GENUNCHI

Genunchiul

Genunchiul este format din femur in partea lui superioara care se articuleaza cu platoul tibiei in partea inferioara. Intre cele 2 oase mari avem meniscurile (cate doua pentru fiecare genunchi) ce au ca scop amortizarea fortelor ce ajung la acest nivel. Pe langa aceste oase mari, in fata genunchiului avem rotula (patela) care impiedica genunchiul sa faca prea multa extensie, iar il lateral avem peroneul (fibula).

Articulatia genunchiului este sustinuta de patru ligamente puternice: ligamentul incrucisat anterior (LIA), ligamentul incrucisat posterior (LIP), ligamentul colateral medial (LCM) si ligamentul colateral lateral (LCL) care stabilizeaza toate miscarile genunchiului. Ele sunt ajutate in stabilizarea articulatiei de catre muschi puternici (cvadriceps, ischiogambieri, triceps sural) dar, datorita complexitatii articulatiei, accidentarile genunchiului sunt printre cele mai frecvente accidentari sportive.

Daca suferi de o leziune a genunchiului sau un traumatism sportiv, poate fi dificil sa gasesti tratamentul specializat de care ai nevoie. Clinica noastra  este usor de gasit si dispune de experti in tratarea genunchiului.

Avem fizioterapeuti cu multa experienta in tratarea leziunilor obisnuite si cronice ale genunchiului, care te pot ajuta in ameliorarea durerii, imbunatirea amplitudinii de miscare si reluarea activitatilor fizice obisnuite sau a celor sportive.

Cuprins:

1. Afectiuni frecvente
   • dislocarea rotulei
   • entorsa si luxatia genunchiului
   • fractura de platou tibial
   • fractura rotulei
   • leziunea ligamentului incrucisat anterior
   • leziunea ligamentului incrucisat posterior
   • leziunile cartilajului
   • leziunile ligamentului colateral medial/lateral
   • leziunile meniscului
   • ruptura de tendon de patela si cvadriceps
2. Afectiuni cronice
   • gonartroza
   • sindromul iliotibial
   • sindromul patelofemural
   • tendinopatia patelara sau “genunchiul saritorului“
3. Interventii chirurgicale
   • operatia de cartilaj
   • operatia de menisc
   • operatia de patela
   • osteotomia
   • protezarea genunchiului
   • realinierea rotulei
   • reconstructia ligamentului incrucisat posterior (lip)
   • reconstrucție ligamentului incrucisat anterior (lia)
   • reinsertia de cvadriceps
   • sutura de ligament colateral.

Afectiuni frecvente

Este o leziune comuna a genunchiului fie in urma unui traumatism sportiv fie o predispozitie congenitala.

In urma unei intinderi exagerate a articulatiei apare o instabilitate, sentimentul ca “ceva nu este la locul lui” precum si durere, inflamatie si dificultate in miscare.

In cazul in care poate fi tratat conservativ, folosim tonifierea musculaturii pentru a creste forta si a reduce durerea. In cazurile in care operatia este necesara (artroscopia de regula) avem un program de recuperare post-operator realizat pentru a reveni in forma si pentru a preveni o noua leziune.

Entorsele genunchiului ocupa un procent mare in accidentarile genuchiului, cu precadere in randul jucatorilor de fotbal, baschet, volei, schiorilor, dar la fel de bine poate apare si in accidentarile din trafic.

Majoritatea persoanelor ce sufera o astfel de accidentare prezinta o inflamatie a genunchiului si/sau durere in articulatie, medicii nostri sportivi fiind experti in tratarea lor. Luxatiile de genunchi aduc in plus rupture ligamentare sau capsulare ce vor crea o instabilitate majora la nivelul genunchiului. In functie de cantitatea daunelor suferite de genunchi acestea pot fi categorisite in 3 grade diferite: usoare, medii sau grave.

Daca ai suferit o entorsa sau banuiesti o luxatie la nivelul genunchiului, incearca sa aplici comprese cu gheata cat mai repede posibil si programeaza o consultatie la madicul specialist pentru a primi un diagnostic corect.

