MENINGIOM

Meningiom: cauze, simptome, factori de risc si tratament

Meningiomul reprezinta un tip specific de tumora cerebrala primara, una care se formeaza in meninge, stratul subtire de tesut ce inconjoara creierul si maduva spinarii. In majoritatea cazurilor, este benigna, ceea ce inseamna ca nu este canceroasa, si creste intr-un ritm lent. In functie de localizarea si marimea sa, meningiomul poate totusi cauza probleme sanatate.[1] Continua sa citesti pentru a afla mai multe despre cauzele si simptomele acestei tumori cerebrale, precum si despre cum se poate ea trata!

Tipuri de meningiom

Meningioamele sunt cel mai adesea localizate in apropierea curbei superioare si exterioare a creierului, dar pot aparea si la baza craniului sau, mult mai rar, la nivel spinal.[2] In functie de localizare si de tipul de tesut implicat, exista mai multe tipuri de meningioame, printre cele mai comune numarandu-se:

• meningioamele de convexitate - cresc la suprafata creierului, exercitand presiune asupra acestuia pe masura ce se dezvolta;
• meningioamele intraventriculare - se dezvolta in ventriculii creierului;
• meningioamele de sant olfactiv - se gasesc la baza craniului, in apropierea nervului olfactiv, responsabil pentru simtul mirosului;
• meningioamele de aripa sfenoidala - se formeaza in spatele ochilor.[2]

O alta clasificare a meningiomului este in functie de gradul de severitate. Astfel, avem:

• meningiom de gradul I (meningiom tipic) - reprezinta aproximativ 80% din cazurile diagnosticate, este benign si creste lent;
• meningiom de gradul al II-lea (meningiom atipic) - reprezinta in jur de 17% din cazuri; este tot benign, dar creste mai repede si poate fi mai dificil de tratat;
• meningiom de gradul al III-lea (meningiom anaplastic) - este un meningiom malign, cu o rata de crestere si raspandire rapida; reprezinta doar 1,7% din cazuri, dar este cel mai periculos si necesita un tratament agresiv.[2]

De ce apare meningiomul: cauze si factori de risc

Nu este inca pe deplin clar care sunt cauzele meningiomului. Cu toate acestea, au fost identificati mai multi factori de risc, intre care si:

• radioterapia in zona capului;
• sexul feminin (meningioamele sunt mai frecvente la femei decat la barbati, ceea ce sugereaza ca hormonii feminini pot juca un rol in dezvoltarea acestei afectiuni);
• neurofibromatoza de tip 2 (o afectiune genetica rara);
• obezitatea.[1]

Simptomele meningiomului

Deoarece meningioamele se dezvolta lent, este posibil ca acestea sa nu produca simptome vizibile pana cand nu devin suficient de mari pentru a afecta structurile invecinate. Printre cele mai comune simptome ale meningioamelor cerebrale se numara:

• durerile de cap sau migrenele;
• ametelile;
• greata si varsaturile;
• modificarile vederii;
• pierderea auzului;
• convulsiile;
• modificarile de comportament sau de personalitate;
• problemele de memorie;
• reflexe exagerate sau hiperactive;
• slabiciunea musculara;
• paralizia in anumite zone ale corpului.[1][2]

Trebuie insa precizat ca simptomele meningiomului pot varia in functie de localizarea exacta a tumorii in creier sau in maduva spinarii. De exemplu, meningioamele de sant olfactiv pot provoca o pierdere partiala sau completa a mirosului, cunoscuta sub numele de anosmie. Meningioamele care se dezvolta pe linia mediana frontala posterioara pot duce la paralizie a picioarelor si a corpului inferior, o afectiune numita paraplegie. Meningioamele de aripa sfenoidala pot duce la sindromul de sinus cavernos si la proptoza, adica proeminenta unuia sau ambilor ochi din pozitia lor naturala. Meningioamele spinale pot provoca simptome precum durere la locul tumorii, radiculopatie, probleme neurologice, cum ar fi slabiciune, tonus muscular slab si raspunsuri reflexe scazute sau absente.[2]

Cum se diagnosticheaza meningiomul?

