Efectele injectiilor subacromiale la pacientii geriatrici cu sindrom de impingement subacromial

Efectele injectiilor subacromiale la pacientii geriatrici cu sindrom de impingement subacromial

Sindromul de impingement subacromial se caracterizeaza prin inflamarea si iritarea tendoanelor coafei rotatorilor in momentul in care acestea trec prin spatiul subacromial, ceea ce duce la durere, slabiciune si reducerea amplitudinii de miscare a umarului.

Sindromul de impingement subacromial cuprinde o serie de patologii, inclusiv tendinoza coafei rotatorilor, bursita subacromiala si tendinita calcica. Apare cel mai frecvent la pacientii cu varsta sub 25 de ani, de obicei la persoanele active sau in profesii manuale, si reprezinta aproximativ 60% din toate cazurile de durere de umar, ceea ce o face cea mai frecventa patologie a umarului.

Sunt trei etape in spectrul conceptului de impingement subacromial, iar prima etapa este cea identificata la persoanele tinere, caracterizata printr-o inflamare acuta, endem si hemoragie la nivelul coafei rotatorilor. In cadrul acestei etape, se evita interventia chirurgicala si medicii se concentreaza pe recuperarea medicala, terapie fizica si kinetoterapie.

Cea de-a doua etapa vizeaza persoanele de 25 si pana la 40 de ani care sunt afectate de o degenerare a sindromului de impingement subacromial netratat in prima etapa. Aceste persoane pot fi tratate prin interventii chirurgicale, daca nu raspund la tratamentul nechirurgical.

In ultima etapa se afla, in general, pacientii cu varsta peste 40 de ani, cu o degenerare avansata, care poate duce la ruptura tendonului coafei rotatorilor. Desi in cele mai multe cazuri sunt recomandate interventiile chirurgicale in aceasta etapa, exsita studii care au demonstrat ca injectiile subacromiale cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene la pacientii geriatrici cu sindrom de impingement subacromial au avut succes.

Efectele unei singure doze de injectii subacromiale cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene la pacientii geriatrici cu sindrom de impingement subacromial

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene si steroizii au efecte similare, ceea ce inseamna ca steroizii pot fi evitati pentru a reduce efectele adverse. Studiul prezentat pe https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7943380/ a avut ca scop compararea diferentelor in ceea ce priveste ameliorarea simptomelor dupa injectarea subacromiala a steroizilor sau a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene.

Injectiile intraarticulare sunt usor de efectuat in ambulatoriu. Corticosteroizii au fost utilizati pe scara larga in injectiile intraarticulare pentru tratamentul sindromului de impingement datorita efectelor lor antiinflamatorii puternice. Cu toate acestea, utilizarea repetata a steroizilor nu este recomandabila din cauza posibilelor rupturi si slabiri ale ligamentului sau tendonului umarului, a vindecarii intarziate, a scaderii imunitatii, a incidentei crescute a infectiilor bacteriene si a fluctuatiei nivelului de glucoza din sange.

Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene si plasma bogata in trombocite au fost propuse ca optiuni injectabile. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene au fost utilizate pe scara larga, iar eficacitatea lor in reducerea durerii si a inflamatiei, pe langa efectul lor atunci cand sunt administrate pe cale orala sau sub forma de injectii intramusculare, a fost demonstrata. Mai multi autori au raportat ca o injectie intraarticulara de ketorolac este eficienta si sigura pentru cartilajul articular, ligamentele si functia articulara. Cu toate acestea, metoda exacta de injectare si doza eficienta sunt necunoscute.

Scopul acestui studiu a fost de a evalua efectul pe termen scurt al injectiei subacromiale cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene in comparatie cu rezultatele injectiilor cu steroizi. In cazul in care medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene au efecte echivalente cu cele ale steroizilor, efectele adverse asociate cu steroizii ar putea fi evitate prin utilizarea medicamentelor. A fost stabilita metoda exacta de injectare pentru pacientii geriatrici si au fost adoptate trei sisteme de scoruri stabilite pentru evaluare.

