Recuperarea la nivelul gleznei si piciorului

Chiar si monturile, platfusul, degetul in ciocan si unghiile incarnate pot fi afectiuni ereditare ale piciorului. Modificarile hormonale, varsta, stilul de viata, alimentatia, exercitiile fizice si alte afectiuni asociate contribuie la aparitia acestor afectiuni de la nivelul piciorului.

Un alt factor foarte important il reprezinta rasa. In populatia asiatica, densitatea osoasa este mai redusa decat la rasa alba, iar densitatea osoasa a populatiei albe este mai redusa fata de cea a rasei negroide. La rasa negroida (chiar daca are un risc mai ridicat de a suferi de bataturi, platfus si calusuri) se intalnesc cu 20% mai putine afectiuni ale piciorului sau gleznei decat la rasa alba.

Structura piciorului poate fi influentata atat de nationalitate cat si de originea geografica. De exemplu, nord europenii au arcadele plantare (ale piciorului) foarte inalte, iar mediteraneenii le au reduse. Standardele au un rol foarte important in anumite comunitati etnice si culturale, deoarece membrii acestora pot folosi incaltamintea specifica, traditionala. Impunerea cu strictete a acestor norme afecteaza multe persoane in folosirea diverselor tipuri de pantofi.

Un factor important pentru constientizarea si prevenirea afectiunilor picioarelor il reprezinta intelegerea de catre pacienti a rolului factorilor genetici (nemodificabili) si a celor care tin de stilul de viata (adesea modificabili). In continuare, va vom informa despre metodele de tratament ale celor mai des intalnite afectiuni ale piciorului la oameni.

Tendonul Ahilean:

Se intalnesc numeroase afectiuni ale tendonului Ahilean care pot genera durere la nivelul partii dorsale a gambei, de exemplu: tendinita, tendinopatia, tendinoza si bursita tendocalcaneala. In cazurile severe se poate produce ruptura tendonului lui Ahile.

Cauze. Afectiunile de la nivelul tendonului Ahilean pot aparea in diferite moduri.

• Mai intai are loc iritarea invelisului exterior al tendonului (paratenon) care cauzeaza paratendinita (o inflamatie in jurul tendonului). Inflamatia bursei tendocalcaneala poate fi concomitenta cu paratendinita. Aceste afectiuni pot fi generate de folosirea incaltamintei necorespunzatoare, activitatea fizica intensa sau de eforturile fizice usoare dar repetate. Initial, in bursita tendocalcaneala, apar durerea si inflamatia. Regiunea se inroseste, devine dureroasa, umflata si sensibila la palpare. Durerea pe traiectul tendonului achilean este specifica in tendinita achileana. Tendonul devine sensibil la palpare si ingrosat (vizibil ecografic).

O ruptura la nivelul tendonului lui Ahile este un eveniment marcant deoarece se aseamana cu o lovitura extrem de puternica in gamba.

Diagnosticul se stabileste cu ajutorul unui scurt istoric al pacientului si un examen fizic. Prin examenul fizic se identifica locatia durerii si se constata, prin palpare, unde a avut loc ruptura tendonului. Pentru confirmarea diagnosticului se poate efectua o investigatie imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) sau o ecografie.

Tratamentul nechirurgical. Daca un proces inflamator este prezent, raspunsul afectiunii la medicatia si interventia antiinflamatoare ar trebui sa fie rapid. Fiziokinetoterapia este recomandata pentru orice afectiune a tendonului achilean. In functie de tipul afectarii se va stabili un tratament personalizat. Tratamentul chirurgical nu este recomandat pentru majoritatea pacientilor. Optiunile pot varia de la o tenotomie (o simpla eliberare a tendonului), la o abordare mai complexa.