Aceste leziuni sunt observate frecvent in sport, in special in ski.

Pacientii acuza de obicei, durere, edem si limitarea miscarii in genunchi , similar cu leziuni LCL, desi fara instabilitatea asociata.

Operatia se recomanda foarte rar in aceasta situatie cu o perioada de imobilizare, urmata apoi de un program de reabilitare sportiva suficient de lung pentru a trata durerea de genunchi, astfel incat sa ii permita pacientului sa aiba o viata normala.

La acest tip de traumatism, durerea, inflamatia si limitarea miscarii genunchiului apar imediat.

Tratamentul conservativ de regula incepe cu imobilizare, apoi prin hidrokinetoterapie si gimnastica de recuperare cu scopul de a reduce durerea prin intarirea musculaturii.

Interventia chirurgicala poate fi necesara in cazul in care patela este fragmentata sau dislocata. In acest caz programul nostru post operator te ajuta sa te recuperezi complet intr-un interval de aproximativ 3 luni.

Intalnim des leziuni ale ligamentului incrucisat anterior si din acest motiv putem sa va oferim un sprijin important in stabilizarea genunchiului fara operatie.

De obicei, aceste accidentari se manifesta prin durere intensa, inflamatie, instablitatea genunchiului si miscare limitata in articulatie, simptome pentru care centrul nostrum este specializat in tratarea lor.

In cazurile in care recuperarea medicala nu este suficienta este necesara o interventie chirurgicala pentru a stabiliza leziunea si a recapata functia genunchiului.

Leziunile ligamentului incrucisat posterior sunt mai rare decat cele ale ligamentului incrucisat anterior si survin mai ales in urma accidentelor de circulatie. Simptomele de asemenea sunt mai putin severe, durerea si inflamatia genunchiului poate aparea mai tarziu dupa accidentare, facand astfel diagnosticarea mai dificila.

Problemele cartilajului articular sunt comune din cauza repetarii anumitor miscari gresite sau din cauza traumatismelor repetate. Eroziunea severa a cartiajului, este numita condropatie si cauzeaza o alunecare deficitara a capetelor osoase. Acest lucru determina durere, inflamatie si dificultate in miscare. Daca ai fost diagnosticat cu o degenerare serioasa a cartilajului la o articulatie precum genunchiul trebuie sa fi informat ca recuperarea poate fi un proces foarte lung.

Dupa un examen clinic, doctorul va prescrie un examen RMN care poate identifica locul si gradul leziunii.

Au fost identificate patru stadii ale condropatiei cu grade crescatoare de severitate, in functie de care, difera abordarea terapeutica: tratamentul conservator poate fi folosit pentru leziunile usoare iar interventia chirurgicala este de regula potrivita pentru stadiile mai severe.

Obiectivul este intotdeauna stabilizarea articulatiei pentru oprirea cercului vicios care duce la degenerearea articulatiei. Programul de recuperare va fi stabilit in functie de locul si gradul leziunii. Intentia este de a ameliora durerea, de a reface tonusul si anduranta grupelor de muschi specifice ce joaca un rol protector important.

Aceste tipuri de leziuni sunt, de obicei, consecinta unei miscari exagerate de extensie a piciorului in urma unui impact puternic.

Severitatea simptomelor resimtite este in raport direct cu intensitatea traumatismului, cu gradul rupturii ligamentului, determinand intensitatea durerii, inflamatia si instabilitatea genunchiului.

Tratamentul este de asemenea in fuctie de severitatea traumatismului, fiind si situatii in care interventia chirurgicala nu poate fi evitata. Totusi te putem ajuta sa te recuperezi prin intermediul hidrokinetoterapiei, kinetoterapiei si fizioterapiei intr-un mod dynamic ce are ca principal scop recastigarea mobilitatii si stabilitatii si revenirea ta la un stil de viata normal.

