Site-ul nostru foloseste cookie-uri pentru a-ti afisa continut personalizat. Tot cookie-uri foloseste si serviciul de monitorizare statistica de trafic in site, serviciu oferit de Google. De asemenea, folosim cookie-uri gestionate de Google, Facebook si DoubleClick pentru a-ti afisa mesaje publicitare pe alte site-uri, dupa ce l-ai vizitat pe al nostru.

Te rugam sa citesti politica noastra si sa iti exprimi preferintele legate de cookie-uri.

  •  
Articol scris de: ANDREI BOGDAN, Medic primar ortopedie – traumatologie
Ruptura de ligamente

Informatii generale despre leziunile de ligament

Ligamentele sunt alcatuite din tesut conjunctiv fibros, care se insereaza pe suprafetele osoase si stabilizeaza articulatia. Practic, toate articulatiile sunt protejate in acest fel. Cu toate acestea, exista un risc mai mare de producere a unei leziuni de ligament la nivelul articulatiei genunchiului si gleznei, in comparatie cu articulatia umarului si a cotului, din cauza sustinerii verticale a greutatii corpului, impotriva gravitatiei.

Leziunile de ligament sunt frecvent intalnite la sportivi si pot sa apara la nivelul oricarei articulatii, dar deseori leziunile apar la articulatia genunchiului si a gleznei.

Anatomia genunchiului

Articulatia genunchiul este una dintre cele mai mari si mai complexe articulatii ale corpului. Aceasta fiind femurotibiala, datorita dimensiunii mari a epifizei proximale a tibiei. Din punct de vedere biomecanic este un trohoginglim.
  • Ligamentul incrucisat anterior se insereaza in aria intercondiliana anterioara, are un traiect oblic ascendent si lateral, inserandu-se pe fata mediala a condilului femural lateral.
  • Ligamentul incrucisat posterior se insereaza in aria intercondiliana posterioara, are un traiect ascendent, incrucisand ligamentul anterior pentru a se insera pe fata laterala a condilului femoral medial.
  • Ligamantul colateral lateral este format din fibre intinse intre capul fibulei si epicondilul lateral.
  • Ligamentul colateral medial este mai turtit si se insereaza pe capsula. Fibrele sale sunt verticale, intinse de la epicondilul femural la tibie, oblice descendente de la epicondilul medial la meniscul medial si oblice ascendente de la condilul medial al tibiei la meniscul medial.
  • Meniscurile intraarticulare sunt doua formatiuni fibrocartilaginoase, dezvoltate la periferia suprafetelor articulare ale condililor tibiali. Astfel, se gaseste un menisc medial si un menisc lateral.
  • Capsula articulara se insereaza superior pe femur si inferior pe tibie, prezentand anterior un orificiu pentru paleta.
  • Sinoviala genunchiului este cea mai complexa sinoviala articulara. Fundurile de sac sinoviale sunt mai numeroase la articulatia genunchiului comparativ cu alte articulatii.
Rotula este un os scurt, triunghiular, care se afla inainte de genunchi. La exterior, ea este captusita cu un tesut cartilaginos, care ii permite sa reziste la forte de intensitate crescuta.

Genunchiul este conceput pentru a indeplini o serie de functii:
  • mentine pozitia verticala a corpului
  • permite efectuarea miscarilor de flexie, extensie, rotatie
  • asigura stabilitate
  • actioneaza ca un amortizor

Ce este ruptura de ligamente

Desi ligamentele au o rezistenta crescuta, pot fi rupte cand sunt supuse unor fortele disproportionate. Severitatea leziunii depinde de gradul rupturii si de durerea care a avut loc ca rezultat. Din cauza lipsei de aprovizionare cu sange a tesutului, uneori rupturile devin permanente, ceea ce poate duce la nevoia de indepartare a lor. Uneori, ligamentele sufera o intindera excesiva si nu mai revin niciodata la forma initiala. Cauzele obisnuite ale leziunii de ligament includ miscarile de rasucire sau sariturile.

Ruptura de Ligament Incrucisat Anterior (LIA) este cea mai frecventa leziune de ligament intalnita in sport. LIA este esential pentru stabilitate si, prin urmare, daca este rupt, duce la nevoia unei interventii chirurgicale de corectare a leziunii. Simptomele leziunii de LIA sunt instabilitatea genunchiului, durerea si tumefierea. Rupturile de LIA nu necesita intotdeauna tratament chirurgical, dar un prejudiciu netratat poate duce la alte leziuni. Aceste leziuni sunt frecvente in special in sport, cum ar fi la fotbal, rugby, hochei si baschet - asta din cauza nivelului crescut de presiune de la nivelul genunchiului prin miscari pivotante si laterale sau de rasucire.

