupragenunchiului au fost evitate, din moment ce aceste exercitii potprovoca un stres valg dinamic pe genunchi. La pacientii cureparatii extensive de menisc, allogrefa de menisc sau reparatiimajore de cargilagiu articular, vom intarzia introducerea siprogresia acestor exercitii pana la 24 de saptamani.

Desi anvergura miscarilor genunchilor ar trebui sa fie aproapesimetrica in acest moment al recuperare, este imperios sa secontinue stretching-ul usor, astfel incat sa se obtina miscareafinala a flexiei. La fel cum s-a mentionat in etapele precoce derecuperare, este de asemenea important sa se asigure o bunaanvergura a miscarilor in articulatiile adiacente (talocrurala siarticulatia soldului), precum si in coloana lombara. Limitari alemiscarii in aceste zone vor contribui la un stres subtil, darpotential cumulativ asupra articulatiei genunchiului.

Controlul neuromuscular in aceasta etapa tardiva va include orezistenta si un volum mai mare pentru exercitiile efectuateanterior. Exercitiile ce se efectueaza variaza si includ fandari cumiscari concomitente ale trunchiului sau ale membrului superior(rotatii de trunchi sau apropierea bratelor deasupra trunchiului),genoflexiuni partiale cu presa si urcatul scarilor cu greutati.Exercitiile open kinetic chain vor fi efectuate in continuarepentru intarirea izolata a muschilor. Exercitiile closed kineticchain vor include si fandari anteromediale. Aceste exercitii vorproduce forte de valg asupra genunchiului, asa ca kineto-terapeutultrebuie sa se asigure ca pacientul intelege acest risc si estedispus sa il evite.



Intarirea centrului de greutate si a extremitatii inferioare va continua si in aceasta etapa. Modificarile care se produc includ o gama mai larga de exercitii de sprijin pe un singur picior si modificarea suprafetei de sprijin. Un exemplu il reprezinta sprijinirea intr-un singur picior cu efectuarea de exercitii ale partii superioare a corpului (presa deasupra capului sau rotatii ale trunchiului). De asemenea, exerctiile de perturbatie pot fi incorporate in aceasta etapa. Modalitatile de efectuare includ folosirea benzilor de rezistenta, sprijinul pe o suprafata instabila si modificarea informatiilor vizuale sau vestibulare. Perturbatia cu ajutorul benzii de rezistenta va include si impunerea unui stres valg asupra extremitatii inferioare prin aplicarea unei benzi de rezistenta deasupra sau inferior de articulatia genunchiului in timpul efectuarii genoflexiunilor si fandarilor sau in jurul trunchiului in timpul activitatilor de antrenare a mersului (mersul inainte/urcarea pe o treapta inalta sau urcarea laterala a treptelor). Modificarile vizuale si vestibulare includ exercitiile de echilibru pe un singur picior cu ochii deschisi sau inchisi sau incorporarea miscarilor rotationale, diagonale sau verticale ale capului si gatului in timpul fandarilor.

La pacientii cu leziuni concomitente (reparatie de menisc, transplant de menisc sau reparatii osteocondrale), jogging-ul va fi initiat in piscina. Jogging-ul cu incarcare completa nu va incepe decat la 24-28 saptamani. Accentul este pus pe modelul de mers simetric deoarece studiile au aratat ca o asimetrie in timpul mersului persista pana la 1 an dupa revizia RLIA. Spre sfarsitul acestei etape, exercitii de alergarea cu schimbarea directiei de mers trebuie implementate (jogging in forma cifrei 8 sau intoarceri de 45/90 de grade).

Etapa 6: revenirea la activitatea fara restrictii (32-54 saptamani)

Etapa finala a recuperarii e marcata de analiza nevoilorsportului practicat sau ocupationale care sunt necesare capacientul sa revina la nivelul dorit de activitate. Desi au fostenuntate multe ghiduri cu privire la intoarcerea la activitatilesportive, raman totusi semne de intrebare referitor la intoarcereain conditii de siguranta, care sa nu implice ramificatii pe termenlung prin activitati cu nevoi ridicate pe articulatia genunchiului.Studiile arata ca miscarile asimetrice in timpul fandarilor sausariturilor persista chiar si mai mult de un an consecutivreconstructiei ligamentare. De aceea, accentul se pune pe calitateamiscarii si dobandirea unui control neuromuscular satisfacator,care sa permita intoarcerea la sport in condintii de deplinasiguranta. Se recomanda teste functionale la inceputul acesteietape finale pentru a furniza date cu privire la zonele dedeficienta. Exemple de teste functionale includ sariturile intr-unsingur picior, sariturile verticale si teste de agilitate. Testeizokinetice pot, de asemenea, sa evalueze simetria muschilorharmstring si cvadricepsului in ceea ce priveste simetria fortei siandurantei.



