Fracturile la copil

• Particularitati
• Tratament

Fracturile la copil – particularitati

Copilul prezinta o serie de particularitati osteo-articulare specifice, in principal datorita prezentei cartilajului de crestere, o structura mai slaba din punct de vedere mecanic, fiind ultima care se osifica si prin care oasele lungi ale aparatului locomotor au capacitatea de a creste in lungime. Totodata cartilajul de crestere are un rol in amortizarea socurilor traumatice, iar multe dintre traiectele de fractura se pot opri la nivelul acestuia, putand produce decolarea epifizei. La vsta adolescenței, cartilajele de creștere se osifica, iar creșterea se cheie, osul lud forma și lungimea definitivă. In 18-30% dintre fracturile copilului, cartilajul de crestere este interesat.

Clasificarea fracturilor de la nivelul cartilajului de creștere

Salter-Harris (1963) este cea mai utilizata clasificare a fracturilor ce intereseaza cartilajul de crestere. Mentionam ca initial aceasta a cuprins 5 tipuri, din care tipul I si II nu prezinta un traiect de fractura intra-articular, tipul III are traiect intra-articular si intereseaza numai epifiza, in tipul IV traiectul de fractura nu respecta cartilajul de crestere pe care il strabate din metafiza pana in epifiza. Tipul V consta in tasarea cartilajului de crestere, este extrem de greu de diagnosticat radiologic, diagnosticul se poate face dupa examinarea IRM, care este mai dificil de obtinut, iar sechelele apar tardiv, odata cu aparitia inegalitatii membrelor si scurtarea membrului afectat de acest tip de fractura. Ulterior a mai fost adaugat tipul VI de fractura in care este afectat inelul pericondral al cartilajului de crestere, cu aparitia unor punti osoase ce duce la devierea in ax a segmentului de membru afectat.

In 1982, Ogden completeaza clasificarea Salter-Harris cu inca 3 tipuri de fractura: Ogden VII - leziunea este reprezentată de avulsia ligamentară cu un mic fragment epifizar, rezultd o fractură cu traiect intra-articular, fara lezarea cartilajului de creștere; Ogden VIII - leziunea este reprezentată de o fractură cu traiect metafizar, dar situată in proximitatea cartilajului de creștere unde leziunile vasculare temporare, distal de fractură, pot afecta cartilajul de creștere; Ogden IX - leziunea este reprezentată de o delabrare periostală importantă, consecutivă unei fracturi. Importanța acestei leziuni este dată de faptul că periostul are un rol semnificativ vindecarea fracturilor la copil.

Tratament

De retinut ca datorita capacitatii de remodelare a focarului de fractura la copil, in unele cazuri se pot accepta mici imperfectiuni in reducerea ortopedica, exceptie facand rotatia in ax a fragmentelor.
Tratamentul depinde de tipul de fractura, conform clasificarii Harris-Salter. Astfel, arsenalul terapeutic porneste de la imobilizare in atela gipsata si reducerea ortopedica a fracturii, atunci cand exista deplasarea fragmentelor, pana la reducerea deschisa si osteosinteza cu diverse materiale specifice sau chiar ultilizarea fixatorului extern.
Optiuni terapeutice in traumatologia pediatrica

- Tratament ortopedic: tractiune/ ap gipsat
- Imbrosarea percutana centromedulara stabila elastic
- Imbrosarea percutana cu brose Kirschner
- Osteosinteza cu placa si suruburi
- Osteosinteza centromedulara
- Fixatorul extern

Obiectivele tratamentului
Principalul obiectiv este diagnosticul corect si stabilirea conduitei terapeutice adecvate, iar clinica Centrokinetica, prin echipa sa supraspecializata, va fi alaturi de tine pentru un plan de tratament complet. Fracturile cu traiect intra-articular nu permit un decalaj mai mare de 2 mm in reducerea fragmentelor, iar urmarirea tuturor pacientilor ce au suferit fracturi care implica lezarea cartilajului de crestere trebuie facuta cu strictete conform recomandarilor medicului curant.