Cauzele si factorii de risc pentru ruptura de ligamente

Factorii biologici – cum ar fi varsta, mobilizarea/imobilizarea unei articulatii, tipurile de activitati fizice – afecteaza proprietatile biomecanice ale ligamentelor. Ligamentele prezinta un comportament vascoelastic, adica au abilitatea de a rezista fortelor de forfecare, dar au si abilitatea de a reveni la starea initiala.

In cazul rupturii de ligament, forta care actioneaza asupra ligamentului este atat de mare incat tesutul conjunctiv fibros se rupe.

Deoarece tesutul conjunctiv fibros, care alcatuieste ligamentele, are o rezistenta crescuta, producerea unei rupturi apare numai atunci cand o forta care actioneaza aspra ligamentului este disproportionata. Acest lucru este cel mai frecvent intalnit in sport, in special in sporturile de contact, cum ar fi fotbalul si hocheiul. Atunci cand jucatorii trebuie sa depuna un efort suplimentar, punand astfel o presiune crescuta asupra ligamentelor, cauzand ruperea acestora. Gradul leziunii si simptomele determina severitatea rupturii de ligament.

Orice ligament din corpul nostru se poate rupe, dar rupturile de ligament de la nivelul gleznei sau al genunchiului sunt cele mai frecvente.

Simptomele rupturii de ligament

Ruptura de ligament produce diferite grade de durere si disconfort, instabilitatea genunchiului si incapacitatea de a mai calca. Daca ligamentele de la nivelul articulatiei mainii sau a cotului sunt lezate, miscarile de a apuca sau tine obiecte sunt efectuate cu dificultate.

Ruptura de ligament poate aparea dupa o serie de activitati fizice, de la dans la snowboard, si anumite simptome comune pot ajuta la identificarea unui ligament rupt drept cauza a durerii. La nivelul genunchiului se poate observa formarea unui hematom si tumefierea acestuia. Durerea se intensifica la mers sau in timpul altei activitati fizice.

Pentru a diagnostica corect o ruptura de ligament este nevoie de efectuarea unui RMN care confirma localizarea si gravitatea leziunii.


simptome ruptura ligament

Tipuri de rupturi de ligamente

Tipuri de leziuni si rupturi ligamentare frecvente:
  • Ruptura ligamentului incrucisat anterior. Dintre toate tipurile de leziuni intalnite la nivelul genunchiului, ruptura de LIA este cea mai frecventa. LIA actioneaza ca un stabilizator al genunchiului, impiedicand tibia sa faca o miscare de alunecare inainte, astfel incat o ruptura a ligamentului cauzeaza instabilitate.
  • Entorsa de glezna. Entorsa este una dintre cele mai frecvente afectiuni si poate fi cauzata de simpla deplasare pe o suprafata neuniforma. Potrivit Societatii Americane de Ortopedie Americane, aproape 25.000 de persoane au o entorsa de glezna in fiecare zi. O entorsa apare atunci cand unul sau mai multe ligamente ale gleznei sunt intinse sau chiar rupte. Simptomele includ tumefierea gleznei, durere si incapacitatea de a calca. Cele mai multe entorse se vor vindeca cu ajutorul repausului fizic si al aplicarii de gheata la nivel local, dar in cazuri severe poate fi necesara chirurgia.
  • Fasciita plantara. Aceasta este inflamatia fasciei plantare - banda de tesut conjunctiv intinsa de-a lungul fetei plantare a piciorului. Stresul repetitiv poate provoca micro-rupturi, ceea ce poate duce la durere, de regula localizata la nivelul calcaiului sau al arcului piciorului. Fasciita plantara este frecventa la alergatori, iar factorii care contribuie la aceasta includ activitatea fizica intensa fara incalzire corespunzatoare si obezitatea.
  • Disjunctia acromioclaviculara. Acest tip de leziune se produce in urma unei lovituri sau caderi pe umar si este o leziune frecventa a articulatiei acromioclaviculare. Acesta consta in ruptura partiala sau completa a ligamentului acromioclavicular.
Cele 3 grade de severitate ale leziunii de ligament sunt:
  • Gradul I - ruptura usoara a ligamentelui
  • Grad II - ruptura moderata a ligamentelui
  • Gradul III - ruptura completa a ligamentului

Ruptura completa de ligament

Ruptura completa de ligament are urmatoarele semne si simptome:
  • durere
  • hemoragie/hematom
  • tumefiere
  • instabilitate articulara
  • incapacitatea de a mai calca pe picior
  • lipsa durerii (din cauza leziunii nervoase nu se transmite durerea)

Acest tip de ruptura perturba, in general, functia si stabilitatea articulatiei. Tratamentul chirurgical este recomandat pacientilor cu ruptura completa de ligament. Optiunile chirurgicale pot varia in functie de tipul de leziune.

