Displazia de sold. Cauze si simptome

• Informatii generale despre displazia de sold
• Ce este displazia de sold?
• Cauzele displaziei de sold
• Simptomele displaziei de sold
• Examinarea in displazia de sold
• Tratamentul in displazia de sold
• Recuperare postoperatorie
• Posibile complicatii in tratament
• Displazia de sold. Concluzii

Informatii generale despre displazia de sold

Articulatia soldului este o articulatie de tip sferoidal. La un sold normal, partea superioara a femurului, capul femural, se fixeaza ferm in cavitatea acetabulara care este parte a osului coxal. La sugarii si copiii cu displazie de sold articulatia soldului nu s-a format normal. Capul femural este liber in articulatie si poate fi usor dislocat. Desi displazia de sold este cel mai adesea prezenta la nastere, se poate dezvolta si in primul an de viata al copilului. Cercetari recente arata ca bebelusii ale caror picioare sunt infasate strans, cu genunchii lipiti si picioarele drepte, prezinta un risc notabil mai mare pentru aparitia displaziei dupa nastere. Deoarece infasatul devine din ce in ce mai popular in ziua de astazi, este important ca parintii sa invete sa faca acest lucru in mod corect. Infsatul necorespunzator poate duce la cresterea riscului de displazie de sold.

Ce este displazia de sold?

In toate cazurile de displazie de sold, articulatia dintre acetabul si capul femural nu este stabila si aluneca. Uneori, ligamentele care ajuta la mentinerea si stabilizarea articulatiei sunt intinse si gradul de slabiciune a soldului sau instabilitate creste. Acest grad de instabilitate difera la fiecare copil in parte. Displazia de sold este impartita in 3 categorii, in functie de raportul dintre acetabul si capul femoral:

• Dislocat - In cazurile cele mai severe de displazie de sold, capul femurului este complet in afara locasului sau (acetabul).
• Dislocabil - In aceste cazuri, capul femurului se afla in interiorul acetabulului, dar poate fi usor impins din locas in timpul unei examinari fizice.
• Subluxat - In cazuri usoare de displazie de sold, capul femurului este pur si simplu desfacut din acetabul. In timpul unei examinari fizice, osul poate fi mutat inapoi in interiorul acetabulului, dar nu se va disloca.

In Statele Unite, aproximativ 1 pana la 2 copii la 1000 sunt nou-nascuti cu displazie de sold. Pediatrii depisteaza displazia la prima examinare a nou-nascutului si la fiecare verificare a bebelusului dupa aceea.

Cauzele displaziei de sold

Displazia de sold tinde sa aiba apartenenta genetica. Studiile arata ca de obicei afecteaza soldul stang si este predominant la:

• Fete
• Primii copii nascuti
• Copiii nascuti in pozitie pelviana
• Istoric familial in care sa existe displazii de sold (parinti sau frati)
• Oligohidramnios (niveluri scazute de lichid amniotic)

Simptomele displaziei de sold

Este important sa stim ca unii copii nascuti cu displazie de sold NU prezinta semne externe. Contactati medicul pediatru daca copilul dumneavoastra are:

• Picioare de lungimi diferite
• Pliurile de la nivelul coapselor inegale
• Mobilitate sau flexibilitate a membrelor mai mica pe o parte
• Mers schiopatat, mers pe varfuri sau un mers leganat

Examinarea in displazia de sold

In plus fata de indicii vizuale, medicul dumneavoastra va efectua o examinare fizica atenta pentru a verifica daca exista posibilitatea prezentei unei displazii de sold. Semne precum senzatia de „inclestare” sau un sunet specific, manevre specifice pentru a determina daca soldul poate fi dislocat si / sau pus din nou in pozitia corespunzatoare, sunt parte a examinarii medicale.

Nou-nascutii identificati cu risc mai mare de displazie de sold sunt adesea testati cu ajutorul ultrasunetelor (ecografie).

Academia Americana de Pediatrie recomanda acum depistarea displaziei prin control ecografic tuturor copiilor de sex feminin.

Pentru sugarii si copiii mai mari, radiografia soldului este o metoda buna pentru a oferi imagini detaliate ale articulatiei soldului.

Tratamentul in displazia de sold

Cand displazia de sold este detectata la nastere, aceasta poate fi, de obicei, corectata cu ajutorul unui ham sau a unui bretel. Daca soldul nu este dislocat la nastere sau nu exista un control efectuat atat clinic cat si imagistic, este posibil ca afectiunea sa nu fie observata pana cand copilul incepe sa mearga. In acest moment, tratamentul este mai complicat iar rezultatele mai putin previzibile.