Leziunile meniscului acopera o gama vasta de traumatisme ale genunchiului si pot cauza tipuri diferite de durere in functie de cauza. Traumatismele sportive de obicei cauzeaza durere ascutita in genunchi, in timp ce leziunile datorate miscarilor banale sau degenerarii cartilajului sunt de regula asociate cu durere surda care se declanseaza in timpul anumitor miscari.

In mod normal doctoral specialist iti va recomanda un examen RMN sau CT pentru a observa ce se intampla la nivel musculo-scheletal, inainte de a incepe programul de recuperare bazat pe kinetoterapie, fizioterapie si hidrokinetoterapie pentru tratarea genunchiului si a cauzelor.

Aceasta este o afectiune extrem de severa, afectand in mod deosebit atletii si pe cei care sufera de tendinite degenerative. Rupturile pot fi partiale sau totale, deși toate sunt însoțite de dureri severe de genunchi, edem și dificultăți în extinderea articulației.

La Kinetic Plus tratăm rupturile parțial conservativ, în primul rând prin reducerea durerii și a edemului, apoi creșterea forței musculare, înainte de a repune în cele din urmă pacientul sa ajunga la amplitudinea completa de miscare.

Din nou, în cazuri chirurgicale, in colaborare cu medical specialist chirurg ortoped planificam un program eficient de reabilitare post-chirurgicala pentru a te pune pe picioare.

Afectiuni cronice

Osteoartrita este o problemă foarte frecventa care afectează genunchiul, în special la pacienții de sex feminin si supraponderali. Simptomele sunt foarte consistente - dureri in genunchi, edem, senzatie de rezistență si zgomote in articulati. Diagnosticul clinic ste pus de medical specialist in urma examinari fizice si imagistice.

Programele noastre de kinetoterapie se axeaza pe reducerea durerii si crestere amplitudinii de miscare, pentru a imbunatati calitatea generala a vietii pacientului. Pierderea in greutate, evitarea efortului excesiv si mentinerea posturii corecte sunt foarte importante.

Sindromul iliotibial se referă la o inflamație cronică, care afectează partea iliotibiala a fasciei lata si este cauzata de o frecare mecanică persistenta.

Această afectiune este deosebit de frecventa la fotbaliști, alergători și bicicliști și de multe ori se produce din cauza supraîncărcarii, și a antrenamentelor pe gazon tare sau pe suprafete neregulate. Particularitatile anatomice pot avea un rol important in dezvoltarea unei astfel de patologii.

Genunchiul in var () combinat cu o hiperextensie a genunchiului, pot cauza tensiuni exagerate pe lantul muscular posterior inreutatind astfel simptomele.

Ecografiile de tesut sunt utile în diagnosticarea acestei leziuni, iar examenul RMN poate face o diferenta intre aceasta patologie si una a meniscului extern.

Pentru această afectiune este recomandata evitarea unei intervenții chirurgicale, cu excepția cazurilor foarte grave. Pentru a ajuta reabilitarea vom avea o abordare combinata de terapii manuale și kinetoterapie.

Această afectiune genereaza dureri resimțite în partea din spate a genunchiului si in cazuri grave poate duce la dislocarea rotulei.

Genunchiul este o articulație extrem de complexa,iar o alterare mică în formă sau funcție a unui grup de mușchi – cvadricepsul femural in cazul de fata, poate provoca o presiune crescută asupra rotulei, ducand la durere, entorsa sau chiar luxatie dacă rotula părăsește locul său.

Aceasta afectiune poate fi tratata putem trata prin kinetoterapie în cele mai multe cazuri. Cand pacientul a suferit dislocari repetate ale rotulei se intervine chirurgical pentru fixare. Programul kinetoterapeutic propus de noi are ca scop reechilibrarea musculo-ligamentara a genunchiului si cresterea rezistentei acestuia, astfel incat sa faca fata solicitarilor la care este supus zi de zi.

În cazul în care este necesară o intervenție chirurgicală, medical specialist v ava recomanda un program de recuperare medicala post-operator pe parcursul caruia o s ava ajutam sa cresteti forta musculara si mobilitatea articulara.

