Recuperarea dupa reconstructia ligamentului incrucisat posterior

Recuperarea dupa reconstructia ligamentului incrucisat posterior

Recuperarea post-operatorie dureaza, de regula, de la 6 la 9 luni. Durata fiecaruia dintre cele cinci faze ale recuperarii si durata totala a acesteia, variaza in functie de varsta pacientului, de conditia fizica a pacientului si de succesul operatiei. Primul scop al recuperarii este protejarea grefei LIP prin plasarea genunchiului intr-o orteza mobila care se fixeaza in extensie completa in primele saptamani, consecutiv operatiei. Orteza poate fi deblocata doar in timpul exercitiilor de intarire si de recuperare a anvergurii miscarilor.

In prima faza - faza imediat post-operatorie - se incurajeaza flexia pasiva si extensia activa a genunchiului pe o anvergura de 0-90. De asemenea, sunt permise exercitii izometrice ale cvadricepsului, ridicari ale membrului inferior in extensie si streching al muschiului harmstring.


Aceste exercitii se repeta, in mod obisnuit, de 3 sau 4 ori pe zi, fiecare serie cuprinzand de la 10 la 25 de repetari. Edemul genunchiului trebuie monitorizat cu atentie, din moment ce acesta contribuie in mod semnificativ la artrofia si inhibitia musculara.

Principala modalitate de a preveni edemul genunchiului este reprezentata de metoda RICE: Rest, Ice, Compression, Elevation (Repaus la pat, gheata local, comprimare, ridicarea piciorului). Gheata ar trebui aplicata 10-20 minute la fiecare 2-4 ore, impreuna cu comprimarea si ridicarea piciorului. Pentru a restabili anvergura miscarilor si pentru a preveni artro-fibroza, rotula trebuie mobilizata in toate directiile imediat consecutiv operatiei, in faza precoce de recuperare.


In faza urmatoare - faza de protejare maxima - anvergura miscarilor ar trebui sa progreseze de la 0 la 120 si incarcarea ar trebui sa inainteze de la incarcarea tolerabila cu carje la incarcarea completa, fara ajutorul carjelor. Urmatoarele criterii ar trebui indeplinite pentru incetarea folosirii carjelor:

• Control bun al muschiului cvadriceps
• Fara intarzieri in exercitiile de ridicare a membrului in extersie
• Anvergura completa a miscarii de extensie
• Capacitatea de a sta intr-un picior fara durere
• Fara dureri in timpul mersului.

In aceasta faza, este de asemenea, foarte important, sa se normalizeze mersul, in special fazele de incarcare si de postura, cu ajutorul activarii muschiului cvadriceps. In aceasta faza, pacientul incepe sa efectueze exercitii open kinetic chain de extensie a articulatiei genunchiului (anvergura de la 0o la 70o) si exercitii closed kinetic chain (cu o anvergura de la 0 la 45). Exercitiile closed kinetic chain includ exercitii de squatting si presa uni- si bilaterala. Odata ce flexia genunchiului e mai mare de 100, pacientul poate trece la mersul stationar pe bicicleta. Hidroterapia, exercitii de ridicare ale membrului cu rezistenta de maximum 10% din greutatea corpului, exercitii de mini-squatting (flexie de 0-45) pot fi incorporate ca exercitii suplimentare de intarire. Metoda RICE ar trebui continuata si in aceasta faza.

In faza 3 - faza de mers controlat - exercitiile closed kinetic chain progreseaza de la exercitii bilaterale la exercitii unilaterale cu o flexie de 45o-60o. Exercitii precum exercitiile de squat la perete, squat intr-un singur picior sau fandarile, ce progreseaza prin adaugarea rezistentei, imbunatatesc anvergura miscarilor. In prima jumatate a acestei faze, pacientul ar trebui sa renunte la orteza de genunchi. Alte exercitii, inclusiv echilibrul si exercitii proprioceptive, exercitii de step-up inainte si in lateral, mers pe banda si jogging acvatic (hidroterapie in piscina) sunt efectuate de-a lungul acestei faze. Exercitiile de flexie a genunchiului, cu rezistenta, ar trebui efectuate doar la finalul acestei faze, datorita fortei de sfasiere uriasa pe care LIP o resimte in timpul acestei miscari.


Pe durata fazei 4 - faza de activitate usoara - se face progresia de la mers la alergare usoara si exercitii de agilitate usoara sunt adaugate in program. Aceste exercitii includ alergatul in salturi si urcatul spalierelor.

Progresia de la mers la alergat usor (jogging) se face numai daca pacientul indeplineste urmatoarele criterii:

• Mers normal
• Anvergura miscarilor genunchiului de 0-120
• Lipsa edemului genunchiului
• Capacitatea de a sari intr-un picior fara durere
• Toleranta mersului cel putin 25 de minute

In timpul acestei faze, anvergura miscarilor, viteza, resistenta si volumul sau durata exercitiilor ar trebui sa creasca.


Ar trebui continuate exercitiile de intarire ale genunchiului si ale soldului si alte exercitii ar trebui adaugate in program, precum exercitii open kinetic chain ale muschiului cvadriceps (anvergura de 90o-0o), exercitii open kinetic chain ale muschilor hamstring (anvergura de la 0o la 450) si exercitii closed kinetic chain de suqatting si fandari (anvergura 0-75). Se initiaza inotul si exercitii de agilitate in apa, care se vor continua pe toata perioada acestei fazei. Inainte de intoarcerea la activitatea sportiva, pacientul ar trebui sa fie capabil sa efectueze un test de saritura cu un rezultat de minim 80% din capacitatea sariturii pe membrul neafectat.

In ultima faza a recuperarii - faza de intoarcere la activitatea sportiva - se cresc intensitatea exercitiilor de intarire si nevoile controlului neuromuscular. Exemple de exercitii din aceasta faza includ fandarile multi-directionale, statul intr-un picior cu perturbatie, alergari, exercitii de schimbare a directiei si sarituri pe banca de gimnastica. Activitatile specifice sportului practicat cuprind miscari in planurile sagital, transvers si frontal. Exercitiile closed kinetic chain avanseaza la o anvergura de 90, iar exercitiile open kinetic chain ale muschiului hamstring se efectueaza acum pana la o anvergura de 60. De asemenea, pot fi executate exercitii cu impact puternic, de doua pana la patru ori pe saptamana. Pentru a determina daca pacientul este capabil sau nu sa revina la activitatea sportiva, kinetoterapeutii prefera testul de saritura. Rezultatul membrului care a suferit reconstructia LIP ar trebui sa fie 90% din rezultatul membrului neafectat. In timpul efectuarii testului, trebuie monitorizate saritura si aterizare pentru a evita hiperextensia sau angularile in varus/valgus.

La finalul perioadei de recuperare, pacientul trebuie sa fie constient de importanta exercitiilor pe care trebuie sa le efectueze acasa. In timpul activitatilor sportive, pacientii pot folosi o orteza functionala pentru a imbunatati proprioceptia si pentru a facilita mecanica corecta a genunchiului in timpul activitatilor de alergat si de pivotare.