•  


Kinetoterapia dupa contuzii

Contuziile se intalnesc frecvent ca rezultat al unui traumatism direct prin cadere, strivire sau lovire cu un corp contondent. Daca forta de actiune traumatica se exercita oblic, tangential, leziunea partilor moi va fi mai intinsa dar mai usoara, insa daca va actiona perpendicular leziunea va fi mai profunda , mai grava si localizata.

Contuzia caracterizata prin leziuni ale formatiunilor anatomice profunde, fara leziuni tegumentare, cel mult cu prezenta unor escoriatii, poate fi : usoara (spontan, reversibila) sau grava (leziuni profunde). Cea superficiala include: echimoza, hematomul, seromul, iar cea profunda cuprinde contuzia musculara, ruptura musculara, aponevrotica, tendinoasa, capsulo-ligamentara.
Clinic se pot pune in evidenta: durere, hematoame ale partilor moi (echimoza), hemartroza (sange in articulatie), durere,  jena functionala cu limitarea miscarilor articulare, edem (umflarea zonei respective).
Contuziile musculare sunt de cele mai multe ori subestimate, fiind trecute frecvent cu vederea.  In contuziile musculare usoare-pacientul prezinta edem la nivelul muschiului si durere cu o usoara limitare a miscarilor articulatiilor deasupra si dedesubtul leziunii musculare.
 
 Tratamentul contuziilor presupune o faza acuta dar si o faza de recuperare
 
Scopul fazei acute este de a preveni formarea hematomului local, controlul procesului inflamator si alienarea durerii. Astfel, pacientul va respecta metoda RICE, intalnita si in cadrul tratamentului entorselor.  In situatia in care contuzia este localizata la nivelul gambei sau antebratului, pacientul trebuie sa se adreseze unui ortoped pentru a evalua riscul dezvoltarii unui sindrom de compartiment, necesitatea imobilizarii membrului afectat sau chiar internarii pacientului. Recomandarea generala este de a evita caldura in prime 24-48 ore astfel incat sa se evita extinderea hematomului si a edemului local. Pacientilor care au suferit contuzii ale coapselor se recomanda folosirea de carje la mobilizare deoarece aceste contuzii pot fi foarte dureroase, incarcarea pe membrul contuzionat putand extinde leziunile provocate in urma contuziei. Articulatia genunchiului ar trebui flexata pana la nivelul de toleranta al durerii, in tandem cu compresia, facilitand astfel dranajul edemului din regiune.



Contuzia se stabilizeaza, in mod normal, in primele 24-48 ore, o evaluare secundara dictand tratamentul ce se va efectua in continuare si prognosticul. Interventia chirurgicala nu este necesara in cazul contuziilor decat in situatiile in care se confirma sindromul de compartiment.
 
In cea de-a doua faza, cunoscuta si sub denumirea de faza de recuperare/regenerare, scopul principal este reprezentat de restaurarea mobilitatii si redobandirea unei anverguri complete a miscarilor. S-a demonstrat ca mobilizarea precoce reduce semnificativ perioada de recuperare si  mareste rezistenta la rupere a muschilor. Pacientul este pregatit sa progreseze la nivelul urmator al programului de recuperare atunci cand s-a restabilit anvergura completa a miscarilor. Jackson si Feagin au demonstrate ca pacientul este pregatit la avanseze la urmatorul nivel atunci cand se obtine o flexie de 90 de grade a genunchiului. Se incep exercitii izometrice in limita durerii. Incarcarea pe membrul contuzionat se va face tot pana la pragul durerii. De asemenea, mobilizarea precoce mareste vascularizatia zonei lezate, scazand astfel perioada de vindecare.
 
Tratamentul contuziilor include si o a treia faza, cunoscuta drept faza de maturatie sau de remodelare, caracterizata printr-o recuperare gradate a proprietatilor functionale ale muschiului, incluzand aici si recuperarea rezistentei la rupere a muschilor, proprietate conferita de componenta conjunctiva. Sunt incurajate exercitiile impotriva unei rezistenta pana cand se obtine recuperarea completa a fortei si a anvergurii miscarilor.
 
Nu uitati ca un proces de recuperare prea precoce sau prea agresiva pot rezulta intr-o ruptura musculara.

PROGRAMEAZA-TE
LA O CONSULTATIE


MAI DEPARTE