Aceasta este o leziune foarte frecventa la cei care practica sporturi in care sunt mișcări frecvente, explozive, cum ar fi baschet și atletism, de obicei este cauzata de supraîncărcare sau microtraumatisme repetate.

In jurul genunchiului sunt observate de obicei edeme (umflaturi) si durere. Durerea de genunchi trece prin patru etape clinice, incepand cu durere usoara si cresterea la durere severa înainte ca tendonul sa se rupa în cele din urmă.

Ecografia de tesut este folosita de obicei pentru a observa orice tendinopatii.

In cele mai multe cazuri, acest lucru poate fi tratat fără intervenție chirurgicală, în timp ce perioada de recuperare depinde de gravitatea leziunii. Prin abordarea noastra terapeutica avem o rată foarte mare de succes in recuperarea acestui tip de leziuni.

Cel mai frecvent pot aparea la adolescenții care au crescut rapid, această afecțiune provoacă supra-solicitarea anormală a cartilajului, cauzand microtraumatisme repetate.

Durerea este localizată de obicei în jurul genunchiului si este exasperată în timpul activității fizice pana la repaus. Tumefieri ale genunchiului sunt, de asemenea, observate frecvent.

Aceasta afectiune se poate rezolva de la sine o data cu finalizarea cresterii, dar intre timp putem sa gestionam simptomele sis a reducem durerea prin tratament kinetoterapeuitic.

Interventii chirurgicale

Tehnicile chirurgicale folosite in acest caz sunt numeroase si variate: unele urmaresc sa stimuleze capacitatea tesutului cartilaginos rezidual de a se auto-repara prin productia de fibrocartilaj, in timp ce altele au ca scop regenerarea ex-novo (de la inceput) a cartilajului deteriorat si inlocuirea lui cu un nou cartilaj hialin. In mod evident, optiunea aleasa depinde de gravitatea leziunii, cazurile mai grave necesitand interventii mai radicale.

Eroziune condrala, sau „pilirea cartilajului”: aceasta este o interventie care regleaza suprafata cartilajului deteriorat. In cazul leziunilor de gradul intai, cartilajul incepe sa se destrame si formeaza fibrile, ce sunt indepartate cu ajutorul unui instrument specific in incercarea de a indeparta marginile libere care intra in conflict mecanic cu articulatia. Rezultatele pe termen lung ale acestei strategii sunt slabe. Aceasta tehnica in sine nu este o solutie finala, deoarece nu are nicio capacitate reparativa sau regenerativa, fiind folosita doar pentru a ameliora simptomele.

Microfracturile: aceasta tehnica foloseste mici ace pentru a crea numeroase perforari la nivelul sub-condral, la o distanta de 3-4 mm. Aceast lucru duce la atragerea sangelui din stratul de os de sub cartilaj, formand un nou strat de cartilaj, calitativ inferior (cartilaj fibros) comparativ cu cel original (cartilaj hialin), desi noul strat este acceptabil din punct de vedere bio-mecanic. Aceasta interventie este reparatorie. Incarcarea este in general acceptabila la o luna dupa operatie, dar sporturile cu potential impact puternic ar trebui evitate pana la 6 luni mai tarziu.

Grefa autologa osteocondrala (mozaicplastie): miez de tesut cartilaginos este extras impreuna cu o portiune din osul sub-condral din articulatii fara incarcare, si este apoi inserat peste cartilajul deteriorat, pregatit corespunzator. In acest fel, cartilajul defect este umplut cu cartilaj hialin, dand rezultate bune chiar si pe termen lung. Aceasta interventie include o perioada fara incarcare de 30-45 zile dupa operatie si permite intoarcere la sporturi cu potential impact puternic dupa aproximativ 8 luni.

