MIELITA

Mielita: ce este, cauze, simptome si optiuni de tratament

Mielita este o problema rara, dar care poate provoca simptome grave si care, in unele cazuri, poate duce la complicatii severe precum paralizia partiala sau completa. Continua sa citesti pentru a afla mai multe despre mielita, cauzele si simptomele sale, precum si despre optiunile de tratament disponibile!

Ce este mielita?

Mielita reprezinta inflamatia maduvei spinarii, o componenta vitala a sistemului nervos, care transmite semnale de la creier la restul corpului, controland astfel functiile motorii, senzoriale si autonome. Aceasta inflamatie poate deteriora mielina, o substanta care protejeaza nervii si ajuta la transmiterea rapida a semnalelor.[1][3]

Tipuri de mielita

Mielita este o afectiune complexa care se prezinta in diverse forme, clasificate in functie de zona afectata sau cauza inflamatiei. Cel mai comun tip este insa mielita transversa, o inflamatie care afecteaza ambele parti ale unei anumite sectiuni a maduvei spinarii.[1][3]

Alte tipuri de mielita sunt:

• mielita acuta flasca;
• poliomielita;
• meningomielita;
• leucomielita.[1][2][3]

Cauzele mielitei

Cauzele mielitei sunt multiple si nu pot fi identificate cu exactitate in fiecare caz, insa pot fi implicate atat infectii virale, bacteriene si fungice, cat si diverse afectiuni inflamatorii si autoimune.

Exemple de infectii virale care pot duce la dezvoltarea mielitei sunt:

• infectiile cu virusurile herpetice (inclusiv cel care provoaca varicela si zona zoster);
• infectia cu Citomegalovirus;
• infectia cu virusul Epstein-Barr;
• infectia cu HIV;
• infectiile cu enterovirusuri precum poliovirusul si virusul Coxsackie;
• infectia cu virusul West Nile;
• infectia cu virusul Zika;
• gripa;
• hepatita B.[1][3]

Cauzele de natura bacteriana ale mielitei pot fi reprezentate de:

• boala Lyme;
• sifilis;
• tuberculoza;
• pertussis (tusea convulsivă);
• tetanos;
• gastroenterite;
• pneumonie bacteriana.[1][3]

Lista afectiunilor inflamatorii si autoimune asociate cu mielita include:

• scleroza multipla, in care sistemul imunitar distruge mielina din jurul nervilor din maduva spinarii si creier;
• neuromielita optica (boala lui Devic), care provoaca inflamatie si pierderea mielinei in jurul maduvei spinarii si a nervului din ochi care transmite informatii catre creier;
• lupusul, care poate afecta mai multe sisteme ale corpului;
• sindromul Sjogren, care provoaca uscaciune severa a gurii si a ochilor.[1][3]

In cazuri rare, mielita poate sa apara dupa administrarea anumitor vaccinuri.[1][3]

Simptomele mielitei

Simptomele mielitei pot varia considerabil in functie de tipul si severitatea inflamatiei maduvei spinarii. In cazul mielitei transverse, de exemplu, simptomele cele mai frecvent observate includ:

• slabiciune in picioare si brate;
• dureri lombare sau dureri ascutite care radiaza in jos pe picioare sau pe brate, sau in jurul trunchiului;
• parestezii;
• disfunctii ale intestinului si ale vezicii urinare (ex: nevoia frecventa de a urina, incontinenta sau retentie urinara si constipatie).[1][3]

In cazul mielitei acute flasce, slabiciunea in brate sau picioare cu debut brusc, pierderea tonusului muscular si pierderea reflexelor sunt cele mai frecvente simptome. Mai pot aparea insa si:

• dificultati in miscarea ochilor;
• pleoape cazute;
• slabiciune faciala;
• dificultati la inghitire;
• vorbire neinteligibila;
• durere de brate sau picioare;
• durere de gat sau de spate.[2]

In cazuri mai putin frecvente, persoanele afectate pot experimenta, de asemenea, amorteala sau furnicaturi in brate sau picioare.[2]

Diagnosticul mielitei

Diagnosticarea mielitei se bazeaza atat pe istoricul medical al pacientului, cat si pe un examen neurologic amanuntit. Acestea sunt esentiale pentru a determina daca pacientul sufera de aceasta afectiune si pentru a exclude sau evalua alte cauze posibile.

