Parkinson: Cauze, Simptome si Tratament

Acest articol a fost scris de catre dna Dr. Georgiana Tache, medic primar de recuperare medicala cu peste 30 de ani de experienta, vicepresedinta a Societatii Romane de Reabilitare Medicala.

Boala Parkinson este o afectiune neurologica ce  afecteaza in special persoanele varstnice. Prevenirea nu este posibila, dar daca afectiunea este diagnosticata intr-un stadiu incipient si daca se aplica o schema de tratament personalizata, pacientul poate avea o viata independenta iar simptomele pot fi tinute sub control. Ajutorul medical de specialitate este insa esential.

• Boala Parkinson: cauze, simptome, tratament
• Cauze
• Nivelul scazut de dopamina din creier
• Factorii genetici
• Factorii de risc
• Genul masculin
• Varsta inaintata
• Traumatismul capului
• Intoxicatii cu mangan sau monoxid de carbon
• Expunerea la substante toxice
• Administrarea unor medicamente
• Medicamente legate de dispozitie sau comportament
• Medicamente pentru afectiuni medicale
• Afectiuni cerebrale
• Simptome
• Tremorul mainii, bratului sau piciorului
• Rigiditatea musculara
• Bradikinezia si akinezia
• Micsorarea scrisului
• Tulburari de coordonare si echilibru
• Instabilitatea posturala
• Dificultatile de vorbire
• Tulburarile de somn
• Depresia
• Dificultatile de inghitire
• Diminuarea mobilitatii expresiei faciale
• Salivarea si transpiratia abundenta
• Pozitia garbovita
• Probleme ale aparatului digestiv si ale aparatului urinar
• Stadiile bolii Parkinson
• Stadiul 1 - Simptome unilaterale
• Stadiul 2 - Simptome bilaterale
• Stadiul 3 - Simptome bilaterale agravate
• Stadiul 4 - Autonomie limitata in activitati
• Stadiul 5 - Invaliditate completa
• Diagnosticare
• Anamneza
• Examen clinic
• Teste imagistice
• Tratament
• Medicamente dopaminergice
• Medicamente non-dopaminergice
• Medicamentele dopaminergice
• Medicamentele non-dopaminergice
• Remedii complementare
• Acupunctura
• Tai Chi
• Hidroterapia
• Tehnica Alexander
• Kinetoterapia si fizioterapia
• Exercitii de logopedie
• Asistenta psihologica pentru bolnav si familia sa
• Terapie cognitiv comportamentala
• Terapia interpersonala
• Terapia comportamentala
• Terapie de grup
• Tratament chirurgical
• Electrostimularea cerebrala profunda
• Talamotomia si palidotomia
• Transplantul de celule nervoase
• Dieta alimentara
• Terapia ocupationala
• Amenajarea spatiului de locuit pentru bolnavii de Parkinson
• Repozitionarea mobilierului
• Dotarea cu echipamente corespunzatoare
• Cum se pot intarzia efectele bolii Parkinson?
• Stilul de viata sanatos
• Dieta echilibrata
• Odihna corespunzatoare
• Renuntarea la fumat
• Exercitii fizice regulate

Cat se poate trai cu Parkinson? Aceasta este una dintre primele intrebari pe care o persoana diagnosticata cu Parkinson o adreseaza medicului, la stabilirea diagnosticului. Boala are mai multe stadii, iar unele dintre manifestari nu sunt atat de clare incat sa duca automat cu gandul la aceasta afectiune. De aceea, in stadiile incipiente de aparitie ale bolii Parkinson, pacientii trebuie sa efectueze mai multe investigatii amanuntite, pentru ca medicul specialist sa poata elimina alte boli, cu simptome asemanatoare. Boala Parkinson are simptome care difera de la o persoana la alta, astfel incat schema de tratament este variata si prin urmare si rezultatele sunt diverse. Uneori chiar si tratamentele complementare pot sa ofere o ameliorare a simptomelor. Cu ajutor special se poate trai multi ani cuaceasta afectiune, fara ca aceasta sa puna mari probleme si sa afecteze prea mult viata.

La Centrokinetic, recuperarea pacientilor cu Parkinson se face in cadrul Departamentului dedicat recuperarii neurologice, coordonat de Dr. Georgiana Tache, medic primar cu peste 30 de ani de experienta in domeniul recuperarii medicale. Departamentul se intinde pe o suprafata de 120m² si este dotat cu aparatura de ultima generatie, care raspunde nevoilor pacientilor nostri, necesara pentru acordarea tratamentului optim.

Boala Parkinson - informatii generale

Ce este boala Parkinson? Boala Parkinson este una dintre cele mai frecvente tulburari neurologice, care afecteaza aproximativ 1% dintre persoanele cu varsta de peste 60 de ani si provoaca dizabilitati progresive care pot fi incetinite (dar nu oprite) prin tratament. Aceasta afecteaza celulele nervoase ale creierului care produc dopamina. Simptomele includ rigiditate musculara, tremor si schimbari in vorbire si mers. Boala Parkinson afecteaza oamenii in moduri diferite. Nu toti vor simti toate simptomele Parkinsonului, iar daca o fac, nu le vor simti neaparat in aceeasi ordine sau la aceeasi intensitate. Exista modele tipice de progresie in boala Parkinson care sunt definite in etape.

Boala Parkinson afecteaza oamenii in moduri diferite. Nu toti vor simti toate simptomele si, daca o fac, nu vor fi afectati neaparat in acelasi mod sau cu aceeasi intensitate. Exista modele tipice de progresie in boala Parkinson care sunt definite in etape.

Cauzele bolii Parkinson

Boala Parkinson are cauze variate. In boala Parkinson, anumite celule nervoase (neuronii) din creier se descompun treptat sau mor. Multe dintre simptome apar ca urmare a pierderii neuronilor care produc un mesager chimic numit dopamina. Cand nivelurile de dopamina scad, activitatea normala a creierului este afectata, ceea ce duce la simptomele bolii Parkinson.

Nivelul scazut de dopamina din creier

Pe masura ce boala progreseaza si creierul are un nivel mai scazut de dopamina, simptomele devin mai evidente si pacientul dezvolta tremor, dificultati la mers si alte probleme legate de miscare. Cercetatorii lucreaza la modalitati de a opri sau de a incetini pierderea acestor celule producatoare de dopamina, astfel incat boala Parkinson sa poata fi tratata si in cele din urma vindecata.

Factorii genetici

Cercetatorii au identificat mutatii genetice specifice care pot provoca boala Parkinson. Acestea sunt mai putin frecvente, cu exceptia cazurilor rare in care multi membri ai familiei sunt afectati de boala Parkinson.

Cu toate acestea, anumite variatii genetice par sa creasca riscul de boala Parkinson, dar vorbim de un risc relativ mic de boala pentru markerii genetici.

Aproximativ 15% dintre persoanele cu Parkinson au o ruda care are aceasta boala. In timp ce unele cazuri de Parkinson apar in familii, 85% dintre situatii sunt sporadice, ceea ce inseamna ca ele apar fara o predispozitie genetica identificata (mostenita). Un numar de mutatii genetice au fost identificate ca fiind asociate cu Parkinson. Unele dintre acestea par a fi cauzale, in timp ce altele maresc riscul unei persoane pentru boala.

Factorii de risc pentru boala Parkinson

Desi cauzele exacte ale bolii Parkinson nu sunt pe deplin intelese, cercetatorii au identificat caracteristici care cresc riscul unei persoane de a dezvolta Parkinson: sexul, varsta, rasa si factorii genetici. Cu toate acestea, este de remarcat faptul ca marea majoritate a cazurilor de Parkinson sunt considerate boala Parkinson idiopatica. "Idiopatic" inseamna o afectiune care apare spontan sau care nu are o cauza cunoscuta. Progresele majore in cercetare si stiinta continua sa dezvaluie cauze mai importante.