Ruptura partiala de ligament

Ruptura partiala de ligament are urmatoarele semne si simptome:
  • Durere usoara pana la severa
  • Intotdeauna este prezenta hemoragia
  • Tumefiere usoara pana la severa
  • Durere la miscare
  • Incapacitatea de a mai calca pe picior
Dupa o ruptura partiala de ligament, se poate relua treptat activitatea fizica, odata ce articulatia este stabila si exista suficienta forta musculara. Recuperarea poate dura de obicei 6 pana la 12 saptamani, in functie de severitatea leziunii si de tipul de sport sau activitate care trebuie reluate.

Metode de diagnostic pentru ruptura de ligament

In timpul examenului clinic, medicul va examina pacientul si locul unde acesta acuza disconfort. Acesta va efectua manevrele specifice pentru a evalua functia generala a articulatiei. Adesea, diagnosticul se poate pune numai pe baza examenului clinic, dar este posibil sa fie nevoie de investigatii suplimentare pentru a exclude alte cauze si pentru a determina gravitatea leziunii. Aceste investigatii pot include:
  • Radiografia. Pot fi necesare radiografii pentru a exclude o fractura osoasa. Cu toate acestea, pe radiografii nu se pot vizualiza tesuturile moi, cum ar fi ligamentele si tendoanele.
  • Imagistica prin rezonanta magnetica (RMN). Un RMN poate indica gradul de severitate si semne de leziune a altor tesuturi.
  • Ecografia. Folosind undele sonore pentru a vizualiza structurile interne, ecografia poate fi folosita pentru a examina leziunile de la nivelul ligamentelor, al tendoanelor si al muschilor.

Examenul clinic

Un examen clinic este imperativ atunci cand se evalueaza orice articulatie. Imediat dupa producerea unei leziuni, examinarea clinica poate fi limitata din cauza temerii pe care o are pacientul. Cele mai multe leziuni pot fi diagnosticate printr-o anamneza detaliata a pacientului, impreuna cu o examinare clinica buna. Laxitatea ligamentara poate fi dificil de detectat in faza acuta. Testul Lachman este cel mai sensibil test pentru ruptura acuta a LIA. Intrucat testul Lachman trebuie efectuat atunci cand pacientul este relaxat, este deseori mai bine sa se faca acest test inainte de a manipula genunchiul dureros.

In timp ce examinarea clinica este esentiala, diagnosticul se bazeaza adesea pe factori subiectivi, cum ar fi experienta medicului, relaxarea musculara etc. Diagnosticul clinic este deosebit de dificil la pacientii obezi si la pacientii cu leziuni acute si cu umflare a tesuturilor moi.

Testele imagistice

RMN-ul si ecografia sunt acum utilizate pe scara larga pentru a evalua si diagnostica afectiunile ligamentelor si ale tendoanelor. TELOS este un dispozitiv care a fost folosit pentru a efectua evaluarea radiografica asupra pacientilor care sufera de leziuni LIA prin analizarea pozitiei tibiei comparativ cu femurul in timp ce aplica o singura forta asupra tibiei. Rezultatele obiective furnizate de acest tip de investigatie sunt interesante, dar tehnologia radiologica necesara o face foarte invaziva pentru pacient.

Injectarea cu un colorant special poate ajuta, de asemenea, la depistarea ligamentelor afectate. Acest tip de investigatie se numeste artrograma.

Artroscopia poate fi utilizata pentru a diagnostica ruptura de ligament, dar, fiind o procedura chirurgicala, este o investigatie invaziva. Aceasta este efectuata utilizand un artroscop care este introdus in articulatie printr-o mica incizie, astfel incat ligamentul sa poata fi vizualizat direct pe ecranul unui computer.

Complicatii ale rupturii de ligament

Leziunea ligamentului poate varia de la usoara (ligament intins), moderata (partial rupt), pana la severa (complet rupt). Atunci cand se practica un tratament inadecvat sau se revine prematur la activitate, pot aparea complicatii cum ar fi durerea cronica, inflamatia persistenta, rigiditatea, instabilitatea si disfunctia nervoasa.

