•  
 

Kinetoterapia dupa rupturi musculare
 
Leziunile musculare sunt rezultatul unor macrotraumatisme produse de o contractie brusca a unui muschi, in anumite conditii favorizante. Intinderea reprezinta o leziune a muschilor sau a tendoanelor. In functie de severitatea leziunii, putem avea o simpla suprasolicitare a muschiului sau tendonului (in limbaj curent intindere) sau o ruptura partiala sau totala a muschiului sau tendonului. Unii sportivi, in special cei amatori neglijeaza accidentarile de mica amploare, care astfel intarzie sa se vindece si uneori chiar se cronicizeaza. Rupturile musculare apar spontan datorita unei contractii puternice sau a unei activitati normale, efectuata pe un muschi epuizat; pot fi provocate prin lovitura directa, mai ales cand directia de actiune este tangentiala cu muschiul. Alti factorii care pot favoriza producerea leziunilor musculare sunt eforturile bruste si violente fara o incalzire prealabila, in conditiile unui climat rece si umed.

Investigatii paraclinice

In general diagnosticul este printr-o anamneza amanuntita si pe baza examenului clinic local. Este utila si ecografia musculara mai ales in cazul sportivilor de performanta. Ecografia mio-entzo-osteo-articulara se efectueaza pentru a decela gravitatea leziunii (stabilirea gradului intinderii) in functie de care se stabileste si conduita terapeutica secundara.
 
Clasificare:
Grad 1: leziune usoara care afecteaza un numar redus de fibre musculare (sub 5%). Este o leziune fibrilara (afecteaza cateva fibre musculare), practic o intindere musculara. Clinic: durere localizata, fara impotenta functionala, redoare si crampe la 2-5 zile posttraumatism.
Gradul 2: leziune medie care afecteaza un numar extins de fibre musculare dar muschiul nu este complet rupt. Leziunea este de tip fascicular (sunt interesate cateva fascicule ale muschiului). Clinic: durere intensa, tumefiere, echimoza moderata (hematom subcutanat), redoare si crampe cu durata de o saptamina.
Grad 3: leziune severa cu ruptura musculara completa. Clinic: durere brusca, intensa, imposibilitatea de a contracta muschiul, echimoze si tumefiere importante, la inspectie muschiul se observa proeminent.
Tratamentul rupturilor musculare

In prima faza, scopul tratamentului este de a reduce edemul (umflarea) si durerea. SE recomandata aplicarea formulei “RICE”, dar numai in primele 24-48 de ore. Pe langa aceasta, utilizarea unui antiinflamator nesteroidian sub forma de unguent (Fastum Gel, Diclofenac, Diclac, Voltaren, Keto-spray) sau comprimate (aspirina, diclofenac), poate fi utila pentru reducerea durerilor si inflamatiei, ridicarea membrului afectat, gheata local, fasa elastica. Repausul este obligatoriu, mai ales in cazul sportivilor, deoarece continuarea antrenamentelor determina agravarea leziunii.
Va reamintim ce este formula RICE:
R (rest) = repaus, adica reducerea sau chiar oprirea activitatii sportive si a activitatilor casnice mai solicitante. Se poate folosi o carja daca este vorba de o accidentare la nivelul membrului inferior. In unele cazuri se recomanda chiar repausul total la pat. Durata repausului de la efort este stabilita de un medic.
I (ice) = gheata, adica aplicarea acesteia pe zonele traumatizate timp de 20 de minute de 4-8 ori pe zi. Nu se aplica direct pe piele, ci se infasoara intr-un prosop.
C (compression) = comprimare, adica mentinerea unei presiuni constante cu ajutorul fasei elastice pe glezna, genunchiul, cotul sau umarul afectat.
E (elevation) = ridicarea membrului afectat de la planul orizontal. Practic, in pozitie decliva (culcat) se ridica membrul traumatizat pe o perna, deasupra planului inimii.
 
Kinetoterapia este indicata dupa initiala cicatrizare si consta intr-o prima faza in exercitii de stretching pentru a intinde tesutul cicatriceal fibros, urmate de exercitii de crestere progresiva a fortei musculare – initial exercitii pasive, pasivo-active si active; treptat se va trece la exercitii active cu incarcare progresiva. Urmatoarea etapa este inceperea antrenamentului specific, de asemenea, gradat ca intensitate si incarcare, ideal sub supraveghere medicala.
 
A doua faza a tratamentului este recuperarea, al carei scop final este restaurarea functiei musculare. Cei mai multi ajung direct la aceasta faza, tocmai fiindca au neglijat complet prima faza.
 
Cand durerea acuta si edemul s-au redus, terapeutul sau medicul curant vor instrui pacientul sa execute o serie de exercitii, de cateva ori pe zi. Aceste exercitii sunt speciale pentru fiecare tip de accidentare si sunt cunoscute in special de catre kinetoterapeuti. Durata programului de exercitii depinde de gravitatea accidentarii, si dureaza de ordinul a catorva saptamani sau chiar mai mult.
 
Un alt obiectiv al recuperarii fizice este cresterea fortei si flexibilitatii. Scopul final este reluarea tuturor activitatilor zilnice, inclusiv cele sportive. Este necesar ca pacientul sa se consulte cu terapeutul inainte de a reincepe sa faca anumite tipuri de efort specific. In unele cazuri, cel accidentat este tentat sa reia complet activitatea fizica, chiar inainte ca durerea sa fi disparut complet, amplitudinea miscarilor nu este completa, ca si forta si flexibilitatea, ceea ce poate conduce spre cronicizare.
In general perioada de vindecare pentru intinderile musculare este de 2 pana la 3 saptamani, pentru ruptura musculara partiala este de 3 pana la 6 saptamani iar in cazul rupturii musculare totale de aproximativ 3 luni.

PROGRAMEAZA-TE
LA O CONSULTATIE


MAI DEPARTE