Gen

Multe studii au identificat faptul ca incidenta Parkinson este mai frecventa la barbati decat la femei. Motivele diferentelor dintre barbatii si femeile cu Parkinson sunt neclare, desi o potentiala explicatie ar putea fi efectul protector al estrogenului la femei. Alte teorii care explica diferenta modului de manifestare a bolii Parkinson la barbati si femei includ rata mai mare a traumelor minore din zona capului si expunerea la toxinele ocupationale in cazul barbatilor.

Varsta inaintata

Varsta inaintata este un factor de risc pentru Parkinson, deoarece incidenta creste odata cu imbatranirea. Parkinson afecteaza 1% din populatia cu varsta de peste 60 de ani si procentul creste pana la 5% la populatia cu varsta de peste 85 de ani. Aproximativ 5% dintre persoanele cu Parkinson sunt diagnosticate inainte de varsta de 60 de ani.

Traumatismul capului

Traumele la nivelul capului, gatului sau coloanei vertebrale superioare par sa creasca riscul unei persoane de a dezvolta Parkinson. Desi cercetarea nu este concludenta, mai multe studii au aratat o legatura intre trauma capului si o crestere a riscului unei persoane de a dezvolta boala.

Intoxicatii cu mangan sau monoxid de carbon

Monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor si fara gust, care este putin mai dens decat aerul. Monoxidul de carbon este produs din oxidarea partiala a compusilor care contin carbon atunci cand nu este suficient oxigen pentru a produce dioxid de carbon. Sursele comune sunt fumul de evacuare al autovehiculului si fumul de tigara.
Monoxidul de carbon se formeaza, de asemenea, atunci cand combustibilii, cum ar fi carbunele, parafina, uleiul sau lemnul, in special gazele naturale, nu ard complet in aparate cum ar fi incalzitoare, cuptoare, sobe, etc. Cu toate acestea, monoxidul de carbon cauzeaza rareori boala Parkinson. In mod obisnuit, este nevoie ca persoana sa intre intr-o coma ca rezultat al intoxicatiei cu monoxid de carbon inainte ca simptomele bolii Parkinson sa se dezvolte.
Manganul este un element chimic care este necesar ca nutrient, dar poate fi toxic in cantitati mari. Expunerile ocupationale apar in sudura, la minerii care sunt inconjurati de praf de mangan si de particule de mangan in aer, in productia de aliaje, procesarea, operatiunile de feromangan, in special in cazul in care minereurile de mangan sau compusii de mangan sunt transformati in otel si la lucrul cu agrochimice. Zonele din jurul industriei grele de mangan ar putea fi afectate de expunerea la mangan.
Manganul poate provoca Manganism, o tulburare medicala care nu este practic diferita de boala Parkinson in privinta simptomelor.

Expunerea la substante toxice

O mica parte din cazurile de Parkinson au o cauza toxica sau partial toxica, care a contribuit la dezvoltarea bolii. Expunerea toxica trebuie sa fie acuta sau cronica. Simptomele se dezvolta in mod normal atunci cand apare o expunere toxica (sau la scurt timp dupa aceea), sau se dezvolta treptat in cazul in care expunerea persista. Simptomele nu se dezvolta ani mai tarziu, asa cum se mentioneaza in unele cazuri. Evitarea sursei de toxicitate poate duce, de cele mai multe ori, la o reducere a simptomelor, dar cu unele toxine acest lucru poate dura ani.
Prevalenta bolii Parkinson care se datoreaza toxicitatii nu este cunoscuta. Cu toate acestea, rapoartele sugereaza ca numarul de persoane a caror boala Parkinson apare pe fondul toxicitatii este foarte scazut, fiind mai degraba o exceptie decat o regula.

Administrarea unor medicamente

Unele medicamente (antipsihoticele), prescrise pentru a trata paranoia severa si schizofrenia, pot provoca Parkinsonul. Acestea sunt medicamente prescrise frecvent, despre care s-a raportat ca ar cauza simptome asemanatoare cu boala Parkinson.

Acestea sunt medicamente prescrise frecvent, despre care s-a raportat ca ar cauza simptome asemanatoare cu Parkinsonul.

Medicamente legate de dispozitie sau comportament

• Antisepticele de prima generatie, cum ar fi haloperidolul (Haldol).
• A doua generatie de antipsihotice, cum ar fi risperidona (Risperdal), in special la doze mai mari.
• Litiu si antidepresive precum sertralina (Zoloft) sau fluoxetina (Prozac sau Sarafem).
• Antidepresive triciclice cum ar fi imipramina (Tofranil).
• Inhibitorii de monoaminooxidaza (MAOI) cum ar fi fenelzina (Nardil, Nardelzine).

Medicamente pentru afectiuni medicale

• Proclorperazina (Compazine, Stemzine, Buccastem, Stemetil, Phenotil)
• Metoclopramida (Reglan).
• Valproate (Depacon) sau alte medicamente utilizate pentru convulsii, migrene si probleme de comportament cauzate de dementa.
• Anticonvulsivante cum ar fi tiagabina (Gabitril), gabapentin (Neurontin), oxcarbazepina (Trileptal) si lamotrigina (Lamictal).

Afectiuni cerebrale

Un studiu recent, publicat in revista “Neurology”, a relevat faptul ca leziunea traumatica a creierului este asociata cu un risc crescut de boala Parkinson. Desi aceasta legatura era deja cunoscuta, rezultatele aduc noi dovezi de sustinere a teoriei.

Simptomele bolii Parkinson

Boala Parkinson provoaca probleme cu miscarea, probleme cognitive si neuro-comportamentale, precum si dificultati senzoriale si de somn. Simptomele Parkinson incep, de obicei, treptat si adesea aleatoriu (fara o ordine stabilita).

Fiecare pacient este afectat diferit, cu un set unic de simptome in boala Parkinson. Pacientii au tendinta de a raspunde diferit la tratament. Gravitatea simptomelor variaza enorm, unii pacienti pot prezenta tremor (tremurat) ca simptom principal, in timp ce altii nu au tremor, dar au probleme de echilibru. In timp ce boala se poate dezvolta lent pentru unii indivizi, pentru altii ea poate progresa rapid.

Cele patru semne si simptome principale ale afectiunii includ miscari fizice lente (bradikinesia), tremuraturi (tremor), rigiditate musculara si instabilitate posturala (echilibru si coordonare).

Tremorul mainii, bratului sau piciorului

Tremorul caracteristic bolii Parkinson incepe frecvent la o mana, cum ar fi o frecare a degetului mare sau a aratatorului. Poate sa inceapa la un picior sau pe o parte a corpului si e mai putin frecvent in zona maxilarului sau a fetei. Tremorul apare de obicei atunci cand acea parte a corpului se odihneste (stresul si/sau anxietatea pot face tremurarea mai vizibila). Cu toate acestea, tremorul substantial nu este intotdeauna prezent.

Alte afectiuni pot include miscarea usoara, repetata, ca unul dintre simptome: scleroza multipla, encefalita (inflamatia creierului) sau alcoolismul. Prezenta tremorului nu inseamna neaparat ca individul are boala Parkinson, dar poate fi un simptom timpuriu.

Potrivit Fundatiei Parkinson Disease, SUA, aproximativ 70% dintre persoanele cu Parkinson au un tremor usor in stadii incipiente.

Rigiditatea musculara

De altfel rigiditatea este unul dintre cele trei simptome care ajuta medicii sa puna diagnosticul de Parkinson. Celelalte doua sunt incetinirea miscarii (bradikinesia) si tremorul.

Bradikinezia si akinezia

Bradikinesia inseamna incetinirea miscarii si este unul dintre simptomele Parkinsonului. Trebuie sa aveti bradikinesie, plus tremor sau rigiditate, pentru ca diagnosticul de Parkinson sa fie luat in considerare.

In Parkinson, aceasta incetinire se intampla in moduri diferite:

• Reducerea miscarilor automate (cum ar fi miscarea bratelor in mers)
• Dificultate la initierea miscarilor (cum ar fi ridicarea de pe scaun)
• Incetinirea generala a actiunilor fizice
• Repaus anormal sau o scadere a expresiei fetei

Multi oameni cu boala Parkinson remarca schimbari in scrisul lor de mana. Aceasta modificare a scrierii de mana se numeste micrografie.