Durerea cronica este cea mai frecventa complicatie. Chiar si in cazul leziunilor severe, daca durerea persista si este insotita de inflamatie, exista probabilitatea unei fracturi nediagnosticate, a unei leziuni de cartilaj sau de tendon. Durerea cronica fara inflamatie apare in cazul lezarii nervilor. Durerea cronica perturba frecvent mersul, care poate afecta articulatia soldului, a genunchiului si coloana vertebrala.

Inflamatia persistenta este cauzata de mai multe afectiuni, insa cel mai adesea cauza este ruptura de ligament netratata. Inflamatia cronica este uneori determinata de sinovita - inflamatia membranei sinoviale care captuseste capsula articulatiei. Inflamatia persistenta de la nivelul articulatiilor este, de obicei, insotita de durere de grad scazut, dar uneori poate fi nedureroasa.

Leziunile nervoase pot sa apara fie dupa un traumatism la nivelul genunchiului sau al gleznei, fie in urma inflamatiei cronice, care duce la o presiune crescuta asupra nervilor care inconjoara zona. Simptomele includ durere de tip arsura, parestezii si hipotonie musculara, toate acestea fiind de obicei exacerbate prin mers. Hipotonia musculara cauzeaza adesea accidentari din cauza coordonarii reduse. De asemenea, poate fi afectata proprioceptia, care conduce la dezechilibru si instabilitatea piciorului.

Primul ajutor in cazul rupturii de ligament

Cauza principala a rupturii de ligament este o lovitura directa la nivelul articulatiei sau o cadere accidentala. Furnizarea la timp a masurilor de prim ajutor, care vizeaza reducerea durerii si a inflamatiei, poate contribui semnificativ la o recuperare mai rapida.

Articulatia gleznei este cea mai afectata, urmate de cea a genunchiului si cea a umarului. Leziunile ligamentelor genunchiului sunt, fara indoiala, cele mai severe, dureroase si debilitante. In plus, leziunile grave pot produce ruptura completa a ligamentulului, situatie in care pacientul nu va mai putea sa deplaseze zona afectata fara asistenta.

Aplicatiile locale reci, imobilizarea, pozitia procliva si repausul fizic sunt recomandarile comune pentru leziunea de ligament. Zona afectata se mentine intr-o pozitie ridicata. Pentru a reduce inflamatia se va pune local gheata, care se va indeparta dupa 10-15 minute si reaplica dupa 5 minute. Medicamentele antiinflamatorii pot ajuta, de asemenea, la reducerea durerii. Imobilizarea este foarte importanta deoarece orice miscare in zona afectata poate provoca agravarea leziunilor.

Cele mai multe leziuni minore se vor remite dupa cateva zile de repaus fizic. Leziunile severe insa trebuie urmarite de un medic. Este aproape imposibil sa se determine gradul de vatamare severa prin palpare sau vedere si depasirea unei probleme majore poate duce la o dizabilitate de-a lungul vietii. Examenul clinic ofera putine informatii despre gradul de severitate al leziunii si exista riscul nediagnosticarii corecte. In unele cazuri, interventia chirurgicala este necesara pentru a reconstrui ligamentul.

In cazul unei accidentari, este importanta imobilizarea zonei afectate si transportul catre o unitate medicala.


Cum se trateaza ruptura de ligament

Tratamentul pentru ruptura de ligament incepe cu repaus fizic, gheata aplicata local, imobilizare si pozitie procliva. Pacientului i se cere sa evite activitatile fizice timp de cel putin doua zile dupa accidentare, pentru a preveni alte leziuni ale ligamentului. In cazul in care genunchiul sau glezna este implicata, atunci pacientului ii este recomandat sa nu calce pe picior timp de cel putin patru zile de la accidentare.

Urmatorul pas este aplicarea de gheata invelita intr-un prosop pe zona afectata timp de 15-20 de minute, de doua pana la trei ori pe zi, pentru a calma durerea si inflamatia si a permite leziunii sa se vindece. In acest timp, pacientului ii este recomandat sa mentina ridicata zona afectata pentru a preveni aparitia edemului. Aceste indicatii trebuie efectuate in primele trei zile dupa accident.