Transplant autolog de condrocite: aceasta metoda implica doua operatii distincte. Intai, condrocitele sunt prelevate din articulatie si „cultivate” timp de o luna; dupa 30 zile condrocitele sunt grefate pe o matrice tridimensionala (acid hialuronic, colagen si alginat) si sunt re-inserate in articulatie pentru a umple cartilajul defect. Rezultatele pe termen lung sunt excelente, dar timpul de recuperare post-chirurgical este foarte lung. Interventia implica o perioada fara incarcare de 30-45 zile dupa operatie si permite intoarcerea la sporturi cu potential impact puternic dupa aproximativ 10 luni.

Reconstructie biomimetica (MaioRegen): una dintre cele mai recente evolutii in chirurgie, aceasta tehnica presupune implantul unor structuri sintetice de suport, constand din fibre de colagen si hidroxiapatita. Tehnica presupune o singura operatie, in timpul careia structura este modelata peste cartilajul defect. Aceasta parte este apoi inserata dupa ce se permite suprafetei afectate sa sangereze, astfel ca celulele totipotente continute in sange sa poata coloniza structura si sa produca condrocite. Aceasta interventie include o perioada fara incarcare de 45-60 zile dupa operatie si permite intoarcerea la sporturi cu potential impact puternic dupa cel putin 10 luni.

Transplantul de celule mezenchimale autologe: celule stem sunt prelevate din maduva osoasa a pacientului, extrase din creasta iliaca. Aceste celule sunt inserate intr-o structura suport incarcata cu enzime de crestere suplimentare extrase dn sangele pacientului. La fnal, acest compus este implantat la locul leziunii, umpland defectul condral. Rezultatele in urma acestor operatii sunt comparabile cu cele obtinute in urma reconstructiilor biomimetice, desi perioada initiala fara incarcare este mai scurta, la 30-45 zile, in timp ce intoarcerea la sporturi cu potential impact puternic – este permisa dupa cel putin 12 luni.

Aceste interventii artroscopice sunt realizate doar dupa leziuni deosebit de grave, sau atunci cand tratamentele conservatoare nu au avut succes. Exista patru mari categorii de proceduri: sutura de menisc, meniscectomia selectiva, implantul de menisc artificial si implantul de menisc de la un donator (alogrefa).

Sutura de menisc: daca dimensiunea si localizarea leziunii permit, chirurgul va repara meniscul folosind o sutura. Recuperarea in acest caz dureaza mult mai mult decat in cazul meniscectomiei mediale mai simple.

Meniscectomia selectiva: cand sutura meniscului nu este posibila, chirurgul va trebui sa indeparteze fragmentele de menisc rupte, pentru a putea reface profilul mensicului la normal. Acest tip de interventie implica de obicei o perioada foarte scurta in spital.

Implantul de menisc artificial: aceasta procedura chirurgicala a fost precedata de o lunga perioada de evaluare. In prezent este o tehnica extrem de populara deoarece da rezultate foarte bune. O proteza sintetica de menisc este introdusa artroscopic, incurajand dezvoltarea tesutului meniscal si intarziind astfel inceputul de osteoartrita.

Implantul de menisc de la un donator, sau alogrefa: aceasta tehnica chirurgicala implica implantul de tesut meniscal de la un donator, care este apoi suturat in genunchiul destinatarului. La fel ca in cazul implantului de menisc artificial, perioada de integrare biologica a noului tesut trebuie monitorizata atent, iar durata perioadei de recuperare va fi mult mai mare decat in cazul simplei meniscectomiei.

Indiferent de tipul de interventie chirurgicala utilizat, planurile de recuperare post-operatorie includ fizioterapie intensa, aquaterapie pentru a permite pacientilor sa faca exercitii cu greutate redusa, si recuperare pe teren pentru redobandirea unor abilitati specifice.

Aceasta este rezervată pentru fracturile grave sau cazuri în care a avut loc dislocarea de fragmente. Acest procedeu utilizează materiale de osteosinteză montate pe cadre metalice, cu toate că, în unele cazuri, poate fi necesară efectuarea unei patelectomii (inlaturare a rotulei) totale.

În orice caz, planurile de recuperare postoperatorie încep cu mișcare continuă pasivă (CPM), debutând cu fizioterapie în a doua săptămână după intervenția chirurgicală, apoi introducerea încărcării două săptămâni mai târziu. De obicei sunt necesare trei luni pentru recuperarea completă în urma acestui tip de intervenție chirurgicală.

