Injectarea de toxina botulinica

• Introducere
• Ce este toxina botulinica?
• Care este rolul ei in afectiunile neurologice?
• In care afectiuni neurologice este de ajutor toxina botulinica
• Cum actioneaza toxina botulinica?
• Contraindicatii in utilizarea toxinei botulinice
• Riscuri si reactii adverse asociate toxinei botulinice

Introducere

Spasticitatea este o crestere anormala a contractiei musculare, adesea cauzata de deteriorarea cailor motorii centrale care controleaza miscarea voluntara. Exista multe cauze ale spasticitatii, inclusiv demielinizarea din scleroza multipla, leziuni congenitale din boli precum paralizia cerebrala, traumatisme ale creierului sau maduvei spinarii, hemoragie sau infarct si alte afectiuni patologice care intrerup caile neuronale. Efectele spasticitatii variaza de la rigiditate musculara usoara, pana la contracturi musculare severe si dureroase. De asemenea, pot aparea spasme repetitive care reduc mobilitatea si impiedica substantial activitatile normale ale vietii de zi cu zi.

Terapia cu toxina botulina reduce spasticitatea musculara si durerea asociata cu mai multe tulburari. Tratamentul local prin injectarea de toxina botulinica poate fi utilizat ca terapie adjuvanta, impreuna cu medicamente antispastice orale. Tratamentul cu injectii cu toxina botulinica fara alte adjuvante asigura o scadere localizata a simptomelor de spasticitate si durere.

Terapia cu toxina botulinica poate fi deosebit de utila pentru pacientii cu spasticitate din cauza accidentului vascular cerebral, al caror tratament poate fi adaptat in functie de progresul recuperarii. In plus, terapia cu toxina botulinica este sigura pentru pacientii pediatrici, inclusiv pentru copiii cu paralizie cerebrala, care nu ar putea tolera efectele secundare cognitive ale medicamentelor orale.

Ce este toxina botulinica?

Toxina botulinica este un relaxant muscular injectabil, cunoscut in mod obisnuit sub numele comercial de BOTOX®. Toxina botulinica este responsabila pentru cauzarea botulismului, a bolii paralizante si potential fatale transmise prin alimente. Numele botulinum este derivat din cuvantul latin botulus (carnat), deoarece odata se credea ca boala provine de la carnati. Acum stim ca toxina botulinica este produsa de bacteriile Clostridium botulinum.

Clostridium botulinum produce opt tipuri de toxine, etichetate de la A la G. Din anii 1950, cercetarile s-au concentrat pe dezvoltarea proprietatilor de relaxare musculara ale botulinum-A si, mai recent, botulinum-B, pentru uz terapeutic. Toxinele botulinice de tip A si de tip B pot fi folosite ca agenti terapeutici eficienti pentru tratamentul a numeroase afectiuni la pacientii care necesita interventie neuro-reabilitativa.

Care este rolul ei in afectiunile neurologice

Intr-un cadru de neuroreabilitare, toxina botulinica este utilizata in principal pentru tratamentul spasticitatii si pentru a preveni contracturile musculare. Tratamentul cu medicamente antispastice orale este frecvent asociat cu efecte secundare sistemice care limiteaza utilizarea lor clinica. Toxina botulinica A (BtxA) injectata in muschii spastici s-a dovedit a fi eficienta in reducerea tonusului muscular.

Spasticitatea, daca este lasata netratata, poate impiedica rezultatul functional prin promovarea unei posturi anormale persistente, care, la randul sau, produce contracturi ale muschilor si tendoanelor, precum si deformari osoase. Injectarea cu toxina botulinica este indicata atunci cand spasticitatea este focala sau segmentara si daca interfereaza cu functionarea activa sau pasiva.

In general, tratamentul cu toxina botulinica este efectuat ca adjuvant la alte strategii de reabilitare care se bazeaza pe programe individualizate, multidisciplinare si care vizeaza atingerea obiectivelor pacientului. Planurile de tratament trebuie sa ia in considerare un compromis intre reducerea hipertoniei spastice si pastrarea functiei motorii reziduale.

In care afectiuni neurologice este de ajutor toxina botulinica

Terapia cu toxina botulinica a fost utilizata pentru a trata multe tulburari neurologice, inclusiv:

• Spasme musculare faciale
• Distonie
• Spasticitate din accidente vasculare cerebrale, scleroza multipla, leziuni cerebrale, paralizie cerebrala
• Transpiratie patologic anormala si hipersalivatie
• Dureri de cap si alte afectiuni dureroase

Botulinum-A este, de asemenea, aprobata pentru urmatoarele utilizari:

• Vezica urinara hiperactiva
• Prevenirea migrenelor
• Blefarospasm (contractia anormala a muschilor pleoapelor)
• Distonie cervicala (spasme dureroase ale muschilor gatului)
• Spasticitate focala (grupe localizate de muschi hiperactivi)
• Boli gastro-intestinale

Spasticitatea este o tulburare motorie frecventa la pacientii adulti cu accidente vasculare cerebrale. Mai multe studii au demonstrat eficacitatea toxinei botulinice in reducerea spasticitatii post-accident vascular cerebral. Tratamentul cu toxina botulinica a dus la imbunatatirea muschilor hipertonici atat la nivelul membrelor superioare, cat si la nivelul membrelor inferioare.