O schimbare brusca a marimii scrisului de mana poate fi un indicator timpuriu al bolii Parkinson. Persoanele cu Parkinson au o problema in a controla miscarea datorita schimbarilor din creier. Acest lucru poate face abilitatile motorii fine cum ar fi scrierea, mai dificile.

Persoanele cu boala Parkinson au un risc mai mare de caderi si fracturi de sold.

Problemele de echilibru si de coordonare sunt simptome suplimentare ale bolii avansate. Pacientii dezvolta in mod obisnuit o aplecare inainte sau inapoi, ceea ce duce la riscuri de cadere atunci cand se impiedica. In plus, se dezvolta adeseori o postura in care capul este inclinat si umerii lasati.

Instabilitate posturala

Pacientii cu Parkinson experimenteaza simptome la diferite grade de severitate, si pe masura ce boala progreseaza, severitatea simptomelor se schimba. O instabilitate posturala poate aparea in timpul unei varietati de activitati, inclusiv:

• cand se ridica dintr-un scaun
• cand se ridica din pat
• in timpul intoarcerii sau pivotarii, in special la miscari rapide
• in timp ce stau in pozitie verticala.

Instabilitatea posturala poate fi evidenta la diagnostic, dar este mai frecvent observata si se agraveaza pe masura ce boala progreseaza. Incapacitatea pacientului cu Parkinson de a se echilibra si de a se coordona cauzeaza deseori caderi, ceea ce poate duce la spitalizare sau deces. Din acest motiv, instabilitatea posturala este unul dintre cele mai dureroase simptome la Parkinson si diminueaza foarte mult nivelul de mobilitate al individului.

Dificultatile de vorbire

Persoanele cu Parkinson pot vorbi incet, rapid, sau pot ezita inainte de a vorbi. Discursul poate fi mai degraba monoton decat cu inflexiuni obisnuite.

Boala Parkinson afecteaza miscarea in diferite variante, inclusiv modul in care persoanele afectate vorbesc. Schimbarile de voce mai putin dramatice pot aparea in stadiile incipiente ale bolii.

Persoanele afectate pot vorbi neintentionat mai linistit. Oamenii aflati in stadiile incipiente ale Parkinson vorbesc adesea cu tonuri scazute, cu o voce ragusita sau cu putine inflexiuni.

Tulburarile de somn

Modificarile creierului, parte a problemelor bolii Parkinson, pot provoca de asemenea dificultati de somn si unii oameni au probleme cu somnul, chiar inainte ca simptomele sa se dezvolte si boala sa fie diagnosticata.

Unele medicamente pentru Parkinson pot intrerupe somnul. Altele fac ca oamenii sa se simta somnorosi in timpul zilei. Fara a fi surprinzator, simptomele legate de somn sunt raportate de mai mult de 75% dintre persoanele cu Parkinson.

Cele mai frecvente probleme:

• dificultatea de a adormi si de a ramane adormit
• somnolenta excesiva in timpul zilei
• vorbitul sau strigatul in timpul somnului
• miscari ale picioarelor, crampe (sindromul picioarelor nelinistite)
• dificultatea de a se intoarce in pat
• trezitul pentru a merge la baie

somnolenta din timpul zilei este vazuta, la aproximativ 30 - 50 % dintre persoanele diagnosticate cu Parkinson si devine predominanta pe masura ce boala avanseaza. Somnolenta din timpul zilei, legata de Parkinson, poate aparea din mai multe motive, printre care se numara un somn de noapte prost sau utilizarea de medicamente dopaminergice, in special agonisti ai dopaminei cum ar fi pramipexol (Mirapex), ropinerol (Requip) si rotigotina (Neupro).

Depresia

Sanatatea mintala este extrem de importanta in Parkinson. Cercetarile sugereaza ca depresia si anxietatea sunt simptome frecvente in Parkinson. Se estimeaza ca cel putin 50% dintre cei diagnosticati cu Parkinson vor suferi o forma de depresie in timpul bolii, iar pana la 40% vor avea o tulburare de anxietate.

Depresia este o parte a bolii Parkinson in sine, care rezulta din schimbari in chimia creierului. In mod specific, Parkinson provoaca schimbari in zonele din creier care produc dopamina, norepinefrina si serotonina - substante chimice implicate in reglarea starii de spirit, energiei, motivatie, apetitului si somnului.

O persoana poate suferi de depresie in orice moment, chiar inainte de diagnosticare. In plus, simptomele depresiei pot aparea si disparea. Este important sa stiti ca depresia poate intensifica atat simptomele motorii, cat si cele cognitive ale bolii. Cercetatorii au descoperit ca persoanele cu Parkinson care sufera de depresie incep sa ia medicamentele pentru simptome motorii mai devreme. Tratarea depresiei poate imbunatati calitatea vietii si miscarea.

Dificultatile de inghitire

Multi oameni cu boala Parkinson au dificultati de inghitire, deoarece isi pierd controlul asupra gurii si gatului. Ca rezultat, mestecarea si gestionarea alimentelor solide poate fi dificila. Daca aveti boala Parkinson si va este greu sa inghititi, aveti sanse mai mari de aspiratie (inhalarea de lichid sau de continut din stomac, in plamani) si de pneumonie. Pentru unii, tehnicile speciale de inghitire sunt suficiente pentru a ameliora aceste probleme, altii insa trebuie sa-si schimbe dieta.

Termenul medical pentru problemele legate de mancare si inghitire este disfagia.

Exista 4 probleme principale care pot fi legate de disfagie:

• o infectie toracica din cauza alimentelor sau lichidului din gura care intra in plamani mai degraba decat in stomac (cunoscut sub numele de pneumonie de aspiratie);
• nu mananca suficient pentru a mentine sanatatea generala buna (cunoscuta sub numele de malnutritie)
• nu consuma suficiente lichide, ceea ce poate duce la alte complicatii medicale, cum ar fi constipatia sau deshidratarea.
• alimente care blocheaza caile respiratorii si opresc respiratia (cunoscuta sub numele de asfixiere)

Diminuarea mobilitatii expresiei faciale

Unii oameni cu boala Parkinson experimenteaza o expresie asemanatoare unei masti, acesta este unul dintre simptomele motorii al bolii. Nu toti pacientii cu Parkinson prezinta aceleasi simptome sau simptome cu aceeasi severitate. Cand oamenii cu Parkinson au o expresie asemanatoare unei masti, fata lor are mai putine miscari faciale si pare mai putin animata. Termenul stiintific pentru aceasta este hipomimia, ceea ce inseamna o reducere a expresivitatii fetei, marcata de miscarea diminuata a muschilor fetei.

Atunci cand Parkinson afecteaza muschii faciali, provocand o expresie asemanatoare unei masti, multe dintre indicatiile nonverbale nu sunt prezente, ceea ce poate duce la provocari in comunicarea cu ceilalti, si poate avea un impact negativ asupra relatiilor. Interactiunile cel mai des afectate sunt cele cu familia si prietenii, precum si relatiile cu furnizorii de asistenta medicala. Emotia din spatele cuvintelor poate fi compromisa in continuare de o voce monotona, un alt simptom care face dificil pentru o persoana cu Parkinson sa-si schimbe tonul vocii.

Salivarea si transpiratia abundenta

Persoanele cu Parkinson pot avea probleme cu partea sistemului nervos care controleaza transpiratia. Acest lucru poate duce la transpiratie excesiva (cunoscuta sub numele de hiperhidroza). Se intampla cel mai adesea atunci cand medicamentele nu-si mai fac efectul. Uneori, persoanele cu Parkinson pot experimenta transpiratii nocturne.
Cantitate excesiva de transpiratie apare si atunci cand medicamentele pentru Parkinson lucreaza cel mai bine, mai ales daca aveti diskinezie (miscari musculare sau spasme incontrolabile).
Multi oameni cu Parkinson experimenteaza un control slab al salivei, care poate duce la salivare excesiva sau, alternativ, la o gura uscata si alte probleme de alimentatie.

