SOLD

Soldul

Articulatia soldului (coxofemurala) este cea mai mare articulatie din corp si leaga capul femural de osul coxal intr-un mod similar cu articulatia umarului, fiind o articulatie sferica ce permite o mobilitate ridicata.

Osul coxal al adultului este format din mai multe oase (ilion, ischion, pubis) unite printr-un singur cartilaj.

Atat ligamentul glenoidian de la nivelul umarului, cat si lambrumul acetabular de la nivelul soldului, maresc suprafata cavitatii si cresc stabilitatea articulatiilor. Articulatia permite miscare in trei planuri si anume: flexia, extensia, abductia si rotatia, insa sunt limitate in functie de adancimea acetabulului.

Cele mai intalnite simptome ale unei afectiuni ale soldului sunt:

• Durere (atat in sold cat si pe picior atunci cand greutatea corpului se lasa pe acesta)
• Mers schiopatat
• Miscari reduse in articulatie
• Rigiditate musculara

Cauzele durerii de sold:

• Durerea primara (cazaturi, lovituri, suprasolicitare, intinderi musculare, s.a.)
• Durerea secundara (artroze, obezitate, tendinita, osteoporoza, cancer osos sau alte tipuri de cancer, hernia, sciatica, boala Lyme, boala Perthes, s.a.)

Cuprins:

• Afectiuni frecvente
• contracturi/leziuni ale muschiului iliopsoas
• fractura de bazin
• Afectiuni cronice
• coxartroza
• pubalgia
• Interventii chirurgicale
• proteza de sold

Afectiuni frecvente

Muschiul iliopsoas este format din muschiul psoas (psoasul mare si psoasul mic) care isi are originea pe procesele transverse ale ultimei vertebre toracale (T12) si pe toate procesele transverse ale vertebrelor lombare (L1-L5) si pe corpii vertebrali aferenti si, muschiul iliac ce isi are originea in fesa iliaca interna. Cei doi muschi se insera pe trohanterul mic in zona inghinala.

Actiunea principala a muschiului iliopsoas este de flexie a coapsei pe bazin, rotatie externa si lordozarea vertebrelor lombare. Lezarea muschiului e rar intalnita si poate fi un prim simptom al pacientilor cu hemofilie, iar cel mai frecvent intalnite sunt contractiile si hipotoniile acestui muschi.

Nu exista nicio corespondenta intre starea anatomo-patologica si manifestarile functionale. Durerea poate porni discret din fosa iliaca si este accentuata de flexia coapsei. Nu provoaca impotenta functionala prelungita, dar reduce vizibil performanta sportiva. Poti auzi, uneori, un „click” provenind din articulatie, din cauza hiposensibilitatii a psoasului si a tractiunii excesive asupra tendonelor corespunzatoare care actioneaza ca o coarda de chitara.

Tratametul de recuperare consta in masajul miofascial pe muschiului iliopsoas, recuperarea extensiei si a fortei musculare, impreuna cu o evaluare a muschiului piriform si un masaj reflexogen. Anterior, este necesar sa se elimine posibilitatea unui blocaj al articulatiei si o pozitionare gresita a sacrului.

Veti fi capabil sa va intoarceti la sport intr-un timp scurt, dupa un tratament specific si personalizat. Vatamarea iliopsoasului cauzeaza o limitare functionala semnificativa, determinand o stare de ingrijorare si precautie, mai ales pentru ca este de multe ori o leziune musculara care nu este diagnosticata atunci cand se solicita primul ajutor.

Tratamentul conservator este singurul tip de tratament sugerat atunci cand apare acest tip de patologie. Recuperarea medicala include: intreruperea activitatii sportive pe perioada tratamentului, de obicei este nevoie de un minim de 3 luni, analgezice locale, fiziotarapie, terapie TECAR WINBACK, laser, masaj miofascial, stretching specific, tehnici osteopate pentru repozitionarea sacrului si a bazinului. Pentru a decide cand pacientul se poate intoarce inapoi la sport, este necesar sa se tina cont de variabile, cum ar fi activitatea sportiva si natura accidentarii.