Exercitiile controlului neuromuscular includ indreptari cu haltera, depinzand de cererile ocupationale/sportive ale pacientului. Antrenamentul sariturilor poate progresa in aceasta etapa si include „box jumps” cu grade progresive de dificultate si schimbarea directiei in timpul sariturilor.
Miscarile pre-planificate ar trebui inlocuite cu miscarile de reactie deoarece studiile au aratat ca activitatea neuromusculara si stresul asociat care se rasfrange asupra articulatiilor extremitatii inferioare se modifica atunci cand se efectueaza aceste teste de reactie. In consecinta, pentru a maximiza disponibilitatea revenirii in sport la acelasi nivel de performanta si pentru a diminua riscul unei noi leziuni, trebuie implementate aceste teste de reactie. Testele de reactie pot include schimbari de directie in timpul jogging-ului/alergarii.

Intoarcerea finala la activitatile de alergare in aceasta etapa trebuie sa analizeze nevoile fiecarui pacient in parte si sa ia in condiderare pregatirea psihologica de a reveni la acelasi nivel de performanta, de dinaintea leziunii ligamentare. Trebuie luate in considerare suprafata de teren pe care pacientul va alerga si nevoia de includere a sprintului, miscari laterale rapide (asa cum se intampla in baschet) sau alergari cu spatele.

Concluzii

Revizia RLIA trebuie privita ca fiind o interventie de„salvare”, programul de recuperare fiind mai conservator comparativcu cel al reconstructiilor primare. Programul de recuperareconsecutiv reviziei e influentat de un numar mare de variabile,care iau in considerare atat tehnica chirurgicala folosita, cat sinevoile pacientului. Astfel, nu se va folosi un program accelerat,ci unul individualizat fiecarui pacient in parte, mai lent si maiprecaut, care sa respecte toate variabilele, astfel incat saasigure un rezultat chirurgical satisfacator.


NB: Toate progresiile sunt aproximari si ar trebui utilizate doar ca indrumare. Progresia se va baza pe starea individuala a pacientului, care este evaluata pe tot parcursul procesului de tratament.

Clinica Centrokinetic dispune de unul dintre cele mai performate sisteme de recuperare din Bucuresti, avand o echipa de kinetoterapeuti foarte experimentata, avand o experienta de peste 15 ani. Echipa noastra medicala a lucrat cu nenumarati sportivi de performanta, ajutandu-i sa revina in sportul care i-a consacrat, fiind foarte apreciata de catre echipa nationala de rugby a Romaniei, de echipa de rugby CSA Steaua Bucuresti, de sportivii de la Absoluto, dar si de multi altii.

Centrokinetic e locul in care vei gasi raspunsuri si solutii clare pentru problemele tale de motricitate. Clinica dedicata afectiunilor osteoarticulare e impartita in urmatoarele departamente specializate:

  • Ortopedie, departament compus dintr-o echipa de medici ortopezi extrem de experimentata, condusa de Dr. Andrei Ioan Bogdan, medic primar in ortopedie-traumatologie, cu activitate chirurgicala la  Spitalul de Ortopedie Medlife, specializat in traumatologia sportiva si in chirurgia gleznei si a piciorului.
  • Ortopedie pediatrica, unde sunt tratate afectiunile sportive ale copiilor (leziuni ligamentare si de menisc), deformarile coloanei (scolioza, cifoza, hiperlordoza) si cele ale picioarelor (hallux valgus, hallux rigidus, picior var equin, picior plat valg, picior cav).
  • Neurologie,  ce dispune de un departament ultraperformant, unde sunt efectuate consultatii, electroencefalograme (EEG)si electromiografii (EMG). 
  • Recuperare medicala pentru adulti si copii, departament specializat in recuperarea sportivilor de performanta, in afectiunile coloanei vertebrale, in recuperarea copiilor cu afectiuni neurologice si traumatice. Experienta noastra este extrem de bogata, tratand peste 5000 de sportivi de performanta.
  • Imagistica medicala, clinica fiind dotata cu ecograf si RMN, aparate performante dedicate afectiunilor musculoscheletale, si completata de o echipa experimentata de radiologi: Dr. Sorin Ghiea si Dr. Cosmin Pantu, specializati in imagistica musculo-scheletala.

Afla noutatile urmarind conturile de Facebook si YouTube ale clinicii Centrokinetic.




POTI FACE AICI O PROGRAMARE pentru consultatie, pentru RMN sau pentru recuperare medicala.  La Centrokinetic, cei mai buni medici si terapeuti iti stau la dispozitie pentru orice problema articulara sau musculo-scheletala, de la consultatia initiala si investigatii complete in cadrul clinicii, pana la tratament si recuperare medicala completa in afectiuni de coloana, traumatice sau post chirurgicale.
programare

PROGRAMEAZA-TE PENTRU O CONSULTATIE

Pentru ca orice tratament in clinica noastra este bazat pe undiagnostic si se face sub urmarire medicala, pentru evaluareapermanenta a evolutiei.
 
INFO: Clinica Centrokinetic nu colaboreaza cu Casa Nationala de Asigurari de Sanatate

PROGRAMEAZA-TE
Programeaza-te aici