EXERCITIUL FIZIC

Exercitiul fizic trebuie sa constituie o parte integranta in tratamentul si managementul limfedemului, fiind o piatra de temelie a terapiei decongestive complete (TDC) pentru persoanele cu risc sau afectate de limfedem. Exercitiile fizice pot fi definite ca fiind un stres fiziologic controlat pentru organism, cu scopul de a creste capacitatea acestuia de a raspunde la viitoarele solicitari, prin adaptarea neuro-musculara si a sistemului circulator.

Programul kinetoterapeutic ar trebui sa inceapa la recomandarea medicului si sub indrumarea unui terapeut specializat in limfedem.

In faza intensiva a tratamentului, accentul se pune pe exercitii decongestive sau de remediere, care s-au dovedit eficiente in sustinerea efectului decongestionant prin cresterea intoarcerii veno-limfatice.

Conform studiilor de specialitate, pompa musculara creata de contractia musculara amelioreaza debitul limfatic si potenteaza drenajul limfatic. Deoarece, in majoritatea cazurilor, tesuturile afectate de limfedem nu sunt in masura sa ofere o rezistenta adecvata impotriva musculaturii care lucreaza dedesubt in timpul exercitiului fizic, compresia externa oferita de bandaj si articole de imbracaminte compresiva ofera rezistenta necesara pentru a imbunatati drenajul limfatic. Intrucat vasele limfatice superficiale sunt situate intre stratul muscular si piele, expansiunea musculara in timpul contractiei determina ca muschiul sa se “loveasca†de fata interna a bandajului compresiv si, in efect, comprima vasele pe tesuturile inconjuratare. Se creeaza o asociere de contractie-relaxare musculara care favorizeaza resorbtia si apoi evacuarea limfei prin stimularea contractiei vaselor limfatice.

Exercitiile de respiratie (diafragmatica) sunt o alta componenta esentiala a exercitiilor decongestive pentru pacientii cu limfedem al membrului superior, cat si al membrului inferior. Miscarea in jos si in sus a diafragmei, in combinatie cu miscarile toraco-abdominale in respiratia abdominala profunda, imbunatateste revenirea lichidului limfatic si a sangelui venos inapoi in fluxul sanguin.

In faza de auto-management (intretinere), se poate pune un accent suplimentar pe cresterea flexibilitatii, imbunatatirea rezistentei musculare, a controlului greutatii si a sanatatii aparatului cardio-vascular. Desi exista un consens larg cu privire la necesitatea si avantajele exercitiilor decongestive si a exercitiilor de respiratie din prima faza a TDC, nu exista un consens real cu privire la momentul in care pacientul poate incepe cu exercitii suplimentare, volumul si tipul de regim de exercitii ce trebuie sau nu utilizat de catre persoanele afectate de limfedem. Pentru majoritatea pacientilor cu risc sau afectate de limfedem, un regim de antrenament include, de obicei, o combinatie de exercitii aerobe, de flexibilitate, de intindere si de rezistenta.

Exercitiile de rezistenta (forta) imbunatatesc puterea musculara, cresc rezistenta in ligamente, tendoane si oase si contribuie la controlul greutatii. Exercitiile rezistive sunt de obicei efectuate in mod repetitiv impotriva unei incarcaturi opuse. Progresia treptata este cruciala, iar programele de exercitii ar trebui adaptate la capacitatea de efort a pacientului.

Au existat multe controverse si dezinformari in ceea ce priveste exercitiile de ameliorare a fortei pentru persoanele cu limfedem. Conform literaturii de specialitate, exercitiile rezistive de intensitate scazuta spre moderata, realizate intr-o maniera lenta si progresiva, sub compresie, nu determina efecte secundare asupra limfedemului sau asupra incidentei sale. Mai mult, acestea amelioreaza forta musculara in mod semnificativ. Un studiu pe termen lung a comparat impactul exercitiilor contra unei rezistente mari (75-85% din rezistenta maximala) cu impactul rezistentei usoare (55-65% din rezistenta maximala) asupra persoanelor cu limfedem. S-a aratat ca nu exista nicio diferenta intre cele doua grupuri, asupra volumului limfedemului si severitatii simptomelor, nefiind niciun efect secundar pe perioada experimentala. Desi cercetarile au aratat ca exercitiile intense pot fi intreprinse fara efecte negative de acei pacienti cu risc sau care au deja limfedem, este recomandat sa se lucreze cu precautie. Regimul de exercitii trebuie inceput lent, pentru a evita riscul de crestere a edemului sau vatamarile musculare. Asta ii permite individului sa observe modul in care extremitatea edematiata raspunde la exercitii fizice.

Exercitiile aerobice cuprind in general miscari repetitve, care implica grupele musculare mari. Unele avantaje pe termen lung ale exercitiilor aerobe (mers, inot, ciclism) includ scaderea ritmului cardiac in repaus, imbunatatirea fortei musculare, controlul greutatii si ameliorarea drenajului veno-limfatic. Exercitiile aerobe ajuta la pierderea in greutate si incurajeaza respiratia profunda, care, la randul sau, sustine reintoarcerea limfatica si venoasa. Un beneficiu deosebit pentru persoanele afectate de limfedem sunt exercitiile acvatice. Efectul de flotabilitate pe care apa il are asupra sistemului musculo-scheletal face miscarea mai confortabila, iar presiunea hidrostatica a apei actioneaza ca o „imbracaminte cu tot corpulâ€, contribuind la reducerea edemelor.

Exercitiul fizic este o parte importanta in gestionarea limfedemului si, cu siguranta, nu trebuie evitat de catre pacient. Un flux limfatic eficient depinde de o suficienta activitate musculara si articulara, mai ales daca functia sistemului limfatic este compromisa. Trebuie amintit ca fiecare persoana se recupereaza in propriul ritm, iar programul de exercitii ar trebui sa fie individualizat conditiei, nevoilor si obiectivelor fiecarui pacient. Atunci cand vorbim de activitate fizica in limfedem, trebuie sa ascultam de propriul corp si sa nu-i fortam limitele.