Piciorul plat valg la adulti

Prin prabusirea arcului longitudinal medial al piciorului se produce o afectiune dureroasa ce poarta numele de platfus dobandit. Conditia nu este prezenta de la nastere sau pe perioada copilariei, ci apare dupa incheierea procesului de crestere. Complexul de ligamente calcaneo-talo-naviculare este raspunzator in formarea platfusului la adult. Acesta sustinand articulatia talonaviculara. Grupul de ligamente alaturi de tendonul tibial posterior si fascia plantara ofera sprijin si stabilizare boltei longitudinale a piciorului.

Factorii implicati in deformarea in platfus la adult sunt slabirea si afectarea ligamentelor raspunzatoare de sustinerea acestui arc.

Exista un cumul de factori care duc la dezvoltarea acestei afectiuni. De exemplu: leziuni la nivelul nervilor, ligamentelor sau a tendoanelor de la nivelul piciorului, toate pot conduce la o subluxatie (dislocare partiala) a articulatiei subtalare sau talonaviculara. Fractura este o cauza posibila.Cea mai des intalnita cauza este artrita reumatoida. Jumatate dintre pacientii cu acest tip de artrita dezvolta, treptat si progresiv, platfus in timp.

Initial, la nivelul partii mediale a piciorului se vor evidentia dureri si inflamatii. Progresiv, tendonul tibial posterior va ceda, se va rupe, si durerea se va intensifica. Durerile de-a lungul marginii laterale a piciorului sunt prezente la unii pacienti.

Cei mai importanti pasi in stabilirea diagnosticului sunt examenul fizic si istoricul medical. Pentru studierea pozitiei, formei, alinierea oaselor, picioarelor si gleznelor se folosesc radiografiile.

Tratamentul nechirurgical este prima recomandare. In anumite cazuri, o modificare a pantofului poate fi de ajuns. Cateodata, folosirea pantofilor cu un bun suport medial pentru arc sau a talonetelor, este solutia potrivita. Medicamentele anti-inflamatorii pot fi de folos. Persoanele cu deformare mai mare si simptomatologie dureroasa, pot beneficia de sustinatoare plantare personalizate. Pentru tonifierea si intinderea muschilor, un program kinetoterapeutic este recomandat.

Artrodeza (fuziunea), osteotomia (taierea unei pene de os) si alungirea coloanei laterale (include utilizarea unei grefe osoase la nivelul articulatiei calcaneocuboidale) sunt proceduri chirurgicale comune utilizate in acest tip de afectiune. Prin aceasta procedura se restabilizeaza arcul longitudinal median (arc pe partea interioara a piciorului). Scurtarea, alungirea sau transpozitia tendoanelor reprezinta alte optiuni chirurgicale. Starea pacientului va stabili metoda de abordare chirurgicala.

Montul croitorului (Taylor’s Bunion)

Montul croitorului este asemanator cu montul care apare pe raza I, dar se formeaza pe partea externa a piciorului, la nivelul degetului cinci. Afectiunea si-a capatat denumirea deoarece croitorii stateau cu picioarele incrucisate mult timp din zi, fapt care ducea la deformare.

Montul croitorului are aspectul unei umflaturi anormale la capatul celui de-al cincilea metatarsal (cap metatarsal), care se freaca de pantofii prea ingusti. Presiunea constanta duce la formarea unui calus si la o ingrosare a tesuturilor, ceea produce un mont dureros pe partea externa a piciorului. Tesuturile ingrosate de sub devin iritate si dureroase. Eliminarea presiunii este singura metoda de a reduce durerea. Prin schimbarea pantofilor ingusti se poate scadea presiunea din exterior, sau din interior.

Simptomele montului croitorului (Taylor`s bunion) cuprind: durere, dificultate in purtarea incaltamintei si prezenta unei zone inestetice.

Diagnosticul pentru montul croitorului se stabileste usor pe baza examenului fizic. Cu ajutorul radiografiilor se evidentiaza o posibila deformare a piciorului si ajuta medicul in deciderea pasilor in cazul necesitatiii unei interventii chirurgicale.