Pacientului care sufera o ruptura de ligament i se pot administra antialgice pentru a controla durerea. Dupa cateva zile de repaus fizic, odata ce inflamatia s-a mai redus, recuperarea fizica poate incepe pentru a facilita revenirea rapida la activitatile normale. Kinetoterapeutul va concepe o schema detaliata de recuperare, care va include diferite exercitii de intindere si intarire, impreuna cu o gama de exercitii de miscare pentru a recapata functionalitatea articulatiei.

Majoritatea cazurilor de ruptura de ligament necesita un timp de recuperare de aproximativ 4 saptamani, dupa care pacientul se poate intoarce la un nivel normal de activitate, dar in unele cazuri mai grave poate dura pana la 12-16 saptamani.

Tratamentul pentru ruptura de ligament depinde de gradul de severitate si de localizarea leziunii. La persoanele tinere, atletice, ruptura de ligament incrucisat este, de obicei, operata.

Daca este posibil, se recomanda mai intai tratamentul conservator. In cazul in care acesta nu aduce beneficii, interventia chirurgicala va fi cel mai probabil necesara. Exercitiile de fizioterapie sunt incepute devreme pentru a antrena tesutul muscular si pentru a imbunatati proprioceptia/coordonarea.

Chiar daca durerea dupa accidentare este severa la inceput, simptomele sunt aproape intotdeauna atenuate dupa cateva zile de repaus fizic. Daca au fost lezate vasele de sange se poate forma un hematom, care provoca, de obicei, o durere persistenta.

Tratarea rupturii partiale de ligament

In faza initiala de recuperare este recomandat ca pacientul sa nu calce pe piciorul afectat. In functie de leziunile ligamentului se folosesc orteze care ajuta la diminuarea durerii si evitarea intinderii ligamentului.

Fizioterapia este recomandata pentru toate rupturile partiale de ligament, pentru a restabili complet functionalitatea membrului si pentru a preveni o posibila instabilitate care predispune la accidentari.

Repausul fizic este important. Cu toate acestea, pacientul trebuie sa inceapa sa efectueze si exercitii usoare cu membrul afectat, pentru ca articulatia sa nu devina rigida si instabila in timp. Lucrand cu un fizioterapeut, pacientul va efectua anumite exercitii care vor creste flexibilitatea si forta articulatiei afectate.

Kinetoterapia si fizioterapia

Fizioterapia este un tratament care ajuta la imbunatatirea mobilitatii (cum ar fi mersul pe jos, urcarea pe scari), la ameliorarea durerii si la restabilirea functiei motorii si a starii generale.

Terapeutul va folosi o combinatie de tehnici pentru a diminua durerea si pentru a va stimula coordonarea, forta si flexibilitatea. Este posibil sa aveti nevoie sa utilizati echipamente pentru exercitii, cum ar fi bicicleta si banda de alergare.

De asemenea, terapeutul poate trata leziunea cu caldura sau gheata. Alte metode care pot fi folosite sunt stimularea electrica, ultrasunetele sau masajul.

Se fac exercitii si intinderi ca parte dintr-un program de miscare pentru acasa. Impreuna cu programul de recuperare facut impreuna cu terapeutul, exercitiile de acasa grabesc si sporesc vindecarea.

Purtarea ortezelor

O orteza poate fi realizata din diferite materiale, componente elastice sau chiar aliaje. O orteza poate fi utilizata in combinatie sau in loc de banda de sustinere.

Folosirea unei orteze poate fi foarte importanta in prevenirea accidentelor, minimizand miscarile anormale ale genunchiului sau ale gleznei si oferind suportul de care aveti nevoie. O orteza ideala controleaza flexia si extensia, reducand in acelasi timp miscarile daunatoare, dar cea mai buna proteza trebuie sa raspunda nevoilor specific ale pacientului.

O orteza mobila pentru genunchi poate ajuta atat la prevenirea, cat si la tratarea rupturii de ligament. Datorita versatilitatii sale, orteza este dublu-intentionata si poate fi folosita fie ca o banda functionala, fie ca una profilactica a genunchiului. Mai exact, poate ajuta in cazul unei rupturi sau reconstructii a urmatoarelor ligamente:
  • Ligament incrucisat anterior (LIA)
  • Ligament lateral colateral (LLC)
  • Ligament medial colateral (LMC)
  • Ligamentul incrucisat posterior (LIP)
  • Leziuni combinate (LC)

Tratamente complementare

Tehnicile de terapie prin masaj au capacitatea de a reduce inflamatia, de a imbunatati circulatia venoasa si mobilitatea articulatiilor, precum si de a diminua durerea. Masajul terapeutic este in general considerat sigur de catre comunitatea medicala si este recunoscut ca un tratament eficient complementar pentru multe probleme cronice ale muschilor si ale articulatiilor.