Accidentele rutiere sunt cauza principala de producere a fracturilor bazinului. Acestea pot fi impartite in trei mari grupe:

• Fracturile ce produc o discontinuitate a bazinului (pelvisului) si pierderea stabilitatii. Exemple de acest tip sunt fracturi ale crestei iliace sau ale ischionului (in jurul gaurii obturatoare), fractura simfizei pubiene (fractura in aripa de fluture).
• Fracturi ce provoaca discontinuitatea bazinului, mentinand cu toate acestea stabilitatea lui. De exemplu: fractura izolata a pubelui, fractura izolata a ischionului.
• Fracturi si luxatii care implica articulatia soldului, cu sau fara fractura acetabulului. Fracturile pelvisului au o incidenta mare si complicatii grave. Acesta este motivul pentru care este fundamentala o interventie prompta din partea chirurgului ortoped, dar si un comportament prudent in timpul reabilitarii.

Te poti confrunta cu perioade lungi de spitalizare cu probleme asociate, neurologice sau cardiovasculare. Cand vii la noi, planul kinetoterapeutic va fi intotdeauna stabilit in urma consultarii cu medicul chirurg ce a efectuat operatia, iar recuperarea va fi treptata si progresiva.

Trebuie mentionat ca pot aparea posibile complicatii care implica sistemul nervos. Acestea pot fi precoce si se pot manifesta imediat sau mai tarziu cu probleme mai grave. In general, o leziune a sistemului nervos apare in 1-5% din cazuri de fracturi ale bazinului. Procentul creste la 18 % in cazul in care ambele arcade pelviene sunt afectate, ajungand pana la un maxim de 33%, atunci cand apar fracturi ale acetabului posterior insotite de dislocarea soldului.

Nervul sciatic este nervul care este mai frecvent implicat in aceste evenimente. Perioada de recuperare dureaza de obicei de la 4 pana la 6 luni, desi este supusa anumitor variabile, in special varsta inaintata.

Afectiuni cronice

Afectiunea este inclusa in zona patologiei degenerative, care implica procesele de uzura a capetelor articulare, asa-numitele artroze. Aceste procese degenerative atrag dupa sine o incercare de a vindeca zona si de a gestiona problema. Aceste reparari din pacate nu reusesc in totalitate si apar osteofitele (ciocurile) care ajung sa fie un factor important in limitarea mobilitatii articulare. Artroza poate aparea atat in articulatii sanatoase cat si in articulatii traumatizate sau malformate. Degenerarea este mai frecvent intalnita la femei dupa perioada de menopauza si la persoanele supraponderale. De asemenea, posturile vicioase capatate la locul de munca pot sa favorizeze patologia.

Simptomele sunt clare si includ dureri inghinale (care tind sa se agraveze in timpul mersului sau sa se declanseze dupa o perioada de inactivitate), care iradiaza inspre genunchi. Acesta este motivul pentru care orice pacient care se plange de dureri de genunchi va fi examinat si la nivelul articulatiilor soldurilor, in special atunci cand nu exista nicio istorie de trauma la genunchi, o slabiciune, pierdere sau dezechilibru.

Diagnosticul este clinic si radiologic, razele X fiind folosite pentru a descoperi modificari ale structurii osoase, iar CT-ul si RMN-ul pentru a detecta prezenta neregularitatiilor cartilaginoase.

Un plan adecvat de reabilitare are ca scop reducerea durerii, crescand gama de miscare, readucand pacientul la viata activa de zi cu zi si, cel mai important, incetinirea evolutiei bolii. Programul de kinetoterapie este eficient doar atunci cand e efectuat precoce si corect. Trebuie tinut cont de faptul ca articulatiile sunt organe de miscare si, atunci cand una dintre acestea nu functioneaza in mod corespunzator, raspunsul natural al corpului este de a proteja zonele deteriorate, in special a celor implicate in miscare.