Tratamentul nechirurgical. Folosirea pantofilor potriviti (suficient de lati in fata) reprezinta tratamentul initial. Ameliorarea presiunii si reducerea durerii se mai poate realiza prin aplicarea unor plastrui pe zona montului. Plasturii se gasesc in farmacii, sunt mici, au forma rotunda si o gaura in centru.

Tratamentul chirurgical. Abordarea chirurgicala implica eliminarea montului pentru eliberarea presiunii. Tot chirurgical se realiniaza si al cincilea metatarsal, in cazul deformarii piciorului.

La decizia medicului dumneavoastra ca unghiul intermetatarsian este marit, al cincilea os metatarsal va fi taiat si realiniat.

Hallux valgus (montul)

Este o patologie in care este afectat primul metatarsian si degetul mare. Conditia este de obicei mentionata ca mont. Prin mont, referindu-se la proeminenta formata pe partea mediala a primei articulatii metatarso-falangiane. De fapt, starea fiind mult mai complexa decat un simplu cucui pe partea mediala a degetului. Pantofii suficient de largi, scad sansele de formare a unei proeminente si ajuta la reducerea iritarii montului, daca este deja unul.

Majoritatea afectiunilor aparute la nivelul picioarelor sunt datorate presiunii anormale sau frecarii. Simptomele apar din cauza prinderii pielii si tesuturile moi intre osul tare in interior, pantoful fiind dur pe exterior. Formarea unui calus este reactia pielii la frecare si presiune continua, iar tesuturile moi reactioneaza prin ingrosare. Calusul gros si tesuturile vor fi iritate si dureroase. Montul include si deformarea osoasa a metatarsianului I si a degetului mare, cauzele putand fi ereditare, rezultatul purtarii pantofilor neadecvati sau de origine necunoscuta. Eliminarea presiunii este o metoda de a reduce durerea.

Simptomele se concentreaza pe mont, acesta fiind dureros. Pentru multi pacienti, o deformare severa poate fi dureroasa si inestetica. Achizitionarea unor pantofi potriviti devine dificila, in special pentru femeile care vor sa fie la moda. Deformarea incepe sa se deplaseze in sus, la nivelul celui de-al doilea deget, frecandu-se constant de pantof.

Diagnosticul incepe cu efectuarea de catre medic a unei anamneze amanuntite si al unui examen fizic. Aceasta include: o discutie despre importanta incaltamintei in dezvoltarea si tratarea afectiunii. Vor fi recomandate efectuarea unor radiografii. Acestea vor permite medicului masurarea unghiurilor importante ale oaselor de la picioare, pentru stabilirea unui tratament corespunzator.

Tratamentul nechirurgical. Tratamentul initial in hallux valgus se face prin trecerea la pantofi care se potrivesc piciorului. In stadiile primare ale montului, trecerea la o incaltaminte adecvata poate incetini sau opri procesul deformarii. Tratamentul se centreaza pe eliminarea presiunii, deoarece ea cauzeaza durerea.

Tratamentul chirurgical. Daca abordarile non-chirurgicale esueaza in controlul simptomatologiei, atunci se recomanda chirurgia. Se cunosc peste 100 de proceduri chirurgicale pentru tratarea monturilor. Factorii de baza luati in considerare in realizarea oricarei interventii chirurgicale sunt:

- excizia montului 

- realinierea oaselor

- echilibrarea muschiilor din jurul articulatiei (pentru prevenirea recurentelor).