Acupunctura a fost folosita pentru prima data in China antica, inca din anul 960. Cuvantul acupunctura deriva dintr-un cuvant latin (acus) care inseamna "ac" si descrie strapungerea tesuturilor moi cu ace speciale pentru ameliorarea durerii. Potrivit teoriei acupuncturii, fluxul de energie (chi) circula in corp de-a lungul a douasprezece cai majore, numite meridiane, fiecare dintre ele fiind legata de organele interne specifice. Prin inserarea acelor foarte fine, sterile, de unica folosinta, in anumite puncte de-a lungul meridianelor, acupuncturistul poate redirectiona si repozitiona fluxul de energie in scopul ameliorarii tensiunilor, stresului si durerii. Fluxul neintrerupt si echilibrat al energiei de-a lungul acestor meridiane contribuie la sanatatea generala a omului.

Proloterapia functioneaza ca anumite tipuri de acupunctura, aplicand injectii de plante medicinale si dextroza sau zahar, pentru a produce leziuni microscopice ligamentelelor si pentru a stimula un nou ciclu de vindecare. Electroterapia si modalitatile locale sunt utilizate pentru a ajuta la reducerea durerii si a stimula raspunsul natural de vindecare prin energia electrica, magnetica, sunet, lumina, temperatura).

Electroterapia si modalitatile locale au beneficii pe termen scurt, dar ajuta in combinatie cu alte metode de terapie, cum ar fi kinetoterapia.


Tratament chirurgical pentru ruptura totala de ligament

Din pacate, atunci cand ligamentul este complet rupt, se recomanda interventia chirurgicala, deoarece acesta nu se va regenera singur.

In prezent, multe tehnici sunt folosite de ortopezii din intreaga lume pentru a face aceasta operatie, dar principiul din spatele fiecareia ramane relativ acelasi.

In cazul unui ligament incrucisat anterior cu ruptura completa, cea mai noua tehnica de interventie chirurgicala foloseste artrometrul. Un artrometru este un instrument conceput pentru evaluarea obiectiva a LIA utilizand o metoda reproductibila si neinvaziva. In prezent, ortopezii aleg sa lucreze cu artrometrul pentru a optimiza tratamentul pe care il livreaza pacientilor care sufera o leziune de LIA. Aceste dispozitive avansate ofera informatii valoroase despre starea LIA inainte de a alege interventia chirurgicala si permite urmarirea precisa a grefei LIA dupa operatie.

Leziunile ligamentare care sunt recunoscute destul de devreme (in cateva saptamani de la ranire) pot fi reparate prin introducerea de bolturi metalice pentru a stabiliza oasele, ceea ce permite ligamentelor sa se vindece. Dupa vindecare, bolturile sunt indepartate. Acest lucru este mai putin probabil sa fie util daca trece prea mult timp de la ranire.

Chirurgia artroscopica poate fi utilizata pentru a accesa si repara ligamentele. Artroscopia permite chirurgului sa vada anatomia articulatiei si miscarile ligamentului fara a fi nevoie de incizii mari.

Momentul potrivit pentru interventia chirurgicala

Medicul poate recomanda o interventie chirurgicala daca:
  • Pacientul este atlet si vrea sa continue sportul, mai ales daca sportul implica sarituri sau pivotari
  • Mai mult de un ligament sau cartilaj din genunchi este lezat
  • Pacientul este tanar si activ
  • Leziunea cauzeaza instabilitatea genunchiului in timpul activitatilor zilnice

Interventia chirurgicala prin sutura sau grefa

Pentru leziuni care au avut loc in urma cu sase luni sau mai mult inainte de tratament, poate fi necesara reconstructia ligamentului. O grefa de tendon este utilizata pentru a inlocui ligamentul rupt, iar zona vatamata este mentinuta temporar in pozitie cu bolturi metalice pe tot parcursul procesului initial de vindecare.

In timpul reconstructiei, chirurgul indeparteaza ligamentul deteriorat si il inlocuieste cu un segment de tendon, tesut similar cu cel al ligamentului numit grefa.

Recuperarea postoperatorie

Dupa interventia chirurgicala, pacientii poarta o atela sau o orteza la inceput. Odata ce acestea sunt eliminate, unii pacienti observa rigiditate in zona afectata, in timp ce altii observa o gama limitata de miscari. Terapia manuala este adesea incorporata ca parte a procesului de recuperare pentru a asigura alinierea adecvata a articulatiei si recuperarea functiilor in timpul vindecarii. Sportivii se pot intoarce adesea la sport dupa 8 pana la 12 luni.