Tratamentul non-chirurgical

In functie de varsta copilului metodele de tratament difera.

La nou-nascuti:

Bebelusul este plasat intr-un dispozitiv de pozitionare moale, numit hamul Pavlik, timp de 1 pana la 2 luni pentru a mentine osul in articulatie. Acest tip de bretea este special conceput sa mentina soldul in pozitia corecta, permitand in acelasi timp miscarea libera a picioarelor si ingrijirea usoara a scutecului. Hamul Pavlik ajuta la strangerea ligamentelor din jurul articulatiei soldului si promoveaza formarea normala a acetabulului.

Parintii joaca un rol esential in asigurarea eficientei hamului. Medicul dumneavoastra si echipa de asistenta medicala va vor invata cum sa efectuati in conditii de siguranta ingrijire zilnica a bebelusului, cum ar fi schimbatul scutecului, scaldatul, hranirea si imbracarea.

Intre 1 si 6 luni:

In acest interval tratamentul nu este foarte diferit fata de cel al nou-nascutului. Coapsa copilului este repozitionata folosind un ham sau un dispozitiv similar. Aceasta metoda are de obicei succes, chiar si cu soldurile care initial au fost dislocate. Timpul pe care copilul trebuie sa il petreaca cu hamul atasat variaza. De obicei trebuie purtat cel putin 6 saptamani minim 8 ore pe zi, iar apoi timpul scade la jumatate inca 6 saptamani. In cazul in care soldul nu va ramane in pozitie folosind un ham, medicul poate incerca o bretea de abductie din material mai ferm, care va mentine picioarele copilului in pozitie corecta.

In unele cazuri, este necesara o procedura speciala de reducere inchisa. Medicul va muta capul femural intr-o pozitie corecta, apoi va aplica un gips (spica cast) pentru a tine oasele la locul lor si a stabiliza articulatia. Aceasta procedura se face in timp ce copilul este sub anestezie.

De la 6 luni la 2 ani

In cazul copiilor intre 6 luni si 2 ani tratamentul este reducerea inchisa si aparat gipsat. Celelalte metode (hamurile) nu sunt metode cu real succes deoarece in acest interval de varsta copilul devine din ce in ce mai activ, astfel singura metoda ramane aparatul gipsat.

Tratamentul chirurgical

Daca o procedura de reducere inchisa in aparat gipsat nu reuseste sa aseze in pozitia corecta capul femural, este necesara o interventie chirurgicala deschisa. In aceasta procedura, se face o incizie la nivelul soldului care permite chirurgului sa vada clar oasele si tesuturile moi de la nivelul articulatiei soldului. Pentru precizie, in timpul operatiei sunt facute radiografii pentru a confirma asezarea in pozitia corecta a oaselor in articulatie. De asemenea, dupa operatie copilul va fi plasat in aparat gipsat pentru protectia si fixarea articulatiei. Din pacate, la copiii de peste 2 ani, slabiciunea articulara de obicei se agraveaza pe masura ce acesta devine mai activ si o interventie chirurgicala deschisa este de obicei necesara pentru alinierea soldului.

Recuperare postoperatorie

La multi copii cu displazie de sold, este necesar un aparat gipsat si/ sau un ham pentru a mentine capul femural in pozitie corecta in articulatie in timpul vindecarii. Radiografiile si controalele periodice sunt necesare dupa tratamentul chirurgical pana la incheierea dezvoltarii osoase a copilului.

Posibile complicatii in tratament

Copiii tratati cu aparat gipsat pot avea o intarziere in mers. Cu toate acestea, atunci cand acesta este indepartat, dezvoltarea mersului continua normal. Hamul Pavlik si alte dispozitive de pozitionare pot provoca iritatii ale pielii in jurul bretelelor si poate crea o diferenta in lungimea picioarelor. Tulburarile de crestere ale partii superioare a coapsei sunt rare, dar pot aparea din cauza unei perturbari a aportului de sange in zona de crestere a coapselor.

Displazia de sold. Concluzii

Daca sunt diagnosticati precoce si tratati cu succes, copiii sunt capabili sa dezvolte o articulatie normala a soldului si nu ar trebui sa aiba nici o limitare in miscare. Lasata netratata, displazia de sold poate duce la durere si osteoartrita la varsta adulta timpurie. Poate produce o diferenta de lungime a picioarelor sau o scadere a agilitatii. Chiar si cu un tratament adecvat, deformarea soldului si osteoartrita se pot dezvolta mai tarziu in viata. Acest lucru este valabil mai ales atunci cand tratamentul incepe dupa varsta de 2 ani.