Metoda de tratament

In cadrul studiului, s-a administrat o injectie subacromiala, cu o seringa opaca, intr-o camera de injectie. Medicii care au administrat injectia nu au fost implicati in restul studiului. S-a administrat un mililitru de ketorolac (ketorolac trometamina 30 mg/mL) sau 1 ml de steroid (triamcinolon 40 mg/mL) si 1 ml de lidocaina (clorhidrat de lidocaina 2% inj.), in functie de grup.

In timpul studiului, tuturor pacientilor li s-a prescris paracetamol si au fost instruiti sa efectueze exercitii de intindere la domiciliu. Exercitiile de intindere au cuprins exercitii de ridicare, de rotatie externa, de rotatie interna si de adductie intr-o asemenea masura incat sa se simta rezistenta, iar pozitia sa fie mentinuta timp de 10 secunde. Acest lucru a fost repetat de 20 de ori pentru fiecare exercitiu, de patru ori pe zi, inainte de micul dejun, pranz, cina si la culcare.

Evaluare sau rezultate

Evaluarea clinica a fost efectuata inainte de tratament si la 3, 6 si 12 saptamani dupa tratament. Au fost evaluate scorurile pentru durere. Satisfactia pacientului a fost evaluata la ultimul control folosind o scala numerica, un punct indicand cel mai inalt nivel de nemultumire si 10 puncte indicand cel mai inalt nivel de satisfactie. Un scor de 8 sau mai mare a fost considerat satisfacator.

Rezultate

Nu au existat diferente in ceea ce priveste varsta, sexul, durata durerii, scorul VAS, scorul ASES si scorul UCLA intre cele doua grupuri inainte de tratament. Scorurile VAS, ASES si UCLA s-au imbunatatit in ambele grupuri de la a treia saptamana pana la saptamana 12 dupa tratament (p<0,000). La toti pacientii, scorul VAS s-a imbunatatit de la 6,9 inainte de tratament la 2,0, 1,2 si 1,1 la 3 saptamani, 6 si, respectiv, 12 saptamani dupa tratament. Scorul ASES s-a imbunatatit de la 32,7 inainte de tratament la 81,5, 87,6 si 88,5 la 3, 6 si, respectiv, 12 saptamani dupa tratament. Scorul UCLA s-a imbunatatit de la 16,0 inainte de tratament la 29,7, 31,8 si 32,0 la 3, 6 si, respectiv, 12 saptamani dupa tratament.

Acest studiu randomizat, controlat si comparativ a aratat ca ketorolac 30 mg/mL nu a fost inferior steroizilor ca injectie subacromiala pentru ameliorarea durerii la pacientii cu sindrom de impingement subacromial. Scorurile de durere VAS, ASES si UCLA nu au fost diferite intre cele doua grupuri, iar efectele adverse ale steroizilor au fost evitate cu ajutorul ketorolacului.

Cel mai frecvent efect advers al steroizilor este inrosirea fetei, raportata la 40% dintre pacienti. In acest studiu, doi dintre cei 30 de pacienti au prezentat inrosirea fetei, ambii de sex feminin, iar simptomul s-a rezolvat dupa 1 saptamana fara tratament suplimentar. Cu toate acestea, deoarece probabilitatea de reaparitie a inrosirii in timpul unei injectii repetate este raportata ca fiind de pana la 100%, este important sa se monitorizeze indeaproape disconfortul pacientului si sa se previna reaparitia acelorasi efecte adverse.

Injectiile de corticosteroizi topici pot duce la cresterea nivelului de glucoza din sange la pacientii diabetici. In acest studiu, glicemia a ramas necontrolata intr-un caz, dar s-a ameliorat dupa 1 luna fara o schimbare a medicatiei. Testele suplimentare nu au aratat o crestere semnificativa a nivelului hemoglobinei glicozurate; cu toate acestea, este necesara o atentie si o ingrijire speciala.  In tratamentul sindromului de impingement subacromial, injectia subacromiala de Ketorolac 30 mg a fost echivalenta cu injectia de corticosteroizi in ceea ce priveste eficacitatea. La pacientii cu diabet zaharat sau la cei care au preocupari legate de efectele adverse ale steroizilor, injectia subacromiala de Ketorolac poate fi considerata o alternativa adecvata.