Diagnosticarea meningiomului poate fi o provocare, atat datorita cresterii lenta, cat si lipsei frecvente a simptomelor asociata cu aceasta.

In cazul in care medicul suspecteaza prezenta unui meningiom, pentru confirmarea sau infirmarea diagnosticului se poate recomanda efectuarea anumitor investigatii imagistice. Cele mai utilizate sunt RMN-ul sau rezonanta magnetica si tomografia computerizata. Cand diagnosticul este incert, poate fi necesara efectuarea unei biopsii pentru a confirma prezenta meningiomului si pentru a exclude alte posibile diagnostice.[1][2]

Tratamentul meningiomului

Tratamentul pentru meningiom este complex si depinde de o serie de factori precum marimea tumorii, localizarea acesteia, rata de crestere, varsta pacientului si sanatatea generala a acestuia. Un meningiom mic, cu crestere lenta, care nu provoaca simptome, poate sa nu necesite tratament imediat. In astfel de cazuri, se poate opta doar pentru monitorizarea tumorii, prin efectuarea periodica de scanari ale creierului si controale regulate.[1][2]

Tratamentul de baza pentru meningioamele simptomatice sau mari, care se preconizeaza ca vor provoca simptome in viitorul apropiat, este cel chirurgical. Tratamentul neurochirurgical presupune rezectia totala sau partiala a tumorii (depinde de localizarea tumorii, conexiunea acesteia cu tesutul cerebral sau venele din jur si alti factori).[1][2]

Radioterapia, care utilizeaza radiatii pentru a ucide sau a impiedica cresterea celulelor canceroase, este o alta optiune de tratament pentru meningiom. Aceasta este de obicei utilizata pentru meningioamele care nu pot fi indepartate complet sau cand riscul unei interventii chirurgicale depaseste beneficiile acesteia. Tipurile de radioterapie pentru tratarea meningioamelor includ radiochirurgia stereotactica, radioterapia cu fascicul extern si brahiterapia. In cazurile rare in care meningiomul nu raspunde la interventiile chirurgicale sau la radioterapie, chimioterapia poate fi o optiune. Chimioterapia implica utilizarea de medicamente pentru a combate cancerul si, desi nu este o optiune frecventa in tratamentul meningiomului, poate fi recomandata pentru meningioamele recurente sau progresive.[1][2]

Nu exista tratamente naturiste pentru meningiom. Exista insa tratamente alternative care pot ajuta la ameliorarea efectelor secundare ale tratamentelor pentru aceasta tumora ori gestionarea stresului provocat de un astfel de diagnostic: acupunctura, masajul, meditatia, exercitiile de relaxare etc.[1]

Ingrijirile paliative sunt de asemenea o componenta importanta a tratamentului meningiomului. Acestea se concentreaza pe imbunatatirea calitatii vietii pacientului prin gestionarea simptomelor si a efectelor secundare ale tratamentului, oferind sprijin emotional si social. Tratamentele paliative pot include medicamente, modificari nutritionale, tehnici de relaxare, proceduri pentru imbunatatirea functiei neurologice si a calitatii vietii, printre altele.[1][2]

Meningiomul este o tumora cerebrala relativ frecventa care, desi in majoritatea cazurilor este benigna, poate provoca simptome semnificative. Diagnosticul precoce si tratamentul adecvat sunt esentiale pentru un prognostic favorabil. Daca te confrunti cu simptome ingrijoratoare, adreseaza-te unui medic!

Bibliografie:

1. „Meningioma”, Mayo Clinic, 2024 . Accesat la 9 Aug. 2024.
2. „Meningioma: What It Is, Causes, Symptoms & Treatment”, Cleveland Clinic, 2022. Accesat la 9 Aug. 2024.