Deget in ciocan / deget in gheara

Degetul in gheara si degetul in ciocan, sunt patologii des intalnite la persoanele care poarta pantofi neadecvati. Partea din fata a antepiciorului si degetele de la picioare, sunt formate din mai multe oase. Fiecare dintre cele patru degete mici incep cu un os metatarsian in partea din fata a piciorului, urmat de alte trei oase mici numite falange. Primul dintre aceste oase mici este numit falanga proximala. Apoi vine falanga de mijloc, si ultima este falanga distala. Intr-o deformare de deget in ciocan, prima articulatie este curbata in sus, si articulatia de mijloc este in jos. Degetul in gheara are prima articulatie curbata in sus, si atat articulatia de mijloc cat si articulatia de la capatul degetului, sunt deviate in jos ca o gheara. 

Cele doua cauze pot fi datorate de purtarea incaltamintei nepotrivite (mici). Este des intalnit ca al doilea deget de la picior sa fie mai lung decat degetul mare, iar potrivirea pantofului tinde sa se faca in functie de primul deget, al doilea deget si chiar si al treilea se vor indoi pentru a se potrivi in pantof. Un deget in ciocan este o problema intalnita si la persoanele care au monturi la degetele mari. Degetele in gheara sunt frecvente la persoanele care au arcul piciorului inalt.

Progresiv, degetele de la picioare, care sunt strivite zilnic, se vor fixa in aceasta pozitie si nu se vor indrepta. In aceasta situatie, presiunea apare in trei locuri:

- la capatul degetului

- la nivelul primei articulatii

- la nivelul articulatiei din mijloc

Diagnosticarea acestor doua patologii este evidenta la examenul fizic. Este totusi importanta eliminarea prezentei unor afectiuni de natura neurologica care pot cauza patologia dumneavoastra, indeosebi in cazul degetelor de la picioare in gheara. Se pot efectua si alte teste speciale.

Tratamentul nechirurgical. Tratamentul se stabileste in functie de gravitatea afectarii. Initial, simpla trecere la un tip de incaltaminte adecvata poate opri deformarea, iar degetele de la picior pot reveni la o stare mai buna.

Tratamentul chirurgical. Daca tratamentul nechirurgical nu amelioreaza simptomatologia, se sugereaza interventia chirurgicala pentru repozitionarea degetului de la picior. In cazul deformarii degetului in ciocan, se recomanda artroplastia articulatiei distale. Cea mai comuna metoda de corectie a deformarii degetului in gheara, este artroplastia articulatiei proximale.

Tesutul cicatricial format in urma vindecarii articulatiei, va conecta cele doua oase impreuna.

O procedura des intalnita este artrodeza (blocarea) articulatiei afectate.

Hallux rigidus 

Reprezinta un tip de artrita degenerativa si afecteaza articulatia metatarso-falangiana situata la baza degetului mare. Are loc un proces de uzare si degenerare daca cartilajul articular care imbraca cele doua suprafete osoase este afectat. Cauza care duce la Hallux Rigidus nu este complet descoperita, ce se cunoaste pana in acest moment, este ca patologia incepe cu o accidentare la nivelul zonei respective. Aceasta problema poate ramane necunoscuta mult timp. Exista cazuri in care afectarea apare fara o prealabila accidentare, ceea ce denota ca sunt si alte cauze care pot genera Hallux Rigidus.

In urma unei radiografii care va evidentia extinderea si localizarea exacta a bolii, se va pune un diagnostic.

Tratament nechirurgical. Se incepe prin administrarea unei medicatii antiinflamatoare care va ameliora durerea si va preveni marirea degetului in volum. Se recomanda folosirea incalamintei speciale si efectuarea unei injectii la nivelul incheieturii degetului, care va imbunatati simptomatologia.

Tratament chirurgical. Se recurge la tratamentul chirurgical in situatia in care orice alta procedura a esuat. Sunt numeroase tehnici chirurgicale, indicate in functie de gravitatea problemei pacientului. Interventia se poate face fie pentru inlocuirea articulatiei degetului, fie pentru fuzionarea incheieturilor afectate. In functie de afectare, se poate recurge la alte metode chirurgicale pentru inlocuirea a doua incheieturi.
 

