GAT

Gatul

Zona cervicala este formata din 7 vertebre. Aceasta parte din coloana vertebrala ar trebui sa aiba o curbura asemanatoare cu cea din zona lombara (lordoza), dar spre deosebire de aceasta, nu are o incarcare la fel de mare, dar este supusa unui stres constant datorita miscarilor permanente ale capului.

Durerea cervicala poate avea cauze multiple: stres exagerat, lovituri, afectiuni degenerative, dislocari, fracturi, etc. Afectiunile de la acest nivel trebuie tratate serios deoarece pot implica radacinile nervilor cervicali.

Cuprins

• Afectiuni frecvente
  • Whiplash sau efectul de bici
  • Fractura vertebrelor cervicale
  • Discopatii cervicale
• Afectiuni cronice
  • Spondiloza cervicala
• Interventii chirurgicale
  • Interventie chirurgicala pentru hernii de disc.

Afectiuni frecvente

Aceasta este una din cele mai comune afectiuni traumatice la nivel de coloana cervicala si este data de o miscare brusca care implica o deplasare a capului foarte rapida. Poate fi cauzata de diversi factori, dintre care cele mai comune sunt accidentele de masina. Pe langa acestea, mai sunt accidentarile in cazul sporturilor de contact sau accidentarile de munca.

In timpul consultatiei initiale, medicul poate recomanda un examen radiologic la nivelul gatului pentru a verifica existenta fracturilor. Daca radiografia nu e concludenta poate cere o examinare RMN sau CT.

Tratamentul imediat presupune folosirea unui guler cervical semi-rigid pentru a imobiliza gatul si a-l tine in decompresie. Acest tratament conservator poate fi insotit de medicatie pentru a tine sub control durerea si inflamatia.

Dupa gestionarea situatiei si echilibrarea zonei se recomanda inceperea kinetoterapiei ce poate include tratamente manuale si exercitii specifice zonei.

Exista mai multe tipuri de fracturi care sunt asociate cu zona cervicala. Din punct de vedere clinic acestea sunt impartite in 2 categorii: fracturi fara implicatii neurologice (fracturi stabile) si fracturi cu implicatii neurologice (fracturi instabile).

Fracturile stabile (fara implicare neurologica) sunt asociate cu o durere locala, restrictie de miscare si alterari posturale ale coloanei cervicale. In functie de severitatea fracturii pot aparea compensari cifotice sau scoliotice la acest nivel.

Radiografiile sunt suficiente de cele mai multe ori pentru a depista o fractura la acest nivel, dar in caz de dubii se poate solicita un examen RMN sau CT pentru a exclude orice posibilitate.

Discurile intervertebrale sunt formate dintr-un inel fibros si un nucleu gelatinos si au un comportament de amortizor al socurilor si miscarilor ce ajung la nivelul lor. Miscarile la nivelul coloanei provoaca modificari constante ale presiunilor din interiorul discului si o continua miscare a nucleului gelatinos. De exemplu, cand aplecam capul spre inainte (flexie), nucleul pulpos va migra posterior, iar cand il aplecam spre inapoi (extensie) va migra anterior, etc.

Aceasta functionare normala este perturbata de adoptarea posturilor deficitare ce vor crea presiuni anormale pe tot parcursul coloanei vertebrale. In astfel de cazuri, discul incepe sa se uzeze prematur, iar nucleul va avea o libertate tot mai mare de miscare.

Cand este impins spre exteriorul discului fara sa se rupa inelul fibros, acesta creeaza o protruzie. Daca problema persista, inelul fibros o sa cedeze si ii va permite nucleului sa migreze in exteriorul discului, formand astfel o hernie. Hernia poate aparea in orice directie, dar in momentul in care nucleul migreaza posterior va intra in conflict cu maduva spinarii sau cu radacinile nervilor si creeaza un disconfort semnificativ.

Disconfortul poate deveni o durere pulsanta, amorteala sau furnicaturi (parestezii) iar libertatea de miscare a coloanei este diminuata semnificativ si devine dureroasa.

Diagnosticul clinic se poate pune in functie de traiectul si intensitatea durerii si poate fi confirmat imagistic prin radiografii, RMN sau CT. In majoritatea cazurilor se recomanda un tratament conservativ. In stadiile initiale poate fi recomandat un guler cervical si tratament medicamentos pentru gestionarea durerii si inflamatiei. Terapia manuala este recomandata la inceputul sedintei de kinetoterapie (osteopatie, masaj terapeutic, mobilizari ale zonei, stretching), dupa care se poate continua cu exercitii terapeutice pentru a castiga amplitudine maxima de miscare. Programele de mentinere sunt de asemenea foarte importante pentru a ajuta pacientii sa isi mentina forta musculara, dar trebuie evitate posturile vicioase ce pot inrautati situatia discurilor afectate.

Afectiuni cronice

Spondiloza cervicala

Durerea cervicala este de obicei asociata cu spondiloza cervicala. Aceasta poate avea foarte multe cauze si reprezinta de fapt o deteriorare a suprafetelor articulare cervicale. Printre cauzele cel mai des intalnite, avem posturile vicioase, folosirea unor perne prea inalte in timpul somnului, un stil de viata sedentar, practicarea sporturilor de contact, o protruzie discala, artrita sau traumatisme ce au afectat aceasta regiune.

Durerea nu este localizata doar la nivelul gatului (cervicalgie), ea poate iradia pe brate in jos (cervicobrahialgie) sau poate da dureri ascutite in zona omoplatilor, umerilor sau pe brate in jos pana la nivelul degetelor.

Este foarte importanta o diagnosticare corecta pentru a crea un program de kinetoterapie adaptat. Spondiloza este evidentiata radiologic, iar RMN-ul sau CT-ul pot fi folosite pentru a vedea ce impact are problema asupra maduvei spinarii si radacinilor nervilor cervicali.

In cele mai multe cazuri, tratamentul este unul conservativ si sunt recomandate terapiile manuale ce au ca scop decontracturarea musculaturii si ligamentelor cervicale. Sunt foarte utile pentru recastigarea libertatii de miscare si sunt sustinute de exercitii terapeutice pentru acest nivel.

Pentru a putea gestiona problema tratamentului si stilul de viata trebuie modificat.

Interventii chirurgicale

Tratamentul chirurgical este indicat doar in cazurile unde tratamentul conservator nu a fost eficient sau in cazurile unde exista posibilitatea de agravare a problemei neurologice.

In ziua de azi interventiile chirurgicale sunt mai putin agresive, cum ar fi microchirurgia sau interventia endoscopica. Problemele care pot urma o interventie chirurgicala pot fi cauzate de recidive sau de modul in care se formeaza tesutul cicatriceal (tesutul fibros).

Kinetoterapia este esentiala post-chirurgical pentru a recupera cat mai multa libertate de miscare.