Mai multe teste au rolul de a confirma sau infirma prezenta mielitei. Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) este considerata foarte eficienta in detectarea leziunilor la nivelul maduvei spinarii, semn al mielitei. Un RMN al creierului poate oferi, de asemenea, informatii valoroase despre alte posibile cauze subiacente, precum scleroza multipla.[1][3]

Analizele de sange pot identifica sau exclude anumite tulburari, inclusiv infectia cu HIV sau deficitul de vitamina B12. Punctia lombara si analiza lichidului cefalorahidian sunt alte modalitati de diagnosticare, care pot releva prezenta unor infectii, un nivel crescut de proteine sau un numar mare de globule albe (leucocite) – acestea din urma fiind semne ale unui organism care lupta impotriva unei infectii.[1][3]

Optiuni de tratament pentru mielita

Tratamentul pentru mielita este adaptat in functie de severitatea si tipul bolii, iar optiunile variaza de la medicamente la terapie fizica sau diverse proceduri. Scopul principal al acestor tratamente este de a reduce simptomele, a imbunatati calitatea vietii pacientului si a preveni complicatiile.[1][3]

In ceea ce priveste medicamentele utilizate in tratarea mielitei, acestea pot include corticosteroizi, care sunt meniti sa reduca inflamatia, medicamente imunosupresoare pentru a incetini activitatea sistemului imunitar si medicamente pentru ameliorarea simptomelor specifice cum ar fi durerea. Alte tratamente pentru mielita pot fi reprezentate de imunoglobulina intravenoasa, care ajuta la modularea raspunsului imunitar defectuos ce duce la inflamatie, si plasmafereza, prin care se elimina din plasma anticorpii anormali considerati responsabili de atacul asupra celulelor nervoase.[1][3]

Kinetoterapia joaca un rol esential in tratamentul mielitei. Aceasta presupune exercitii concepute pentru a imbunatati forta si coordonarea, prevenind atrofierea musculara si imbunatatind mobilitatea. Pe langa kinetoterapie, terapia ocupationala poate fi, de asemenea, benefica. Aceasta implica instruirea pacientului pentru realizarea activitatilor zilnice si reintegrarea sociala si profesionala. Terapeutii ocupationali lucreaza indeaproape cu pacientii pentru a-i ajuta sa se adapteze la schimbarile cauzate de boala si pentru a mentine o calitate cat mai buna a vietii.[1][3]

Este important de retinut ca fiecare pacient este unic si necesita un plan de tratament individualizat. Consultul cu un medic specialist este esential pentru a determina cel mai bun curs de actiune.

Recuperarea dupa mielita variaza semnificativ de la o persoana la alta. Unii oameni se recupereaza complet, in timp ce altii pot ramane cu dizabilitati permanente. Factori care pot influenta prognosticul includ severitatea afectiunii, varsta la care apare si sanatatea generala a pacientului.[1][3] Este important de retinut ca informatiile prezentate in acest articol au un scop pur informativ si nu inlocuiesc sfatul medicului specialist. Daca suspectezi ca tu sau cineva cunoscut suferiti de mielita, este esential sa consulti un medic pentru un diagnostic corect si un plan de tratament adecvat!

Bibliografie:

1. „Transverse Myelitis”, Mayo Clinic, 2022. Accesat la 4 iunie 2024.
2. „About Acute Flaccid Myelitis (AFM)”, Centers for Disease Control and Prevention, 10 June 2022. Accesat la 4 iunie 2024.
3. „Transverse Myelitis (TM): Causes, Symptoms & Treatment”, Cleveland Clinic, 2022. Accesat la 4 iunie 2024.