Cu totii producem aproximativ un litru de saliva in fiecare zi, pe care o inghitim in mod automat, dar in Parkinson, acest mecanism poate fi intrerupt. Saliva se poate acumula in gura si, pe masura ce muschii care sigileaza buzele, devin si mai slabi, pot scapa, provocand scurgerea salivei din gura.

Pozitia inclinata a multor oameni cu Parkinson, cu capul inainte si barbia indreptata in jos, poate adauga un control slab al salivei, deoarece face ca aceasta sa se adune in fata gurii.

Pozitia garbovita

Parkinson afecteaza controlul asupra activitatilor automate, astfel incat modificarile posturii pot sa apara daca nu ii este reamintit creierului sa mentina o pozitie dreapta. Aceste modificari pot include umeri inclinati sau rotunjiti, curba scazuta a spatelui inferior, inclinarea in fata a capului sau a intregului corp, facandu-va sa aratati cocosati.

Este important sa incercati sa mentineti o pozitie verticala deoarece postura inclinata poate avea si alte efecte negative:

• Durerea gatului sau a spatelui poate sa apara atunci cand curbele naturale ale coloanei vertebrale sunt in afara alinierii.
• Pozitia inclinata va reduce capacitatea de a respira adanc, ceea ce influenteaza calitatea de a vorbi clar si cu voce tare. De asemenea, pozitia inclinata reduce contactul vizual. In combinatie cu alte simptome de Parkinson, cum ar fi volumul redus de voce si mascarea fetei, acest lucru poate avea un impact mare asupra abilitatii dumneavoastra de a comunica;
• Pierderea flexibilitatii de la schimbarea posturii poate face dificila efectuarea unor miscari mici in timpul zilei, cum ar fi ridicarea bratelor deasupra capului in timp ce va imbracati sau va ridicati dintr-un scaun.
• Pozitia slaba va poate dezechilibra si poate duce la caderi.

Probleme ale aparatului digestiv si ale aparatului urinar

In afara de simptomele motorii, boala Parkinson, poate provoca, de asemenea, simptome in sistemele gastro-intestinale si urinare. Tractul gastrointestinal, este responsabil pentru digestia alimentelor. Parkinson poate declansa multiple probleme de-a lungul sistemului gastrointestinal. In sistemul urinar, poate determina probleme cu vezica urinara.

Cea mai frecventa dificultate urinara intalnita de persoanele cu Parkinson este necesitatea de a urina frecvent si urgent. Incontinenta urinara, pierderea involuntara a urinei, este, de asemenea, un simptom al bolii Parkinson. Acest lucru poate aparea chiar si atunci cand vezica urinara nu este plina.

Stadiile bolii Parkinson

Desi exista variatii de la un pacient la altul, medicii au stabilit etape care descriu modul in care progreseaza boala. Aceste cinci etape sunt cunoscute sub numele de Scala Hoehn si Yahr si sunt utilizate de medicii din intreaga lume pentru a clasifica pacientii in studiile de cercetare.
Exista mai multe tipuri de Parkinson, in functie de stadii si de modalitatile de manifestare, in conditiile in care evolutia este foarte diferita, de la o persoana la alta.

Stadiul 1 - simptome unilaterale

In stadiul unu, cel mai timpuriu, simptomele bolii Parkinson sunt usoare si se vad doar pe o parte a corpului (implicare unilaterala). Simptomele Parkinson in stadiul 1 pot fi atat de usoare, incat persoana nu solicita asistenta medicala, iar medicul nu este in masura sa puna un diagnostic.
Simptomele in stadiul 1 pot include tremor, cum ar fi tremurul intermitent al unei maini, rigiditatea, o mana sau picior se pot simti mai stangaci decat celalalt membru sau o parte a fetei poate fi afectata, expresia fiind alterata. Aceasta etapa este foarte dificil de diagnosticat si un medic poate astepta sa vada daca simptomele se agraveaza in timp, inainte de a pune un diagnostic final.

Stadiul 2 - simptome bilaterale

Etapa a doua este considerata inca boala precoce in Parkinson si se caracterizeaza prin simptome ce apar pe ambele parti ale corpului (implicare bilaterala) sau la linia mediana, fara afectarea echilibrului. Aceasta etapa se poate dezvolta dupa luni sau ani de la prima.
Simptomele Parkinson in stadiul doi pot include pierderea expresiei faciale de pe ambele parti ale fetei, scaderea intervalului de clipire, anomalii ale vorbirii, voce moale, voce monotona, volum care scade treptat dupa ce a inceput sa vorbeasca tare, rigiditate a muschilor din trunchi care poate duce la dureri de gat sau spate, postura inclinata, si incetinire generala in toate activitatile din viata zilnica.
Cu toate acestea, individul este capabil sa indeplineasca sarcini de zi cu zi. Diagnosticarea poate fi usoara in acest stadiu daca pacientul are un tremor. Insa, daca prima etapa a fost ratata si singurele simptome ale etapei a doua sunt incetinirea sau lipsa de miscare spontana, Parkinson ar putea fi interpretat gresit ca fiind doar varsta inaintata.

Stadiul 3 - simptome bilaterale agravate

Etapa a treia este considerata etapa mijlocie, se caracterizeaza prin pierderea echilibrului si incetinirea miscarii. Echilibrul este compromis de incapacitatea de a efectua ajustari rapide, automate si involuntare necesare pentru a preveni caderea, si caderile sunt comune in acest stadiu. Toate celelalte simptome ale Parkinson sunt de asemenea prezente in aceasta etapa si, in general, diagnosticul nu este indoielnic in etapa a treia. Adesea, un medic va diagnostica deficiente in reflexe in acest stadiu stand in spatele pacientului, si tragand usor umerii pentru a determina daca pacientul are probleme la mentinerea echilibrului si cade (medicul, desigur, nu va lasa pacientul sa cada). Un factor important de clarificare a etapei a treia este faptul ca pacientul este inca pe deplin independent in activitatile cotidiene de viata, cum ar fi imbracarea, igiena si mancarea.

Stadiul 4 - autonomie limitata in activitati

In etapa a patra, Parkinson a progresat pana la o boala severa cu invaliditate. Pacientii cu stadiul 4 pot fi in stare sa mearga si sa stea fara asistenta, dar au in mod evident incapacitati. Multi folosesc un cadru pentru deplasare.
In acest stadiu, pacientul nu poate sa traiasca o viata independenta si are nevoie de asistenta pentru anumite activitati de rutina. Necesitatea ajutorului in viata de zi cu zi defineste aceasta etapa. Daca pacientul este in continuare in stare sa traiasca singur, acesta este inca definit ca etapa a treia.

Stadiul 5 - invaliditate completa

Etapa a cincea este cea mai avansata si se caracterizeaza prin incapacitate de a se ridica de pe scaun sau de a se da jos din pat fara ajutor, poate avea tendinta de a cadea atunci cand se afla in picioare sau se intoarce, se poate bloca sau se poate impiedica atunci cand merge. 

Ultima faza a bolii Parkinson necesara asistenta permanenta pentru a reduce riscul de cadere si de a ajuta pacientul cu toate activitatile zilnice. In stadiul 5, pacientul poate, de asemenea, sa experimenteze halucinatii sau iluzii.

In timp ce simptomele se inrautatesc la unele persoane, merita mentionat faptul ca unii pacienti cu Parkinson nu ajung niciodata in etapa a cincea. De asemenea, durata de timp pentru a progresa prin diferitele etape variaza de la individ la individ. Nu toate simptomele pot aparea la un singur individ. De exemplu, o persoana poate avea un tremor, dar echilibrul ramane intact. In plus, exista tratamente disponibile care pot ajuta in fiecare etapa a bolii. Cu cat este diagnosticata mai devreme boala, si in functie de stadiul la care se afla, cu atat este mai eficient tratamentul.