Paralizia cerebrala este cea mai frecventa tulburare de miscare la copii si este principala cauza a spasticitatii. Utilizarea cu succes a toxinei botulinice la copiii cu paralizie cerebrala a fost raportata pentru prima data in 1993 de Koman si colaboratorii sai. La fel ca in spasticitatea post-accident vascular cerebral, toxina botulinica a fost eficienta in reducerea spasticitatii atat a extremitatilor superioare, cat si a membrelor inferioare.

Injectiile intramusculare de BTX-A sunt utilizate pentru spasticitatea focala si distonie, dar si, de exemplu, pentru vezica hiperactiva, hiperhidroza si proceduri cosmetice. Pentru tratarea durerilor neuropate se folosesc injectii intradermice sau subcutanate. Mecanismele prin care BTX-A exercita efecte analgezice nu sunt cunoscute in detaliu. Efectul asupra durerii poate fi legat de inhibarea eliberarii neurotransmitatorilor si a neuropeptidelor de la terminalele aferente primare sau scaderea inflamatiei locale.

Injectiile cu toxina botulinica sunt un adjuvant util in tratamentul paraliziei faciale. Tratamentul cu toxina botulinica reduce hiperactivitatea muschilor de pe partea ipsilaterala, afectata, reducand in acelasi timp forta inutila din partea controlaterala.

Neurotoxina botulinica de tip A a fost utilizata din ce in ce mai mult pentru a trata migrenele, durerile de cap de tip tensional si alte tulburari primare de cefalee. Toxina botulinica a fost utilizata clinic pentru tratamentul tulburarilor neuromusculare, inclusiv distoniile focale si ameliorarea durerii asociate cu distonia cervicala si distoniile oromandibulare. Beneficiul terapeutic al toxinei botulinice implica inhibarea sensibilizarii periferice, ceea ce are ca rezultat o reducere a sensibilizarii centrale si blocarea transmiterii durerii.

Injectarea locala de toxina botulinica s-a dovedit extrem de eficienta in tratamentul hipertoniei musculaturii scheletale si netede. De asemenea, a avut rezultate satisfacatoare si in tratamentul afectiunilor care se manifesta prin cresterea secretiei anumitor glande, cum ar fi glandele lacrimale, salivare si sudoripare.

Cum actioneaza toxina botulinica?

Toxina botulinica de tip A si B blocheaza semnalele nervoase in muschi. Pentru a se contracta, un muschi trebuie sa primeasca un semnal de la terminatiile nervoase periferice. Acest semnal este neurotransmitatorul, acetilcolina, care leaga receptorii de muschi, initiind contractia musculara. Toxina botulinica inhiba eliberarea de acetilcolina si prin urmare inhiba si contractia musculara.

Slabiciunea musculara este de obicei observata in doua pana la patru zile, iar slabiciunea sau paralizia maxima este observata in aproximativ zece zile. Efectele toxinelor botulinice nu sunt permanente, deoarece nervii afectati creeaza noi terminatii. Dupa aproximativ trei luni, se restabileste o conexiune intre nerv si muschi. Cu toate acestea, la fiecare injectare apare un element de atrofie (pierderea musculara). Aceasta atrofie progresiva explica de ce intervalul necesar pentru un al doilea tratament se poate prelungi treptat in urma injectiilor repetate.

Deoarece toxina botulinica nu se deplaseaza departe de locul injectarii, se pot efectua mai multe injectii in timpul unei vizite. Pentru a se asigura ca toxina este injectata in locul potrivit, medicul poate utiliza semnale electrice care sunt trimise prin acul folosit pentru injectie, pentru a face muschiul sa se contracte.

Contraindicatii in utilizarea toxinei botulinice

In ciuda faptului ca toxina botulinica este o neurotoxina puternica, profilul de siguranta al formei sale purificate este impresionant. Tratamentul este de obicei sigur si bine tolerat, dar trebuie repetat la cateva luni pentru a mentine efectul terapeutic. Cu toate acestea, exista unele efecte secundare si cateva contraindicatii. Acestea din urma includ miastenia gravis, sindromul Lambert-Eaton si alte tulburari neuromusculare, sarcina si utilizarea antibioticelor aminoglicozide.

Exista limite ale cantitatii de neurotoxina care poate fi injectata in timpul unei sesiuni si ale frecventei de injectare, in mare parte pentru ca organismul poate crea anticorpi impotriva medicamentului. Acesti anticorpi nu sunt periculosi, dar pot neutraliza efectele toxinei botulinice.

Riscuri si reactii adverse asociate toxinei botulinice

Reactiile adverse pot fi fie locale, fie sistemice. Cele mai frecvente efecte secundare sunt durerea, umflarea sau vanataile la locul injectarii. Slabiciunea care poate fi prezenta este de obicei minima si tranzitorie si apare din cauza difuziei locale a toxinei. Disfagia, de exemplu, poate aparea dupa injectiile pentru tratamentul distoniei cervicale. Ptoza este cea mai frecventa problema dupa injectiile pentru blefarospasm si spasm hemifacial.

Efectele adverse sistemice, desi rare, includ simptome tranzitorii asemanatoare gripei, anafilaxie si oboseala excesiva. O alta reactie adversa poate implica slabiciune musculara generalizata. Cand toxina botulinica este utilizata pentru o perioada lunga de timp, poate provoca atrofia (subtierea) muschilor injectati. Aceasta atrofie este reversibila daca tratamentul este intrerupt.