Recuperarea cotului

Articulatia cotului este o articulatie complexa, fiind compusa din trei articulatii: articulatia humero-ulnara, humero-radiala si radio-ulnara, toate comunicand intre ele intrucat capsula este comuna. Epifizele proximale ale radiusului si ulnei se articuleaza, de asemenea, intre ele prin intermediul circumferintei articulare a radiusului si incizurii radiale a ulnei. Componentele osoase ale cotului sunt sustinute prin intermediul unor mijloace de unire, reprezentate de:

• Capsula articulara
• Ligamentul colateral ulnar
• Ligamentul colateral radial
• Ligamentul patrat
• Ligamentul inelar

Patologiile cel mai frecvent intalnite la nivelul cotului sunt reprezentate de:

1. Bursita de cot: In mod normal, bursa olecraniana este aplatizata si cu o cantitate mica de lichid. Daca bursa se inflameaza, va creste si cantitatea de lichid intalnita la acest nivel, vorbind in acest caz de o bursita de cot. Cauzele sunt multiple si includ: traumatismul direct, presiunea indelungata la nivelul cotului, infectia, artrita reumatoida sau guta. Simptomatologia este reprezentata de durere (accentuata de flexia cotului si de palpare), pielea fiind rosie, totodata pacientul acuzand febra sau frisoane. Diagnosticul este unul clinic, combinat cu o serie de investigatii imagistice de specialitate (Rx, ecografie mio-entezo-articulara, RMN). Tratamentul de electie este unul conservator si presupune repaus, fasa elastica, gheata, medicatie antialgica/antiinflamatorie. Bursa poate fi punctionata, aspirandu-se lichidul care apoi este trimis la laborator pentru identificarea unei eventuale infectii bacteriene. Tratamentul chirurgical presupune excizia bursei si este rezervat doar cazurilor in care tratamentul chirurgical nu a dat roade.

2. Epicondilita laterala: reprezinta inflamatia tendoanelor ce se insera la nivelul epicondilului humeral lateral (mai poarta si denumirea de cotul tenismenului). Simptomele includ dureri la nivelul zonei de insertie a tendoanelor si sensibilitate la acest nivel. Diagnosticul este unul clinic, completat de o ecografie de parti moi sau de rezonanta magnetica. Tratamentul consta in repaus, AINS, antialgice, terapie cu cortizon si fiziokinetoterapie. Tratamentul chirurgical este indicat in mai putin de 5% din cazuri.

3. Epicondilita mediala: cunoscuta si sub denumirea de cotul jucatorului de golf, aceasta patologie presupune inflamatia muschilor care se insera la nivelul epicondilului medial al humerusului. Tratamentul este acelasi ca in epicondilita laterala.

4. Leziunile ligamentului colateral ulnar: prin miscarile de aruncare repetitive se produce uzarea, intinderea sau ruperea acestui ligament. Daca forta resimtita de tesuturile moi este mai mare decat rezistenta la tractiune a ligamentului, pot aparea rupturi la nivelul fibrelor acestuia. Cel mai important simptom este reprezentat de durere, sportivii resimtind dureri in timpul aruncarii, indeosebi in faza de accelerare sau in momentul strangerii pumnului (la acest nivel isi au originea muschii flexori ai mainii). Daca vorbim de o ruptura completa, va aparea local o echimoza semnificativa. Diagnosticul este pus in urma examinarii clinice si a investigatiilor imagistice (Rx, RMN, ecografie, CT – mai rar). Tratamentul conservator are o rata foarte mare de success si consta in repaus, AINS si antialgice, gheata local. Daca leziunea nu raspunde la tratamentul chirurgical, se propune interventia chirurgicala.

5. Ruptura muschiului biceps brahial: mai mult de 50% din rupturile muschiului biceps brachial se produc la nivelul capului lung al acestuia. Ruptura apare preponderent la barbatii de varsta mijlocie, in momentul ridicarii de greutati mari, cu cotul in flexie de 90 grade sau cand bicepsul se contracta la o rezistenta neasteptata.

Simptomatologia este reprezentata de durere, inflamatie locala, echimoza si deformare locala la nivelul mijlocului bratului (muschiul migrat). Tratamentul de electie este chirurgical si consta in reatasarea tendonului capului lung la locul de insertie cu ajutorul unor ancore speciale.