SINDROMUL GUILLAIN

Sindromul Guillain-Barre: cauze, simptome si tratament

Sindromul Guillain-Barre este o afectiune rara, ale carei simptome pot varia de la o slabiciune musculara temporara la paralizie aproape completa si care, in cazurile severe, poate duce chiar si la deces.^[1][2]

Ce este sindromul Guillain-Barre?

Sindromul Guillain-Barre este o afectiune neurologica autoimuna, in care propriul sistem imunitar ataca in mod gresit sistemul nervos periferic, acea retea complexa de nervi care se ocupa cu transmiterea semnalelor de la creier si maduva spinarii catre restul corpului. Afecteaza in principal membrele superioare si pe cele inferioare si este mai frecvent intalnit la adulti si barbati.^[1][2]

In cazurile usoare, se poate observa doar o slabiciune musculara temporara. In cazurile severe, poate duce la paralizie aproape completa si alte probleme pe termen lung, cu impact major asupra calitatii vietii, sau chiar la deces. Totusi, chiar si in astfel de cazuri, este posibila recuperarea completa sau partiala, daca se intervine la timp. Spitalizarea imediata este insa obligatorie deoarece simptomele se pot agrava rapid!^[1][2][3]

Forme clinice ale sindromului Guillain-Barre

Sindromul Guillain-Barre poate aparea sub diverse forme, dar cele mai comune sunt:

• poliradiculoneuropatia demielinizanta inflamatorie acuta (PDIA) - este cea mai frecventa forma intalnita in America de Nord si Europa si se caracterizeaza prin inflamatia si demielinizarea nervilor periferici, ceea ce duce la slabiciune musculara progresiva si paralizie;
• sindromul Miller-Fisher - este mai putin frecvent, dar se caracterizeaza prin ataxie (lipsa de coordonare a miscarilor), areflexie (lipsa reflexelor) si oftalmoplegie (paralizia muschilor oculari);
• neuropatia acuta motorie axonala - afecteaza doar axonii nervilor care controleaza miscarea;
• neuropatia acuta motorie senzoriala axonala - sistemul imunitar ataca axonii nervilor care controleaza miscarea si simturile.^[4]

Cauzele sindromului Guillain-Barre

Cauzele exacte ale sindromului nu sunt pe deplin cunoscute, dar, in cele mai multe cazuri, el este precedat de o infectie - fie bacteriana, fie virala.^[2]

Unul dintre factorii de risc asociati cu sindromul Guillain-Barre este infectia cu bacteria Campylobacter jejuni, care cauzeaza gastroenterita. Simptomele gastroenteritei includ greata, varsaturi si diaree. Alte infectii virale, cum ar fi gripa, citomegalovirusul, virusul Epstein-Barr si virusul Zika, pot duce, de asemenea, la dezvoltarea sindromului Guillain-Barre. In cazuri rare sau extrem de rare, unele interventii chirurgicale si anumite vaccinuri pot declansa sindromul.^[1][2][3]

Factori de risc mai sunt considerati varsta si sexul - studiile arata ca acest sindrom este mai frecvent la barbati decat la femei si incidenta creste odata cu inaintarea in varsta.^[2]

Simptomele sindromului Guillain-Barre

Primele semne ale sindromul Guillain-Barre sunt reprezentate adesea de furnicaturi si slabiciune la nivelul membrelor inferioare, care se pot raspandi spre partea superioara a corpului si spre brate. Primele semne pot fi observate uneori si la nivelul bratelor sau fetei.^[2]

Pe masura ce afectiunea evolueaza, simptomele se pot agrava, slabiciunea musculara putandu-se transforma in paralizie. Printre semnele si simptomele asociate cu sindromul Guillain-Barre se numara:

• o senzatie de ace in degetele de la maini, picioare, glezne sau incheieturi;
• slabiciune la nivelul picioarelor care se extinde in partea superioara a corpului;
• dificultati in mers sau in urcarea scarilor;
• probleme cu miscarile faciale, inclusiv vorbirea, mestecatul sau inghitirea;
• vedere dubla sau incapacitatea de a misca ochii;
• dureri severe;
• probleme cu controlul vezicii urinare sau al functiei intestinale;
• ritm cardiac rapid;
• tensiune arteriala scazuta (hipotensiune arteriala) sau crescuta (hipertensiune arteriala);
• dificultati in respiratie.^[2]

In majoritatea cazurilor, simptomele afecteaza ambele parti ale corpului in acelasi timp si se dezvolta rapid timp de cateva zile sau saptamani, atingand severitatea maxima la aproximativ 4 saptamani de la debut. Urmeaza un stadiu de platou, ce poate dura cateva saptamani sau luni, dupa care simptomele pot incepe sa se amelioreze treptat.^[1][2]

Diagnosticarea sindromului Guillain-Barre

Diagnosticarea sindromului Guillain-Barre nu este simpla, deoarece simptomele sale se suprapun cu cele ale altor afectiuni neurologice. Cu toate acestea, medicii dispun de o serie de metode prin care pot confirma prezenta acestui sindrom. Se acorda o atentie deosebita istoricului medical al pacientului, iar un examen fizic detaliat poate evidentia semnele tipice ale acestei afectiuni neurologice, cum ar fi slabiciunea musculara simetrica sau absenta reflexelor.^[1][2][3]