Fasceita plantara

Reprezinta conditia dureroasa care afecteaza partea inferioara a piciorului. Durerile de calcai sunt adesea cauzate de aceasta. Fasceita plantara este denumirea corect folosita cand sunt intalnite inflamatii active. Aproape 30 % dintre cazuri implica ambele picioare. Fascia plantara (cunoscuta si ca aponevroza plantara) reprezinta o banda groasa de tesut conjunctiv. Contribuie la sustinerea arcului piciorului si este situata intre calcaneu si antepicior. 

Fascia plantara este compusa din fibre de colagen orientate intr-o directie longitudinala, pornind de la degetele de la picioare, spre calcai.

Fasceita plantara poate avea o serie de cauze. Identificarea motivelor care cauzeaza aceasta durere poate fi dificila. Cand piciorul suporta toata greutatea coprului, aceasta este centrata pe fascia plantara. Acest stres duce la atasarea fasciei la calcaneu. Se pot produce mici rupturi de fascie. Aceastea putand fi reparate de organism. Aparitia si a osteofitelor alaturi fasciei, nu reprezinta cauza problemei. Pe masura ce organismul imbatraneste, are loc o degenerare si subtiere a partii carnoase a calcaiului. Anumiti medici sunt de parere ca nervii care au traiect in fascia plantara, in calea lor spre partea din fata a piciorului sunt iritati si contribuie la durere.

Simptomele fasceitei plantare, cuprind dureri de-a lungul marginii interioare a calcaiului, in apropierea arcului piciorului. Simptomatologia este pregnanta atunci cand greutatea este plasata pe picior, indeosebi dupa o lunga perioada de odihna sau inactivitate. Durerea este cea mai intensa dimineata, atunci cand piciorul este asezat pentru prima data pe podea. Simptomul cunoscut si ca durere de prim-pas, este specific fasceitei plantare. Statul in pozitie verticala o perioada lunga de timp accentueaza simptomul dureros. La efectuarea miscarii de tragere a degetelor de la picioare din spate spre fata, poate fi foarte dureroasa.

Diagnosticarea fasceitei plantare se realizeaza in urma istoricului pacientului si examenului clinic. Pot fi mai multi factori care genereaza durerea, de care fasceita trebuie diferentiata.

Efectuarea unor teste speciale ajuta la stabilirea exacta a etiologiei. Pentru eliminarea prezentei unei fracturi de calcaneu si pentru evidentierea unui eventual pinten osos, se efectueaza o radiografie.

Tratamentul nechirurgical. La majoritatea pacientilor, tratamentul non-chirugical este suficient.

Purtarea unei atele pe timp de noapte, a dat la anumiti pacienti rezultate pozitive, relatand reducerea durerii la lasarea piciorului pe podea dimineata. Sprijinirea arcului medial cu un sustinator plantar, ajuta la diminuarea presiunii de pe fascia plantara. O data pe saptamana, timp de 3 saptamani, se poate asocia si tratamentul prin unda de soc. Medicamentatia anti-inflamatoare este uneori administrata pentru scaderea inflamatiei si diminuarea durerii. Se mai poate administra si o injectie cu cortizon in zona fasciei.

Tratament chirurgical. Interventia chirurgicala este o solutie de ultim resort pentru tratarea durerii de calcai. S-au dezvoltat mai multe proceduri in ultima suta de ani, pentru incercarea tratarii durerii de calcai:

- excizia pintenului osos (daca este prezent)

- eliberarea fasciei plantare (fasciotomie plantara)

- eliberarea presiunii asupra nervilor mici din zona

Operatia se face printr-o mica incizie pe marginea interioara a piciorului, cu toate ca acum acest tip de interventie se poate efectua cu ajutorul unui endoscop. Chirurgia implica localizarea zonei in care fascia plantara se insera pe calcai si eliberarea partiala a fasciei. Daca un pinten mic va fi prezent se va elimina si acesta.