Osteotomia pentru corectarea deformarii membrelor este una dintre cele mai vechi proceduri de ortopedie din medicină, prima operatie înregistrata având loc în 1875 pe tibie. Ea era realizată în trecut în scopul de a corecta deformările genunchiului la toate nivelurile, în ambele hallux varus, în schimb astăzi utilizarea sa este mai restrânsă. Astăzi este efectuata mai frecvent în osteotomie tibială externa pentru a corecta deformarea varus sau ca o osteotomie femurala mediala pentru a corecta defomarea valgus.

Pot fi utilizate diferite mijloace de sinteză, inclusiv capse sau o placă cu șuruburi; în aceste cazuri, este posibilă accelerarea timpul de recuperare din cauza unei stabilitati mai mari a plăgii.

Odată ce firele sunt scoase, poate începe reabilitarea în bazin (hidrokinetoterapia). După o vizită de la un ortoped specialist și o radiografie, poate începe munca în sala noastră de kinetoterapie.

Reabilitare postchirurgicale aici are ca scop cresterea independenței pacientului în activitățile zilnice și să permită să alerge din nou și să reia antrenamentul sportiv.

Aceasta operatie se recomanda in cazuri de osteoartrita severa la genunchi, unde durerea este persistenta si miscarea este grav afectata, și unde radiografia de diagnosticare a confirmat gravitatea.

În general se recomanda acest tip de interventie persoanelor de peste 60 de ani datorita duratei de viata a protezei și a faptului ca pe măsură ce crește vârsta, cererea de performanță fizică scade. Operația de protezare ar trebui să fie amânată cât mai mult timp posibil, la pacienții care continuă să mențină funcționalitatea suficientă și să aibă dureri tolerabile. În cazul în care osteoartrita afecteaza articulatia unei persoane tinere, operațiile ca osteotomia sunt preferate, deoarece acestea corectează axele de sarcină, reducând presiunea asupra articulațiilor portante.

Atunci cand ajutam pacientii la recuperarea lor postoperatorie, ne propunem în primul rând să recuperăm gama completă de mișcari, apoi forta musculara, după care coordonarea acestora printr-un program personalizat de hidrokinetoterapie și kinetoterapie. Prin aceasta abordare reusim, de obicei, sa aducem pacienții pe picioare după aproximativ 10-15 zile după intervenția chirurgicală și pe drumul cel bun spre o recuperare completă.

Există trei operatii luate, de obicei, în considerare aici:

Eliberare laterală: O mică secțiune a ligamentului alar extern este îndepărtată și reinserată artroscopic în patela, cu scopul de a restaura profilul normal al rotulei. Eficacitatea acestui tratament a fost pusă în discuție, cu toate acestea intervenția este relativ agresivă și permite o recuperare foarte rapida post-operatorie.

Realiniere Distala: Această opțiune este aleasă în mod obișnuit în cazurile de aliniere greșită evidentă, care duce la luxații patelare recurente. După operație, este necesară o perioadă de imobilizare parțială de patru săptămâni.

Realiniere proximală: Acest tratament este adesea ales pentru adolescenți, unde vastul medial se recolteaza pentru a evita lezionarea oaselor imature. Perioada de imobilizare necesară după această operație variaza de la 4-6 saptamani. Suntem competenți în furnizarea tehnicilor de reabilitare postchirurgicale, indiferent de oprațiile suferite de genunchi.

Majoritatea pacienților vor începe în sala noastră de kinetoterapie pentru reabilitare la scurt timp după o intervenție chirurgicală, cu sau fără proteză. Kinetoterapia adecvata este de fapt mai importanta decat intervenția chirurgicală în sine, în aceste cazuri. Cei mai mulți pacienți trebuie să se aștepte să fie înapoi la normal după aproximativ trei luni.

