Epicondilita laterala: Cauze, simptome, tratament si preventie

Articulatia cotului este alcatuita din urmatoarele oase: humerus (osul bratului), radius si cubitus (oasele antebratului). Numele afectiunii, epicondilita, vine de la capatul inferior al humerusului, unde se afla formatiunile numite epicondili (epicondilul lateral este proeminenta exterioara a cotului). 

Epicondilita laterala se mai numeste in literatura de specialitate „cotul tenismenului” și este de fapt o inflamatie insotita de durere care se manifesta atunci cand o persoana isi solicita musculatura si tendoanele de la nivelul cotului. De altfel, afectiunea se poate dezvolta in cazul oricarei miscari repetitive (suprasolicitare) care antreneaza musculatura antebratului (poate fi vorba despre zidari, instalatori, pictori, bucatari, scriitori, dar nu numai). De cele mai multe ori boala se manifesta in cazul sportivilor: cei care practica sporturi in care trebuie sa tina obiecte in mana (badminton, tenis de masa). Este vorba asadar despre cei care au activitati care implica apucarea, strangerea, sau rotirea unor obiecte pe care le au in mana sau de cei care fac miscari repetitive.

In acest articol explicam ce este epicondilita laterala, cum se manifesta si care sunt cauzele aparitiei ei si de asemenea cum se trateaza si daca poate fi prevenita. 

Epicondilita laterala: Cauze, simptome, tratament si preventie

• Ce este epicondilita laterala?
• Care sunt cauzele epicondilitei laterale?
• Care sunt simptomele epicondilitei laterale
• Diagnosticul epicondilitei laterale
• Tratament si preventie

Ce este epicondilita laterala?

Epicondilita laterala este o inflamatie dureroasa a cotului care este cauzata de suprasolicitare si de efectuarea repetata a acelorasi miscari. 

„Cotul tenismenului” se instaleaza in cazul unor traumatisme de mica intensitate, sau in cazul suprasolicitarii indelungate a muschilor din zona cotului. Se poate ajunge chiar la ruperea partiala a tendoanelor. Cel mai adesea este afectat cotul drept, pentru ca cele mai multe activitati se fac cu mana/bratul drept.

Aceasta afectiune se poate trata, iar pentru acest lucru pacientul are nevoie de un medic de la specialitatea ortopedie si un fizio-kinetoterapeut.

Care sunt cauzele epicondilitei laterale?

Cele mai importante cauze ale epicondilitei laterale sunt suprasolicitarea musculara, tipul activitatii si miscarii, precum si varsta pacientului.

• Suprasolicitare musculara: epicondilita laterala are drept cauza principala suprasolicitarea unui muschi de la nivelul antebratului (muschiul scurt extensor radial al carpului). Atunci cand acest muschi este suprasolicitat, pot aparea rupturi la nivelul tendonului, iar acest lucru genereaza inflamare si durere.
• Tipul activitatilor si miscarilor (actiuni repetitive): nu numai suprasolicitarea poate fi o cauza a aparitiei acestei afectiuni, ci si actiunile repetitive. Daca aceste activitati presupun si ridicarea de greutati, riscul aparitiei afectiunii este si mai mare.
• Varsta: in general, oricine poate suferi de aceasta afectiune. Cel mai mare risc insa il prezinta persoanele care au varsta cuprinsa intre 30-50 de ani. 

Nu intotdeauna epicondilita laterala are o cauza cunoscuta. Daca nu se poate identifica o cauza a acestei afectiuni, boala este numita idiopatica, sau se precizeaza ca are cauze necunoscute.

Care sunt simptomele epicondilitei laterale?

Epicondilita laterala se manifesta diferit, de la persoana la persoana. Cand afectiunea se afla intr-un stadiu incipient de exemplu, durerile nu sunt foarte puternice, numai ca ele se intensifica in cateva saptamani sau luni. De multe ori, pacientii cred ca este vorba despre fibromialgie. Disconfortul este atat de mare incat pacientul nu mai poate strange pumnul, deschide usa, sau tine un pahar in mana. Daca nu se intervine cu tratament, durerea se extinde in restul bratului, iar miscarile sunt facute cu dificultate.

Cele mai importante simptome prin care se manifesta epicondilita laterala sunt:

• durerea;
• senzatia de arsura la nivelul cotului (in exterior);
• imposibilitatea de a strange pumnul;
• afectarea membrului cel mai utilizat in activitate.