Obiectivele majore ale recuperarii includ:
  • Obtinerea unei stabilitati functionale bune
  • Recapatarea fortei musculare
  • Obtinerea celui mai bun nivel functional posibil
  • Reducerea riscului de recidiva
Exercitiile lantului kinetic inchis (LKI) si exercitiile lantului kinetic deschis (LKD) joaca un rol important in recastigarea rezistentei musculare (cvadriceps, hamstrings) si a stabilitatii genunchiului.

Exercitiile de lant kinetic inchis au devenit mai populare decat exercitiile lantului kinetic deschis in reabilitarea LIA. Terapeutii considera ca exercitiile de LKI sunt mai sigure decat exercitiile de LKD, deoarece ele plaseaza mai putina presiune asupra grefei. In plus, se considera ca exercitiile de LKI sunt mai functionale si la fel de eficiente ca exercitiile de LKD.


prevenire ruptura ligamente

Masuri de prevenire a rupturii de ligament

Programele reusite de prevenire a rupturilor de ligament pot fi diferite prin exercitii, dar au un accent comun: imbunatatirea flexibilitatii, a fortei (in special a abdomenului, soldurilor si picioarelor), a echilibrului, a agilitatii si a capacitatii de a sari si de ateriza in siguranta.

Invatati cum sa va miscati cu o aliniere buna, pentru a va proteja genunchii. Dezvoltati constiinta corpului, puterea si echilibrul pentru a va sprijini genunchii si gleznele. Intotdeauna cand sariti sau aterizati, miscati-va genunchii inainte. Nu permiteti acestora sa se miste spre interior.

Dezvoltati forta in solduri si coapse. Incalziti-va si intindeti-va inainte de sport si antrenament. Cresteti fluxul sangelui in muschi inainte de a incepe un program de exercitii. A fi suficient de flexibil pentru a va deplasa liber va poate ajuta sa va mentineti forma ideala. Includeti intinderi pentru coapse, gambe si solduri si acordati o atentie deosebita tuturor zonelor care sunt in special incordate.

Exercitii fizice pentru reducerea riscului de ruptura de ligament

A avea o forta adecvata in solduri si coapse este cheia pentru a oferi sprijin pentru genunchi si pentru a preveni leziunile ligamentelor. Genuflexiunile si fandarile sunt doar cateva exercitii care pot construi puterea. Multe leziuni apar atunci cand un atlet nu are echilibru. Ca orice altceva, echilibrul devine mai bun cu practica.
Exercitiile de proprioceptie si de echilibru va vor invata corpul sa controleze pozitia unei articulatii instabile. Un exemplu obisnuit al unui exercitiu de proprioceptie sau de echilibru este utilizarea unei placi de echilibru, dupa o ruptura de ligament la glezna. Miscarile imprevizibile ale placii de echilibru vor reeduca corpul sa reactioneze rapid la miscarile instabile fara a trebui sa se gandeasca la aceste miscari.

Controlul greutatii si riscul rupturii de ligament

Luxatia genunchiului apare atunci cand acesta este grav afectat de multiple rupturi de ligament. In mod obisnuit, acest lucru se intampla in cazul accidentelor rutiere sau in sporturile de contact, cum ar fi rugbyul sau fotbalul. Dar, din cauza supraponderabiltatii sau a obezitatii, in ultimii ani s-a observat o crestere in randul pacientilor care sufera de rupturi de ligamente.

Efectele obezitatii asupra gleznei pot fi substantiale. Manevrarea chiar si a unei greutati suplimentare poate fi o problema, deoarece picioarele si gleznele suporta o mare parte din greutatea totala a corpului. Acest lucru cauzeaza stres suplimentar asupra gleznelor si are ca rezultat un dezechilibru general si instabilitate, ceea ce creste probabilitatea caderilor care pot duce la ruptura de ligamente. In plus, efectele obezitatii asupra gleznei pot persista dupa o entorsa. Obezitatea poate intarzia vindecarea si prelungi timpul de recuperare, deoarece excesul de greutate continua sa provoace dezechilibru si instabilitate si continua sa puna stres pe glezne si genunchi.

