Rahitismul la copii

Rahitismul la copii: cauze, simptome si optiuni de tratament

Rahitismul la copii este o problema destul de frecvent intalnita si una ce poate avea consecinte pe termen lung asupra cresterii si dezvoltarii acestora, daca nu se intervine la timp. In acest articol, iti vom spune care sunt cauzele si simptomele acestei boli si cum se poate ea trata!

Ce este rahitismul?

Rahitismul este o afectiune metabolica ce apare in perioada de crestere si dezvoltare a copilului, caracterizata printr-o tulburare de mineralizare a oaselor. Cu alte cuvinte, din cauza unei mineralizari osoase deficitare, oasele copiilor cu rahitism sunt prea moi, ceea ce inseamna ca se pot deforma sau fractura mai usor.[1][2]

Este o boala care adesea se poate vindeca, dar este important sa fie tratata cat mai curand posibil pentru a evita complicatiile. In cazurile mai usoare, acestea din urma pot implica afectarea dezvoltarii osoase normale a copiilor. In cazurile mai severe, rahitismul netratat poate duce la convulsii, leziuni cardiace si chiar deces.[1][2]

Cauzele rahitismului la copii

Principala cauza a rahitismul la copii este deficienta de vitamina D, care este esentiala pentru absorbtia de catre organism a calciului si a fosforului, nutrienti vitali pentru sanatatea oaselor, din alimente. Deficitul de vitamina D afecteaza echilibrul acestor nutrienti in organism, ceea ce va afecta dezvoltarea si sanatatea oaselor.[1][2][3]

Carenta de vitamina D poate avea mai multe cauze. Poate aparea din cauza unui aport insuficient de vitamina D, a unei probleme cu utilizarea acesteia de catre organism sau, in unele cazuri, din cauza unei carente de calciu si vitamina D simultan. Vitamina D poate fi obtinuta din doua surse principale: lumina soarelui si alimentatie. Expunerea insuficienta la soare si alimentatia saraca in surse de vitamina D (ex: uleiul de peste, galbenusurile de ou, pestele gras, precum somonul si macroul, alimentele si bauturile fortificate cu vitamina D) pot duce la dezvoltarea unei carente de vitamina D.[1][2][3]

Totusi, exista si cazuri in care copiii se nasc cu sau dezvolta anumite afectiuni care afecteaza modul in care corpul lor absoarbe vitamina D. Cateva exemple includ boala celiaca, boala inflamatorie intestinala, fibroza chistica si problemele cu rinichii.[1][2][3]

In unele cazuri, rahitismul poate fi cauzat si de o deficienta de calciu sau fosfor, chiar daca nivelul de vitamina D este normal.[3]

Factori de risc pentru rahitism la copii

Factorii de risc pentru rahitism sunt multipli si includ:

• pielea inchisa la culoare;
• deficitul de vitamina D al mamei in timpul sarcinii;
• nasterea prematura;
• utilizarea anumitor medicamente;
• alaptarea exclusiva fara administrarea de suplimente cu vitamina D.[1]

Simptomele rahitismului la copii

Rahitismul la copii este o afectiune care poate prezenta o serie de simptome distincte, in functie de severitatea bolii si de stadiul de dezvoltare a copilului. Unul dintre cele mai evidente semne ale rahitismului il reprezinta deformarile osoase precum:

• arcuirea picioarelor in forma de O sau X;
• largirea genunchilor sau a incheieturilor;
• deformarea craniului;
• sternul proeminent sau infundat.[1][2][3]

Alte simptome ale rahitismului la copii sunt:

• durerile osoase;
• curbura neobisnuita a coloanei vertebrale (ex: cifoza, lordoza sau scolioza);
• intarzierile de crestere;
• problemele dentare (ex: intarzierea eruptiei dintilor; cariile dentare);
• slabiciunea musculara;
• intarzieri in dezvoltarea abilitatilor motorii;
• convulsiile (in cazul unui deficit sever de calciu).[1][2][3]

La sugari, fontanela (zona moale de la nivelul capului) poate fi mai mare si se poate inchide mai tarziu decat in mod normal.[2]

Optiuni de tratament pentru rahitism

Majoritatea cazurilor de rahitism, mai ales cele de natura nutritionala, pot fi vindecate daca sunt diagnosticate din timp. Tratamentul rahitismului la copii vizeaza corectarea deficientelor nutritionale si prevenirea complicatiilor si se bazeaza adesea pe modificari dietetice, suplimente de vitamine si o expunere crescuta la soare.[1][2][3]

Primul pas il reprezinta, cel mai adesea, cresterea aportului de vitamina D si calciu, prin administrarea de suplimente si/sau prin includerea in dieta zilnica a mai multor surse alimentare de vitamina D/ calciu. Atentie! Administrarea de suplimente alimentare se face doar la recomandarea medicului, conform indicatiilor acestuia si cu respectarea dozelor prescrise![1][2][3]

Expunerea la soare, cu protectie solara adecvata, este, de asemenea, importanta, deoarece corpul poate produce in mod natural vitamina D cand este expus la lumina solara. In cazul malabsorbtiei intestinale sau a altor probleme care afecteaza absorbtia de vitamina D, se vor trata si aceste afectiuni.[1][2][3]

Deformarile scheletice asociate cu rahitismul pot fi corectate fie prin purtarea de orteze, exercitii de kinetoterapie si alte mijloace non-chirurgicale, fie, in cazurile severe, prin interventii chirurgicale.[1][2][3]

Este important sa consulti un medic daca banuiesti ca copilul tau ar putea avea rahitism. Diagnosticul si tratamentul precoce sunt esentiale pentru a preveni complicatiile si a asigura o dezvoltare sanatoasa a oaselor. Iar daca vrei sa previi aparitia acestei probleme, asigura-te ca cel mic are o dieta sanatoasa, echilibrata, ce include suficiente alimente bogate in vitamina D, dar si ca petrece cel putin 10 - 15 minute pe zi in aer liber, expunandu-se la soare. Discuta, de asemenea, cu un medic pentru a afla daca este necesara administrarea de suplimente cu vitamina D si a primi recomandari personalizate.[1][2][3] Nu uita: preventia este intotdeauna mai usoara decat tratamentul!

Bibliografie:

1. "Rickets", Mayo Clinic, 2021. Accesat la 7 Oct. 2024.
2. "Rickets: Definition, Symptoms, Causes & Treatment", Cleveland Clinic, 8 Sept. 2023. Accesat la 7 Oct. 2024.
3. Weishaupt, Jeffrey. "What to Know about Rickets", WebMD, 8 Dec. 2021. Accesat la 7 Oct. 2024.