Metode de diagnostic pentru boala Parkinson

Nu exista un test specific pentru a diagnostica boala Parkinson. Medicul neurolog va diagnostica boala Parkinson pe baza istoricului medical, o analiza a semnelor si simptomelor dumneavoastra, un examen neurologic si fizic. 

Medicul va poate sugera o scanare SPECT numita scanare a transportorului de dopamina (DAT). Desi acest lucru poate ajuta la sustinerea suspiciunii ca aveti boala Parkinson, simptomele si examenul neurologic determina in cele din urma diagnosticul corect. Majoritatea oamenilor nu au nevoie de o scanare DAT.

Anamneza pacientului

Pentru a pune un diagnostic final corect, medicul va face un examen amanuntit, si va vrea sa afle despre:

• Ocupatie: Persoanele care sunt lucratori in domeniul sanatatii, avocati, contabili, profesori sau lucratori agricoli sunt mai predispusi sa dezvolte Parkinson.
• Mediu: Expunerea la erbicide / pesticide a fost legata de Parkinson.
• Alte afectiuni neurologice diagnosticate in trecut: Alzheimer sau alte demente, tremor esential, paralizie supranucleara progresiva, hidrocefalie, psihoza sau tulburare bipolara pot ajuta medicul sa afle diagnosticul.
• Alte conditii generale: Informatiile privind artrita, depresia, tulburarile de somn, hipotensiunea ortostatica si constipatia, printre altele, pot ajuta in stabilirea diagnosticului;
• Administrarea medicamentelor: Produsele care blocheaza receptorii dopaminei (cum ar fi medicamente antipsihotice) si medicamentele utilizate pentru greata, varsaturi si GERD (cum ar fi proclorperazina, prometazina si metoclopramida) pot provoca parkinsonism;
• Istoricul familiei - Avand o ruda de gradul intai cu Parkinson, cresc sansele dumneavoastra de a avea aceasta boala, probabil, de 2 sau 3 ori.

Examenul clinic

Neurologul va dori sa vada cat de bine va miscati bratele si picioarele, si va verifica tonusul si echilibrul muscular. Medicul va poate cere sa va ridicati de pe scaun fara a folosi bratele pentru sprijin. De asemenea, va poate pune cateva intrebari:

• Ce alte afectiuni aveti acum sau ati avut in trecut?
• Ce medicamente luati?
• Scrisul de mana a devenit mai mic?
• Aveti probleme cu inchiderea nasturilor sau probleme cu imbracarea?
• Picioarele se simt "lipite" de podea cand incercati sa mergeti sau sa va intoarceti?
• Persoanele din jur va spun ca vocea dumneavoastra este mai moale sau ca vorbirea este neclara?

Spuneti medicului daca ati observat o schimbare a mirosului sau daca aveti probleme cu somnul, memoria sau starea de spirit.

Asa cum aminteam anterior, boala Parkinson poate sa arate diferit de la persoana la persoana, sindromul parkinsonian fiind uneori inselator si conferind manifestari cu legatura directa cu alte boli. Multe dintre semnele Parkinson sunt usor vizibile la majoritatea pacientilor. Cele 4 simptome cardinale, incluzand tremor, rigiditate, bradikinezia/akinezia si instabilitate posturala, trebuie evaluate. Cu toate acestea, este important sa se solicite si sa se evalueze simptomele nemotorice, care sunt mai greu de identificat si nu pot fi specifice.

Teste imagistice

In prezent nu sunt disponibile teste sanguine sau de laborator sofisticate pentru a diagnostica boala. Unele teste de imagistica, cum ar fi CT (tomografie computerizata) sau scanari RMN (imagistica prin rezonanta magnetica), pot fi utilizate pentru a exclude alte tulburari care cauzeaza simptome similare.

RMN sau scanarea CT sunt recomandate pentru a verifica semnele unui accident vascular cerebral sau ale unei tumori cerebrale. Daca nu exista sau nu a existat niciun accident vascular cerebral sau o tumoare pe creier, cele mai multe scanari RMN sau CT ale persoanelor cu boala Parkinson vor aparea normale.

TEP (tomografie cu emisie pozitronica) este o tehnica specializata de imagistica, care utilizeaza substante radioactive pentru a crea imagini colorate tridimensionale ale acelor substante care functioneaza in organism. Informatiile despre chimia organismului pot fi obtinute printr-o scanare TEP, ceea ce nu se intampla in cazul altor tehnici imagistice.

Cum se poate trata boala Parkinson

In prezent, nu exista niciun remediu pentru boala Parkinson. Tratamentul Parkinson este diferit și intotdeauna medicul specialist va tine cont de toti factorii atunci cand va recomanda schema personalizata de tratament.

Terapia se concentreaza pe tratarea simptomelor care submineaza calitatea vietii pacientului. Intrucat oamenii au simptome si niveluri de severitate foarte diferite, nu exista niciun tratament standard sau cel mai bun tratament care sa se aplice tuturor.
Abordarile de tratament includ medicamente, interventii chirurgicale, modificari generale de stil de viata (odihna si exercitii), terapie fizica (fizioterapie), grupuri de suport, terapie ocupationala si terapie logopedica.

Tratamentul medicamentos pentru boala Parkinson

Medicamentele va pot ajuta sa gestionati problemele legate de mersul pe jos, miscare si tremur. Medicamentele specifice cresc sau inlocuiesc dopamina. Persoanele cu boala Parkinson au concentratii scazute de dopamina din creier. Cu toate acestea, dopamina nu poate fi administrata direct, deoarece nu poate intra in creier.

Medicamentele dopaminergice

Deoarece majoritatea simptomelor Parkinson sunt cauzate de nivelurile scazute de dopamina din creier, cele mai multe medicamente au ca scop fie sa reaprovizioneze nivelurile de dopamina, fie sa imite actiunea - medicamentele dopaminergice fac acest lucru. Medicamentele dopaminergice reduc rigiditatea (rigiditatea musculara), imbunatatesc viteza, ajuta la coordonare si diminueaza tremurul (agitatia).

Medicamentele non-dopaminergice

Tratamentele non-dopaminergice sunt din ce in ce mai recunoscute ca parte a armamentului terapeutic pentru boala Parkinson. Studiile clinice si patologice au aratat ca boala se extinde dincolo de substantia nigra pars compacta si implica diferite sisteme neurotransmitatoare non-dopaminergice, care mediaza atat simptome motrice, cat si pe cele care nu sunt motrice, dar care caracterizeaza boala Parkinson.
Pana in prezent au fost propuse mai multe strategii terapeutice pentru tratarea acestor simptome. Cu toate acestea, in ciuda morbiditatii semnificative asociate cu aceste simptome, in special a semnelor care nu sunt motrice, cercetarea si dezvoltarea de medicamente pentru probleme precum starea de spirit si disfunctia autonoma, raman rare.

Tratamente complementare pentru boala Parkinson

Unii pacienti cu boala Parkinson pot beneficia de un tip de terapie alternativa, cum ar fi masaj, acupunctura sau remedii pe baza de plante. Pacientii care utilizeaza remedii pe baza de plante si / sau suplimente ar trebui sa-i spuna medicului - unele pot interactiona cu medicamentele Parkinson.

Acupunctura

Dovezile sugereaza ca acupunctura poate imbunatati unele simptome ale Parkinsonului, incluzand tremor, dificultatile resimtite in mers, rigiditatea si durerea. Cu toate acestea, in prezent exista insuficiente cercetari stiintifice pentru a confirma daca aceasta forma alternativa de tratament este sau nu eficace in ameliorarea simptomelor de Parkinson.

Tai Chi

Pana acum exista o cercetare limitata in privinta beneficiilor Tai Chi pentru cei cu Parkinson, dar pentru ca imbunatateste echilibrul si constientizarea corpului, se crede ca reduce riscul de caderi, sporeste increderea in mersul pe jos si, de asemenea, amelioreaza mersul si postura. Unii oameni cu Parkinson au raportat si imbunatatiri ale calitatii somnului.