Masuri de prevenire a rupturii de ligament in sporturi cu un grad de risc ridicat

Sporturile cu grad de risc ridicat pentru ruptura de ligament includ volei, fotbal, schi si baschet, sporturi in care cea mai frecventa accidentare implica ruptura de ligament incrucisat anterior. Baschetul, in special, se preteaza la leziunea de LIA care are loc atunci cand se aterizeaza dintr-un salt, in oprire brusca, pivotare sau cu decelerare brusca. Leziunile de LIA apar adesea atunci cand un jucator isi aseaza cu forta piciorul in timpul unei opriri si schimbari de directie de mare viteza, cu impact ridicat sau in timpul unei opriri de rutina pe care jucatorii o pot face de zeci de ori intr-un joc.

Cel mai bun mod de a preveni o leziune de LIA este de a intari muschii din jurul genunchiului, in special hamstrings si quadriceps. Aceste doua seturi de muschi sunt cruciale pentru recastigarea echilibrului si a controlului. Consolidarea hamstrings si quadriceps poate ajuta la prevenirea rasucirii si a hiperextensiei de genunchi, care pot contribui la ruptura de ligament.

Antrenamentul de forta este o modalitate importanta de a ajuta la prevenirea leziunilor. Altele includ:
  • pastrarea controlului atunci cand practicati sport, cum ar fi schi si baschet.
  • indoirea soldurilor si a genunchilor pentru a atenua aterizarea dupa un salt.
  • incalziti-va inainte de a face sport.

Evitarea miscarilor cu un grad de risc ridicat pentru ruptura de ligament

LIA este cel mai adesea intins sau rupt de o miscare brusca de rasucire - cand, de exemplu, picioarele sunt asezate intr-o directie si genunchii sunt miscati in alta. De asemenea, se poate produce o leziune de LIA prin schimbarea rapida a directiei de deplasare, prin oprirea prea brusca, sau, atunci prin aterizarea dintr-un salt. Evitati aceste greseli atunci cand faceti antrenament si intotdeauna faceti incalzirea pentru a va pregati pentru miscare intensa.

Cauzele obisnuite ale rupturii de ligament spinal sunt ridicarea greutatii, contactul sportiv, sportul cu rachete care necesita rasucire, postura necorespunzatoare care pozitioneaza coloana vertebrala in afara alinierii si sarcina si cresterea in greutate, ambele putand pune presiune excesiva asupra ligamentelor spinale. Acest tip de leziune se poate preveni facand exercitii de intarire si intindere. Consolidarea muschilor abdominali ajuta, de asemenea, la pozitia corecta a coloanei si la eliminarea presiunii de pe ligamente.

Pantofii cu toc si riscul de ruptura de ligament

Cand purtati tocuri inalte, va fortati picioarele intr-o pozitie nenaturala, instabila. Gleznele se deplaseaza in sus si in jos atunci cand mergeti. Acest lucru este posibil prin ligamentele tibiofibulare.

Cand purtati tocuri inalte, picioarele se afla intr-o flexie plantara permanenta, deci ligamentele tibiofibulare sunt intr-o intindere continua. Purtarea tocurilor inalte va afecta ligamentele tibiofibulare, metatarsienele, genunchii si spatele. Pentru a evita efectele negative, nu trebuie sa purtati tocuri mai mari de 4 cm, iar atunci cand purtati tocuri inalte, incercati sa nu stati pe ele mai mult de 2 ore.

Ce va ofera Centrokinetic in cazul in care unei rupturi ligamentare?
  • un diagnostic corect bazat pe o consultatie la medicul ortoped sau de recuperare si pe investigatii imagistice (ecografie sau RMN)
  • programe complexe de recuperare (fizioterapie, kinetoterapie, ERGON, drenaj limfatic, terapia Tecar Winback, KinesioTaping Rockford)
  • infiltratii cu antiinflamatoare, solutii vascoelastice sterile
  • terapii regenerative (PRP sau celule STEM din maduva osoasa sau grasime). Echipa noastra medicala are o experienta de peste 4 ani, tratand pana in prezent peste 500 de pacienti cu aceste terapii.

 
Puteti solicita o programare pentru consultatie, diagnostic si tratament in afectiunile de coloana la clinica noastra, folosind modulul de programari de mai jos sau sunand la numarul de telefon 0755055216.
 
programare

PROGRAMEAZA-TE PENTRU O CONSULTATIE

Pentru ca orice tratament in clinica noastra este bazat pe un diagnostic si se face sub urmarire medicala, pentru evaluarea permanenta a evolutiei.
 
INFO: Clinica Centrokinetic nu colaboreaza cu Casa Nationala de Asigurari de Sanatate

PROGRAMEAZA-TE