Totodata, anumite teste neurologice pot fi efectuate pentru a evalua gradul de afectare a sistemului nervos periferic. Punctia lombara, care presupune recoltarea unei probe de lichid cefalorahidian, reprezinta una dintre cele mai eficiente metode de confirmare a diagnosticului. In cazul sindromului Guillain-Barre, acest lichid poate prezenta un nivel crescut de proteine.^[1][2][3]

Alte teste utilizate in diagnostic includ electromiografia (EMG), care masoara activitatea electrica a muschilor, si studiul vitezei de conducere a nervilor, care poate detecta eventuale anomalii in functionarea nervilor periferici.^[1][2][3] Informatiile obtinute prin aceste metode permit medicilor sa puna un diagnostic precis si sa stabileasca cel mai adecvat plan de tratament.

Tratamentul sindromului Guillain-Barre

Tratamentul sindromului Guillain-Barre este se bazeaza in prima faza pe doua tehnici principale - imunoglobuline intravenoase si plasmafereza. Tratamentul cu imunoglobuline intravenoase implica administrarea de anticorpi din sangele donatorilor sanatosi in corpul pacientului, ajutand astfel la lupta impotriva bolii. Plasmafereza, pe de alta parte, este un proces in care sangele este indepartat din corp, separat de celulele sanguine, iar plasma este inlocuita cu o solutie de substitutie. Ambele metode au ca scop reducerea severitatii si duratei simptomelor bolii.^[1][2][3]

De asemenea, in cadrul tratamentului pot fi administrate medicamente pentru ameliorarea durerii, care poate fi uneori severa, si pentru prevenirea formarii cheagurilor de sange, care se pot dezvolta in timp ce pacientul este imobil. Se pot utiliza anticoagulante, analgezice si, in unele cazuri, medicamente pentru controlul reactiilor autonome, cum ar fi hipertensiunea arteriala. ^[1][2][3]

In functie de severitatea bolii, unii pacienti pot necesita ingrijire medicala de lunga durata, inclusiv monitorizarea respiratiei si a functiilor vitale. In cazurile severe, pacientii pot necesita asistenta pentru alimentatie si ingrijire personala. ^[1][2][3]

Fizioterapia joaca un rol esential in tratamentul sindromului Guillain-Barre - majoritatea pacientilor necesita un program extensiv de fizioterapie pentru a ajuta la recuperarea fortei si coordonarii musculare. Terapia ocupationala poate fi, de asemenea, necesara pentru a ajuta la reinvatarea unor abilitati de baza, cum ar fi mersul sau activitatile de zi cu zi. ^[1][2][3]

Viata cu sindromul Guillain-Barre: recuperare si prognostic

Recuperarea dupa sindromul Guillain-Barre dureaza, in medie, intre sase si doisprezece luni, dar in unele cazuri, poate dura pana la trei ani.

Aproximativ 80% dintre adultii cu sindromul Guillain-Barre pot merge independent la sase luni dupa diagnostic, iar aproximativ 60% isi recupereaza complet puterea motorie la un an de la diagnostic. Totusi, aproximativ 5% pana la 10% dintre pacienti au o recuperare intarziata si incompleta. Exista, de asemenea, riscul dezvoltarii unor probleme pe termen lung ce pot include incapacitatea de a merge fara asistenta, slabiciune in brate, picioare sau fata, amorteala, durere sau furnicaturi, probleme de echilibru si coordonare si oboseala extrema. Cu cat mai severe sunt simptomele timpurii ale sindromului Guillain-Barre, cu atat mai mare poate fi riscul dezvoltarii unor complicatii grave pe termen lung. In cazuri rare, aceste complicatii pot include sindromul de detresa respiratorie si infarctul miocardic, ce pot duce la deces.^[1][2][3]

Calitatea vietii pentru cineva care se recupereaza dupa sindromul Guillain-Barre poate fi semnificativ afectata. Recuperarea poate prezenta provocari, dar exista resurse disponibile pentru a ajuta pacientii sa gestioneze aceste provocari. Un program de fizioterapie personalizat, terapia ocupationala, logopedia si consilierea psihologica, de exemplu, pot ajuta foarte mult in astfel de cazuri.^[1][2][3]

Sindromul Guillain-Barre este o afectiune grava, dar care insa poate fi gestionata cu un tratament prompt si adecvat. Cu ingrijire medicala atenta si programe de reabilitare dedicate, majoritatea pacientilor cu acest sindrom pot experimenta o recuperare semnificativa, redobandind forta musculara si mobilitatea pierdute. Cu cat mai repede se incepe tratamentul, cu atat mai bun este prognosticul. Nu ignora deci potentialele semne de alarma si adreseaza-te unui medic pentru stabilirea unui diagnostic corect!

Bibliografie:

1. „Guillain-Barré Syndrome”, NHS Choices, 2024. Accesat la 29 mai 2024.
2. „Guillain-Barre Syndrome”, Mayo Clinic, 2022. Accesat la 29 mai 2024.
3. „Guillain-Barré Syndrome”, National Institute of Neurological Disorders and Stroke, 2024. Accesat la 29 mai 2024.
4. Felman, Adam. „Guillain-Barré Syndrome: Types Explained”, Medical News Today, 22 Jan. 2024. Accesat la 29 mai 2024.