Spre deosebire de cele mai multe sporturi sau exercitii, Tai Chi nu se bazeaza pe forta sau viteza, ceea ce face posibila o serie de abilitati si puncte tari. Chiar si o practica la scara mica a tehnicilor, poate aduce beneficii in sanatate si fitness, permitand mintii si corpului sa se relaxeze. Astfel, se poate imbunatati starea emotionala si calitatea generala a vietii.

Hidroterapia

Aceasta este deosebit de utila pentru tratarea simptomelor Parkinson din urmatoarele motive:

• Flotabilitatea apei poate sprijini muschii slabi si permite membrelor sa fie miscate intr-o maniera mai putin dureroasa.
• Rezistenta pe care apa o opune contribuie la intarirea muschilor si a membrelor.
• Pur si simplu fiind in apa puteti fi relaxati si apare o diminuare a durerii.
• Fiind in apa se reduce teama de a cadea, astfel incat va puteti simti mai sigur si mai confortabil in timpul exercitiilor.
• Exercitiile elibereaza endorfinele (hormonii antistres) care amelioreaza durerea in mod natural.

Exercitiile de hidroterapie pot fi proiectate astfel:

• Sa ajute la relaxare si sa reduca stresul
• Sa imbunatateasca respiratia
• Sa imbunatateasca echilibrul si coordonarea
• Sa imbunatateasca flexibilitatea si sa intareasca organismul.

Tehnica Alexander

Atunci cand este pregatit sa lucreze corect, corpul se poate misca intr-un mod mai liber, mai usor si mai sanatos, ceea ce aduce beneficii evidente daca miscarea dumneavoastra este afectata de Parkinson. Cu toate acestea, exista foarte putine dovezi stiintifice care sa confirme eficienta tehnicii Alexander in tratarea bolii Parkinson.

Practica tehnicii poate ajuta la ameliorarea simptomelor bolii Parkinson, cum ar fi tremurul, echilibrul, durerea, vorbirea, oboseala si depresia, dar fiecare persoana va reactiona diferit la acest tratament.

Kinetoterapia si fizioterapia

Kinetoterapia ajuta la mentinerea tonusului muscular si a mobilitatii articulare, la reeducarea respiratiei, la corectarea posturilor si a mersului, la corectarea mimicii si la educarea si reeducarea coordonarii si a echilibrului. Programul se bazeaza pe exercitii de motricitate fina si pe folosirea de dispozitive ajutatoare in deplasare.

La Centrokinetic, toate procedurile de fiziokinetoterapie necesare pacientilor cu Parkinson sunt realizate in cadrul Departamentului de Recuperare Neurologica, coordonat de Dr. Georgiana Tache, medic primar cu peste 30 de ani de experienta in domeniul recuperarii medicale.

Exercitii de logopedie

Aproximativ jumatate dintre pacientii cu Parkinson prezinta probleme de comunicare, cum ar fi vorbirea neclara, dar si cu limbajul corpului. Un logoped poate ajuta la utilizarea limbajului si a vorbirii. Pacientii cu dificultati la inghitire pot fi, de asemenea, ajutati de un terapeut.
Lee Silverman Voice Treatment (LSVT), este o terapie vocala si de vorbire care a fost dezvoltata special pentru persoanele cu boala Parkinson. Programul LSVT LOUD poate face o diferenta in calitatea vietii persoanelor cu Parkinson. Este un program intensiv, care implica 16 sesiuni in decursul unei perioade de o luna.

Asistenta psihologica pentru bolnav si familia sa

Boala Parkinson nu este o conditie cu care se poate trai usor, si din acest motiv, emotiile se pot manifesta agresiv - unii pacienti ar putea avea dificultati in a tine sub control aceste sentimente.

De aceea, consilierea este adesea o parte importanta a unui program de tratament pentru boala Parkinson. Un terapeut sau un consilier poate ajuta persoanele cu Parkinson sa-si controleze emotiile, inainte ca acestea sa devina impedimente in tratarea bolii, sau chiar sa inceapa sa contribuie la simptomele acesteia.

Psihoterapia, "tratamentul vorbirii", poate ajuta un pacient cu boala Parkinson sa scape de depresie sau anxietate. Se crede ca unele dintre cele mai bune tipuri de psihoterapie pentru pacientii cu Parkinson sunt:

Terapie cognitiv comportamentala

Acest tip de terapie ii ajuta pe pacienti sa invete despre modelele lor de gandire si comportament, si ii invata cum sa schimbe sau sa adapteze procesele interne care contribuie la sentimentele de depresie sau anxietate.

Terapia interpersonala

Lucrand cu un terapeut, pacientul examineaza relatiile sale personale, si lucreaza pentru a elimina sentimentele rele ce pot provoca sau exacerba depresia.

Terapia comportamentala

Persoana este invatata sa faca fata sentimentului de anxietate prin invatarea tehnicilor de relaxare, precum si prin expunerea repetata si controlata la sursele anxietatii.

Terapie de grup

Persoanele cu Parkinson se pot simti mai bine daca stau in aceeasi camera cu oameni care sufera de aceeasi boala. Intr-un astfel de grup, puteti invata abilitatile de acceptare si aveti ocazia sa impartasiti sentimente, intr-o atmosfera de sustinere. De asemenea, puteti invata despre cum sunteti perceputi de ceilalti, fata de modul in care va percepeti dumneavoastra.

Atunci cand un membru al familiei are boala Parkinson, poate crea stres pentru toti ceilalti. Terapia familiala poate ajuta pe toata lumea sa inteleaga mai bine aceasta boala, si sa invete cum sa lucreze impreuna ca o echipa pentru a face fata mai bine situatiei.

Dieta alimentara pentru bolnavii de Parkinson

Desi nu exista o dieta specifica, pentru a mentine sanatatea generala buna, majoritatea persoanelor care convietuiesc cu boala Parkinson ar trebui sa manance o varietate de cereale integrale, legume, fructe, lapte si produse lactate, alimente bogate in proteine, cum ar fi carnea si fasolea. De asemenea, luati in considerare includerea de nuci, ulei de masline, peste si oua in dieta, pentru grasimile benefice existente in aceste alimente.

Terapia ocupationala

Un terapeut ocupational poate identifica problemele de zi cu zi si poate ajuta la gasirea unor solutii practice. Exemplele includ imbracarea sau cumparaturile.

Terapeutii ocupationali sunt asemanatori terapeutilor fizici, dar se concentreaza pe obiective mai specifice, legate de functionare. Cu alte cuvinte, terapeutul ocupational va ajuta sa “functionati” (adica sa indepliniti sarcinile vietii cotidiene) cat mai bine posibil.
Pentru persoanele cu debut precoce al bolii Parkinson, sarcinile de rutina, cum ar fi mersul pe jos, alergatul, ridicatul dintr-un scaun sau ridicarea din pat pot deveni dificile. Terapeutii ocupationali sunt instruiti sa evalueze aceste tipuri de dificultati si sa ajute persoana sa se adapteze la mediu si la schimbare.

Tratamentul chirurgical pentru boala Parkinson

Exista acum o serie de optiuni chirurgicale sigure si eficiente disponibile pentru tratarea bolii Parkinson. In general, interventia chirurgicala este luata in considerare numai atunci cand medicamentele nu pot asigura un control adecvat. Exista cateva optiuni chirurgicale, dar cea mai frecventa interventie chirurgicala pentru boala Parkinson este electrostimularea cerebrala profunda.

Electrostimularea cerebrala profunda

Este o procedura chirurgicala utilizata pentru a trata mai multe simptome neurologice, cum ar fi tremor, rigiditate, incetinirea miscarii si dificultati la mersul pe jos.

Un electrod este implantat adanc in interiorul creierului, unde miscarea este controlata. Un dispozitiv stimulator (neurostimulator), care controleaza cantitatea de stimulare eliberata de electrod, este plasat sub piele in zona superioara a pieptului. O sarma se amplaseaza sub piele si conecteaza neurostimulatorul la electrod.