Prin urmare, exercitiile de reabilitare vor avea ca scop restabilirea amplitudinii de miscare, cresterea fortei musculare si diminuarea dezechilibrelor. Trebuie eliminate comportamentele gresite de postura si mentinerea unei bune coordonari. Aceste exercitii pot ajuta in mod semnificativ controlul durerii si imbunatatirea calitatii vietii.

Pacientul se poate plange de o durere usoara in articulatia sacroiliaca, care se poate agrava atunci cand efectueaza anumite miscari, prin urmare, trebuie actionat prin limitarea activitatilor sportive. Uneori, pacientul poate, de asemenea, sa se plang de un „clic” sau zgomot „clonc”, care vine de la sold.

De obicei, exista dovezi ale unei traume acute sau microtraume mai vechi ce e responsabila pentru o contractura dureroasa, care simuleaza o problema articulara pe sold sau o durere viscerala, ceea ce duce pacientul sa se supuna unei serii de consultari de interne. Durerea poate iradia pana in zona inghinala. La sportivi muschiul iliopsoas si tendonul sunt de obicei responsabile pentru multe cazuri de durere inghinala – pubalgie. Iliopsoasul sau aductorii coapsei sunt de cele mai multe ori responsabili de durerile si neplacerile resimtite in aceasta zona.

Diagnosticul este de obicei clinic si se bazeaza pe teste musculare pentru determinarea rezistentei si pe palpare. Uneori, sunt necesare examinari suplimentare pentru a exclude o posibila accidentare musculara (scanare RMN) sau implicarea articulatiei coxofemurale (radiografie).

Tratamentul este universal conservator si se bazeaza pe masaj miofascial specific, in plus fata de masaj relaxant muscular – pe celelalte grupe musculare care sunt implicate de obicei, de postura si exercitii de stretching, tonifiere selectiva a psoasului si a muschilor sinergici (grupe de muschi care contracteaza impreuna pentru a realiza aceeasi miscare a corpului).

De asemenea, este foarte important sa se integreze si terapii manuale, care pot repozitiona eventualele disfunctii articulare.

Pacientul se poate plange de o durere usoara in articulatia sacroiliaca, care se poate agrava atunci cand efectueaza anumite miscari, prin urmare, trebuie actionat prin limitarea activitatilor sportive. Uneori, pacientul se poate plange de un "click" sau zgomot "clonc", care vine de la sold.

De obicei, exista dovezi ale unei traume acute sau microtraume mai vechi responsabile pentru o contractura dureroasa, care simuleaza o problema articulara pe sold, ori o durere viscerala, ceea ce duce la supunerea unei serii de consultari de interne. Durerea poate iradia pana in zona inghinala.

La sportivi, muschiul iliopsoas si tendonul sunt de obicei responsabile pentru multe cazuri de durere inghinala – pubalgie. Iliopsoasul sau adductorii coapsei sunt de cele mai multe ori responsabili de durerile si neplacerile resimtite in aceasta zona.

Diagnosticul este de obicei clinic si se bazeaza pe palpare si pe teste musculare pentru determinarea rezistentei. Uneori sunt necesare examinari suplimentare pentru a exclude o posibila accidentare musculara (scanare RMN) sau implicarea articulatiei coxofemurale (radiografie).

Tratamentul este universal conservator si consta in masaj miofascial specific, de relaxare, posturare, exercitii de stretching, tonifiere selectiva a muschiului psoas si a muschilor sinergici (grupe de muschi care se contracteaza impreuna pentru a realiza aceeasi miscare a corpului).

De asemenea, este foarte important sa se integreze si terapii manuale, care pot repozitiona eventualele disfunctii articulare.