Desi rareori ligamentul incrucisat posterior este operat izolat, interventiile asupra acestuia sunt mai frecvente atunci cand exista leziuni si la nivelul altor ligmente. Grefele preluate din tesutul gracilis sunt frecvente si in cazul LIP, asemeni LIA. Bandajele sunt folosite la imobilizarea genunchiului dupa operatie, pentru a maximiza recuperarea naturla si vindecarea.

Recuperarea post-operatorie va incepe prin recuperarea atenta a miscarilor de flexare pentru aproximativ 3 luni, inainte de a permite miscarea libera a articulatiei. Intarirea muschiului cvadriceps prin antrenament la sala de sport, folosind stimularea electrica, urmata apoi de exercitiu activ, reprezinta faza initiala a procesului de recuperare. Recuperarea dupa acest tip de interventie la genunchi dureaza in general aproximativ cinci luni, prin hidrokinetoterapie, fizioterapie si recuperare pe teren, toate acestea jucand un rol esential.

Pentru a trata aceste leziuni de genunchi sunt utilizate trei tehnici chirurgicale:

• Reconstrucția folosind tendon de la semitendinos (gracilis)
• Reconstrucția folosind tendonul patelar
• Reconstrucția folosind alogrefa (tendon donator)

Reconstrucția cu tendonul semitendinosului

Reconstrucția cu tendonul semitendinosului, sau a gracilisului este una din cele mai uzitate opțiuni. Aceasta intervenție chirurgicală implică utilizarea unor bucăți din tendoanelor mușchilor amintiți, ce sunt mușchi flexori mediali, care sunt desprinse și trecute printr-un tunel de os în articulație, de obicei, artroscopic.

În programul kinetoterapeutic este important să se ia în considerare timpul necesar pentru vindecarea mușchilor folosiți în intervenție chirurgicală.

Reconstrucția folosind tendonul patelar

Reconstrucția folosind tendonul patelar presupune îndepărtarea treimii centrale a tendonului patelar printr-o incizie de aproximativ 5 cm lungime. Acest tendon este apoi introdus în articulație printr-un tunel osos, sub ghidaj artroscopic. Acest tip de intervenție tinde să slăbească aparatul extensor al genunchiului, ceea ce poate duce la tendinită dureroasă a mușchiului cvadriceps și a tendonului patelar dacă sunt folosite greutăți excesive în timpul recuperării – crescând astfel timpul necesar recuperării și făcând ca această variantă să fie mai puțin populară.

Reconstrucția cu alogrefa

Reconstrucția cu alogrefa folosește grefa obținută de la un donator, respectiv tendonul lui Ahile sau tendonul patelar. Această intervenție are avantajul că nu folosește tendoane de la pacient, evitând slăbirea coapsei sau a mușchilor flexori cvadricepsi, ca în cazul celorlalte două variante.

Folosirea unui bandaj pentru imobilizarea genunchiului după operație este la alegerea echipei ortopedice. În cele mai multe cazuri, este recomandată folosirea cârjelor pentru aproximativ 3 săptămâni.

Recuperarea ar trebui să înceapă după două zile de la intervenția chirurgicală, fie în spital, fie la domiciliu, înainte de a începe la centrul de recuperare, aproximativ zece zile mai târziu. Recuperarea după aceste tipuri de intervenții poate dura până la cinci luni, activitatea de recuperare alternând între hidrokinetoterapie, fizioterapie și recuperare pe teren.

Reabilitarea postchirurgicală va urma parcursul dat de tehnica chirurgicală utilizată. Uneori poate varia semnificativ, dar în toate cazurile, vom trece prin cele cinci faze de reabilitare: începând cu reducerea durerii și tumefierii postoperatorie, apoi recuperarea mișcării normale, înainte de a recăpăta puterea musculară și rezistența, urmată de restaurarea coordonării neuromotorie și în cele din urmă, revenirea la sport. Prima fază a reabilitării va fi efectuată prin alternarea timpului între piscină și sala de kinetoterapie. Acest moment este delicat în mod deosebit deoarece țesutul înlocuit este vulnerabil la stimuli mecanici. Dacă greutatea este dozată în mod corespunzător aceasta poate stimula integrarea țesutului nou și maturarea acestuia; dimpotrivă, încărcarea excesivă poate cauza deteriorarea catastrofală a implantului.