Impulsurile electrice sunt trimise de la neurostimulator, de-a lungul firului, si in creier prin intermediul electrodului. Acestea interfereaza cu semnalele electrice care cauzeaza simptome, blocandu-le efectiv.

Stimularea cerebrala profunda este utilizata, in general, atunci cand pacientul se afla in stadiile avansate ale bolii Parkinson, si are raspunsuri instabile la medicatie.

Procedura are anumite riscuri, inclusiv hemoragie cerebrala si infectie. Pacientii care nu raspund la tratamentul cu carbidopa-levodopa nu beneficiaza de o stimulare profunda a creierului.

Talamotomia si palidotomia

Cercetarile spun ca tremorul se datoreaza unor probleme cu talamusul, o parte a creierului care, printre altele, este responsabila de echilibrul nostru si ne asigura ca ne simtim bratele si picioarele. Prin talamotomie, talamusul este distrus (lezat) sau este indepartat prin taiere (ablat).

Procesul poate ajuta la reducerea tremurului. Talamotomia este rareori efectuata in aceste zile. Aceasta poate fi utilizata pentru pacientii cu tremor care nu au raspuns la medicatie. Procedura nu imbunatateste miscarea lenta, dificultatile de mers pe jos sau problemele de vorbire.
Palidotomia - Medicii cred ca Parkinson apare cand o parte a creierului numita globus pallidus functioneaza prea tare. Aceasta actioneaza ca o frana si face miscarea corpului mai dura. Acest tratament va poate face mai putin rigid si va poate usura tremorul, pentru a imbunatati echilibrul si pentru a va facilita miscarea.
De la introducerea stimularii profunde a creierului, aceasta procedura este rareori facuta. Chirurgul distruge o mica parte a globusului pallidus prin crearea unei cicatrici, rezultand o activitate mai mica in acea zona a creierului, care, la randul sau, poate ajuta la ameliorarea simptomelor de miscare, cum ar fi rigiditatea si tremorul.

Transplantul de celule nervoase

Tratamentul implica transplantul de celule sanatoase ale creierului, pentru a inlocui celulele ucise de boala. Este o abordare care a fost incercata acum zeci de ani si apoi anulata dupa rezultate dezamagitoare.

Intre anii 1980 si 1990, cercetatorii au utilizat celulele luate direct din creierul fetusului avortat, pentru a trata sute de pacienti cu Parkinson. Scopul era de a opri boala.

Pentru unii pacienti, celulele fetale transplantate au produs imbunatatiri dramatice. Dar studii riguroase au aratat in cele din urma ca multi alti pacienti nu au fost ajutati. Si unii au dezvoltat un efect secundar nedorit: miscari necontrolate.

Acum, grupurile din Europa, SUA si din Asia se pregatesc sa incerce din nou, folosind celule pe care le considera mai sigure si mai eficiente. Aceste celule, reprezinta o inlocuire exacta a neuronilor care produc dopamina intr-un creier adult.

Cum se pot intarzia efectele bolii Parkinson

Desi nu exista inca niciun remediu pentru Parkinson, exista medicamente care pot ajuta. Si puteti lua masuri suplimentare pentru a incetini progresul bolii. Indiferent de stadiul Parkinson, exista modalitati de a intarzia efectele bolii.

Incepeti sa luati coenzima Q10 in mod regulat - 100 miligrame de coenzima Q10 de trei ori pe zi, crescand treptat pana la 1.200 de miligrame pe zi.

Luati o doza zilnica de vitamina E si vitamina C - 400 UI vitamina E si 1 pana la 2 grame de vitamina C zilnic (in doua, pana la patru doze, divizate in 500 de miligrame).

Atentie, administrati aceste produse conform indicatiilor medicului, la recomandarea acestuia. 

Asigurati-va o dieta adecvata si sanatoasa, cu continut scazut de grasimi, cu continut scazut de calorii, bogata in fructe, legume si fasole.

Beti ceai verde, mai multe cesti pe zi.

Nu uitati sa faceti cel putin 20 de minute pe zi de activitate fizica, trei zile pe saptamana. Daca observati ca nu puteti face exercitii pe cont propriu, cereti medicului sa va scrie o recomandare pentru terapie fizica. Adaugati o sesiune de tai chi o data pe saptamana.

Stilul de viata sanatos

Exista mai multe lucruri pe care le puteti face pentru a va imbunatati calitatea vietii.

Exercitiul poate sa reduca riscul bolii Parkinson si este posibil sa incetineasca progresia bolii. O dieta echilibrata, va ajuta de asemenea, sa aveti un stil de viata sanatos. Persoanele cu boala Parkinson nu trebuie sa aiba o dieta specifica, insa obtinerea de calorii si substante nutritive suficiente va ajuta la mentinerea tonusului si a fortei.

Anumite schimbari in dieta pot ajuta, de asemenea, unii oameni. De exemplu, proteina dintr-o masa poate reduce efectul levodopa-carbidopa la unii pacienti. Hidratarea optimă si consumul unei diete bogate in fibre, incluzand cereale integrale, fructe si legume, pot ajuta la reducerea constipatiei.

Un stil de viata sanatos inseamna, de asemenea, sa ramaneti activi si in alte domenii ale vietii, care sunt importante pentru dumneavoastra. Daca v-ati bucurat de activitati artistice, v-ati implicat in evenimente comunitare sau voluntariat inainte de diagnosticare, discutati cu medicul curant despre cum puteti continua aceste interese. Masajul, meditatia si alte tehnici menite sa amelioreze tensiunea si stresul, pot fi utile pentru unii oameni. Acupresura, acupunctura si suplimentele de vitamine sunt alte abordari complementare pe care le puteti lua in considerare. Discutati cu medicul dumneavoastra pentru a vedea daca oricare dintre aceste regimuri ar putea fi potrivit pentru dumneavoastra.

Dieta bogata in vitamine, minerale, acizi grasi nesaturati

Omega 3 sunt antiinflamatoare, care pot fi benefice, deoarece neuro-inflamatia este o caracteristica a bolii Parkinson. Probleme de dispozitie sunt, de asemenea, o caracteristica frecvent intalnita si au fost realizate o multime de cercetari privind proprietatile stimulatoare de dispozitie ale grasimilor esentiale omega-3. Un studiu pilot controlat cu placebo, a raportat o imbunatatire semnificativ mai mare a depresiei la pacientii cu Parkinson tratati cu supliment de acid gras omega-3, comparativ cu placebo. Cea mai bogata sursa de Omega-3 se regaseste in peste.

Se vorbeste de vitamine pentru boala Parkinson, vitamina D este un subiect de top in cercetare, deoarece s-a descoperit ca avem receptori pentru aceasta vitamina in creier, care amelioreaza factorul neurotrofic derivat din creier, si este anti-inflamator. Acest nutrient este furnizat in principal prin actiunea razelor solare asupra pielii.
Magneziul este un mineral care actioneaza ca un relaxant natural. Unele indicii ale deficientei sunt: tremuraturi musculare sau spasm, slabiciune musculara, insomnie sau nervozitate, tensiune arteriala crescuta, batai neregulate ale inimii, constipatie, hiperactivitate, depresie. Rolul magneziului in sustinerea unui somn bun poate fi, de asemenea, destul de important aici, deoarece multi oameni cu Parkinson au un somn slab.

Odihna corespunzatoare

Simptomele fizice ale bolii Parkinson ii pot impiedica de multe ori pe cei care traiesc cu aceasta afectiune sa obtina un somn bun, si o odihna adecvata. Efectele recuperatoare ale somnului pot imbunatati sanatatea, si pot ajuta persoanele cu boala Parkinson sa gestioneze mai bine boala zilnic.

Stabilirea unei rutine de somn este cheia unei odihne de succes. Incercati sa aveti metode de relaxare in fiecare seara inainte de a merge la culcare, fie ca faceti o baie calda, cititi o carte sau vizionati o emisiune TV. Incercati sa mergeti la culcare si sa va treziti in acelasi timp in fiecare zi, pentru a stabili un program regulat de somn.

Evitati lucrurile care pot deranja somnul. Stimulentii cum ar fi cofeina, alcoolul si nicotina, trebuie evitati cu o ora inainte de culcare. De asemenea, limitati numarul de lichide pe care le beti, astfel incat sa nu va treziti in mijlocul noptii pentru a merge la baie.

Creati un mediu confortabil de dormit. O saltea confortabila si o perna sunt esentiale. Tineti dormitorul la o temperatura placuta. In mod ideal, dormitorul ar trebui sa fie folosit numai pentru somn. Inlaturati toate dispozitivele electronice si alte articole care nu au legatura cu somnul si creati un refugiu linistit, in care sa va puteti relaxa.

Limitati somnul din timpul zilei. Un pui de somn poate fi foarte revigorant, dar poate interfera si cu somnul pe timp de noapte. Incercati sa reduceti somnul pe timpul zilei la mai putin de 40 de minute.

Renuntarea la fumat

Exista o multime de dovezi care indica faptul ca fumatul scade riscul de Parkinson. Dar acest lucru nu depaseste faptul ca fumatul creste riscul altor afectiuni, cum ar fi cancerul pulmonar si al gurii, intr-o masura mult mai mare. Mortalitatea si morbiditatea asociate cu fumatul depasesc cu mult orice beneficiu al unei posibile scaderi a riscului de boala Parkinson.

Renuntarea la fumat va ajuta sa va odihniti mai bine, sa fiti mai activ, si sa aveti o stare generala mai buna.

Exercitii fizice regulate

Activitatea fizica este adesea o parte a tratamentului recomandat pentru Parkinson, in special la inceputul bolii. Pacientii cu Parkinson in stadiu incipient trebuie sa lucreze pentru a-si construi forta, echilibrul si rezistenta, deoarece acestea vor fi necesare mai tarziu. Persoanele cu Parkinson primesc adesea terapie fizica specifica, dar pot beneficia si de multe alte tipuri de exercitii fizice. Exercitiul - mai ales daca este aerobic sau cardio - pare sa aiba un efect protector asupra tesutului cerebral.

Daca aveti boala Parkinson si doriti sa intarziati progresia simptomelor, trebuie sa faceti exercitii de trei ori pe saptamana, cu o rata a inimii intre 80 si 85% maxim. Cu cat incepeti exercitiile mai devreme, cu atat este mai probabil sa puteti preveni evolutia bolii.

Amenajarea corespunzatoare a spatiului de locuit pentru bolnavii de Parkinson

Efectele din cauza bolii Parkinson, cum ar fi oboseala si dificultati de miscare, pot face viata de zi cu zi, inclusiv lucrurile distractive, mai dure.

Iata cateva consideratii de baza care vor ajuta foarte mult pe cineva cu Parkinson sa se miste si sa traiasca mai bine in propria casa:
- Asigurati-va ca este usor sa accesati un telefon. De asemenea, puteti sa tineti mai multe telefoane prin casa, pentru a va asigura ca aveti mereu un telefon la indemana in caz de urgenta. Salvati toate numerele importante in telefon. Includeti membri ai familiei, vecini apropiati, medici si alte numere pe care le considerati relevante.
- Nu uitati sa instalati detector de fum si monoxid de carbon. Verificati intotdeauna bateriile si alarma la intervale regulate.
- Asigurati-va intotdeauna ca mobilierul este bine distantat.
- Cautati lampi pe care le puteti activa cu o atingere sau cu un sunet.
- Pastrati camerele in culori linistitoare pentru a va relaxa.
- Utilizati poturi cu arome care va fac sa va simtiti bine.
- Asigurati-va ca temperatura din casa va relaxeaza si este optima.
- Cu cat este mai confortabil mediul, cu atat va fi mai pozitiva atitudinea dumneavoastra.

Repozitionarea mobilierului

Plasati mobilierul astfel incat sa aveti pasaje largi. Acest lucru va lasa mai mult spatiu pentru deplasare.

Daca puteti, faceti prize la care sa ajungeti usor. Daca aveti nevoie de cabluri de prelungire, asigurati-va ca sunt fixate cu banda si ascunse, astfel incat sa nu va impiedicati.

Utilizati scaune cu spate drept, cotiere si suport ferm. Acest lucru va ajuta sa va asezati si sa va ridicati mai usor. Pernele ferme pot adauga inaltime si faciliteaza miscarea.

Indepartati covorasele de baie mici, care va pot impiedica. Un covor mare care acopera cea mai mare parte a pardoselii este o alternativa excelenta. Montajul unei mochete din perete in perete ar functiona cel mai bine.

Dotarea cu aparate sau echipamente de sprijin

Un specialist in terapie ocupationala sau de reabilitare, poate recomanda un anumit echipament pentru a va face mai confortabila ingrijirea la domiciliu si activitatile zilnice.

Exemple de lucruri pe care le pot sugera:
- Ustensile care sunt ponderate, mai mari, mai flexibile, sau au manere speciale
- Bare de prindere
- Dispozitive care va ajuta sa ajungeti in locurile greu accesibile
- Paturi electrice sau saltele
- Placi culisante
- Scaune cu rotile
Instalati manere de-a lungul peretilor, holurilor si scarilor, in cazul in care nu este nimic de care sa va puteti tine.

Adaptarea activitatilor recreative pentru bolnavii de Parkinson

Boala Parkinson poate afecta multe aspecte ale vietii de zi cu zi a unei persoane. Cu toate acestea, prin planificarea atenta si moderarea activitatii, efectele Parkinson pot deveni mult mai putin stresante.

Activitatea placuta este esentiala pentru sanatatea mintii si a corpului. Luati in considerare activitati noi pe care nu le-ati incercat niciodata.
- Asigurati-va ca aveti imbracamintea potrivita, incaltamintea si echipamentul de siguranta pentru anumite activitati.
- Intindeti-va inainte de a va angaja in orice activitate fizica pentru a preveni stresul muscular.
- Alaturati-va unui grup sau explorati noi hobby-uri pentru a va conecta cu alte persoane cu interese similare.
- Echilibrati activitatea si odihniti-va pentru a reduce oboseala. O varietate de interese pot oferi oportunitati atat pentru activitatile de recreere active, cat si pentru cele sedentare.
- Fiti constient de faptul ca Parkinson poate incetini miscarile, si poate afecta echilibrul. Incercati cu grija orice activitate noua.
- Invitati persoanele apropiate sa participe la activitatile dumneavoastre recreative pentru a mentine o legatura stransa cu cei pe care ii iubiti.
- Explorati optiuni precum scrierea, pictura, fotografia sau orice altceva care va atrage din zecile de activitati creative.

In boala Parkinson nu se cunosc in prezent remedii pentru stoparea ei, dar recuperarea se poate face cu sprijin de specialitate, uneori. Diagnosticarea in primele stadii ale bolii este de un real folos pacientilor. Cu un tratament adecvat, ajustat nevoilor reale, cu ajutor de specialitate pentru redefinirea vietii si schimbarea unor obiceiuri afectate de boala, oamenii pot trai ani buni cu aceasta afectiune. Pentru unii, simptomele si manifestarile bolii Parkinson sunt destul de usor de gestionat. Altii, insa, au nevoie de ajutor specializat. Sunt si situatii deosebite, in care doar tratamentul chirurgical poate conferi o mica alinare. Boala este una progresiva, insa pana si modul in care evolueaza este foarte diferit si complex.

Boala Parkinson - afla de aici care sunt cauzele, simptomele, metodele de tratament abordate si cum poate fi incetinita inaintarea bolii. 

Reteaua medicala Centrokinetic

Centrokinetic are clinici in Bucuresti, Brasov, Cluj-Napoca si Timisoara. Afla mai multe despre:

• Clinica noastra din Cluj-Napoca;
• Clinicile noastre din Brasov;
• Clinica noastra din Timisoara;