Terapiile manuale și fizice vor fi alternate în sala de kinetoterapie și vom folosi exerciții de propriocepție și de întărire în conformitate cu programul specific stabilit de kinetoterapeut. Hidrokinetoterapia are scopul de a ajuta recuperarea mersului și a mișcărilor corecte în articulația operată. În cazul în care pacientul este un atlet, pot fi introduse exerciții specifice în apă adâncă, de asemenea, pentru a începe reluarea mișcărilor corecte înainte de a încărca articulația.

În apă, la fel ca în sala de kinetoterapie, exercițiile de rezistență și coordonare sunt efectuate folosind rezistența progresivă. În lunile care urmează pacientul va începe să alerge și să efectueze exerciții de pregătire pentru reintroducerea în activitățile cotidiene. În timpul reabilitării sunt incluse sesiuni de antrenamente excentrice, în cazul sportivilor de performanță în momentul în care membrul operat nu este în mod semnificativ mai slăbit decât cel neoperat, începe introducerea pe teren, presupunând că perioada corespunzătoare de timp pentru a permite recuperarea biologică a ligamentului operat a trecut. În această fază un test de prag este utilizat pentru a evalua starea membrului și pentru a oferi informații exacte antrenorului de reabilitare pe teren cu privire la progresul pacientului, astfel încât acestea să poată elabora un program de lucru cât mai personalizat și eficient. Această progresie, etapă cu etapă, va aduce pacientul înapoi la capacitatea de dinaintea lovirii în teren și îi va restaura dexteritatea în efectuarea mișcărilor sportive specifice.

Această operație este necesară ca urmare a unui eveniment acut, cum ar fi ruperea traumatică sau degenerativă a tendonului cvadricepsului sau a tendonului patelar - fie că este parțială sau totală.

Tehnica presupune suturarea rupturii cu fir neresorbabil precum și armarea cu țesuturi biologice autologe (de obicei un transplant fie din partea distală a benzii ileonului - tibiale sau din tendonul cvadriceps) și este adesea asociată cu fixare pe patelă pentru a proteja suturile.

Operația este complexă, iar în cazul în care nu este efectuată corect poate lăsa rotula mai sus decât normal, ceea ce duce la un deficit în flexarea genunchiului.

Primele două luni după intervenție sunt critice, iar noi trebuie să fim foarte atenți atunci când încercăm să recuperăm flexia și să întărim cvadricepsul. Scopul reabilitării postchirurgicale aici este de a recupera mersul corect după două luni, de a restabili capacitatea de a merge pe scări după trei luni și de a lua alergarea după patru luni. În ceea ce privește întoarcerea pacientului în domeniul sportului este dificil de generalizat, deoarece fiecare pacient și fiecare afecțiune sunt diferite.

În majoritatea cazurilor, leziunile ligamentelor colaterale, prezente în combinație cu alte leziuni ale genunchilor (ligamente încrucișate și leziuni ale meniscului), necesită de asemenea intervenție chirurgicală. Aceste leziuni pot fi tratate și fără operație, însă atunci când simptomele persistă, intervenția chirurgicală poate fi cea mai bună variantă. Procedura implică aici suturarea leziunii cu fir și folosirea ancorelor (cârlige speciale) pentru a ține totul la loc pe perioada vindecării. Post-operatoriu, genunchiul este ținut îndoit la 20° pentru aproximativ 3 săptămâni.

Recuperarea post-operatorie va începe la sala de sport, crescând treptat încărcarea pe genunchi înainte ca hidrokinetoterapia să înceapă, odată cu îndepărtarea bandajului. După aproximativ 4 luni, recuperarea pe teren poate înceta, activitatea sportivă se poate relua, iar ancorele folosite pentru susținerea ligamentelor pot fi îndepărtate.