Diagnosticul epicondilitei laterale

Diagnosticul in cazul epicondilitei laterale se face in baza unui consult medical de specialitate. Medicul specialist afla care sunt simptomele bolnavului, cand au aparut acestea, care sunt activitatile pe care pacientul le face in mod uzual, care sunt factorii de risc recreationali sau ocupationali. In stabilirea diagnosticului poate ajuta informatia daca pacientul sufera de artrita reumatoida sau daca a avut alte probleme la nivelul cotului.

Diagnosticul nu este pus intotdeauna numai in baza acestui consult medical, este foarte posibil ca medicul sa aiba nevoie si de alte investigatii care sa confirme diagnosticul initial:

• radiografie: ofera detalii despre gradul de deteriorare a tendoanelor si elimina suspiciunea de artrita la nivelul cotului.
• imagistica in baza rezonantei magnetice nucleare (RMN): se recomanda in cazul in care exista suspiciunea ca simptomele sunt o consecinta a unei afectiuni cervicale.
• electromiografie (EMG): ajuta la eliminarea suspiciunii de compresie a nervilor. Compresia nervoasa se manifesta cam la fel cu epicondilita laterala, iar in zona cotului exista numerosi nervi.

Tratament si preventie

Epicondilita laterala se poate trata si poate fi de asemenea prevenita. Exista clinici medicale de specialitate unde se trateaza diferite afectiuni precum: dureri cronice de spate, deficitul de rotatie interna la sportivii aruncatori, leziunile articulatiei pumnului in box, dar si cele 2 tipuri de epicondilita, laterala si mediala. 

• Tratament

Tratamentul epicondilitei laterale poate fi nechirurgical (medicamentos si terapie fizica) si chirurgical.

• Tratament nechirurgical

In cele mai multe cazuri de epicondilita laterala, tratamentul nechirurgical da randamente. Prima recomandare este odihna, adica repausul bratului, pe o perioada de cateva saptamani. 

Pentru a se reduce inflamatia si durerea, medicul recomanda antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen de exemplu). Daca este necesar, se pot recomanda si injectii cu corticosteroizi.

Fiziokinetoterapia este o alta forma de tratament nechirurgical care ajuta pacientul foarte mult sa gestioneze disconfortul. Medicul specialist poate recomanda masajul cu gheata, stimularea musculara, tratamentul cu ultrasunete, terapia cu unde de soc, purtarea de orteze pe antebrat.

• Tratament chirurgical

In cazul in care tratamentul nechirurgical nu-si face efectul in 6-12 luni, ortopedul poate recomanda interventia chirurgicala. O asemenea operatie presupune excizia tesutului lezat si reatasarea tesutului ramas la os. Exista 2 tipuri de interventii care sunt preferate:

- Interventia deschisa: chirurgul practica o incizie la nivelul cotului, prin care se indeparteaza partea lezata de tendon. Daca este nevoie, medicul indeparteaza si o portiune mica de os, pentru ca astfel este stimulat fluxul sanguin si recuperarea este mai suportabila si va dura mai putin.

- Chirurgia artroscopica: presupune realizarea mai multor incizii mici. Chirurgul indeparteaza portiunea de tendon cu probleme, dupa care rana este pansata. Pacientul poate pleca acasa in aceeasi zi.

Medicul poate recomanda ca inainte de operatie pacientul sa nu ia medicamente care ar putea stimula sangerarea in timpul interventiei: aspirina, ibuprofen, warfarina.

In acelasi timp, inainte de interventia chirurgicala, medicul poate recomanda pacientului:

- sa nu manance si sa nu bea nimic dupa miezul noptii inainte de ziua operatiei.

- daca este fumator sa renunte la fumat inainte de procedura, fiindca nicotina va face recuperarea mai deficila.

Medicul trebuie sa informeze pacientul cu privire la riscurile care pot aparea dupa interventie, sau in timpul acesteia:

- infectie;

- leziuni ale unor nervi sau vase de sange;

- pierderea fortei musculare;

- durere;

- recuperare mai indelungata.

In ceea ce priveste recuperarea postoperatorie, rana se vindeca in 7-10 zile. Daca bratul este imobilizat cu o atela, in cursul operatiei, atunci cand atela va fi scoasa este posibil ca pacientul sa-si simta bratul intepenit. In acest caz, se intervine cu un specialist fiziokinetoterapeut, care trebuie sa lucreze cu pacientul pentru ca acesta sa-si recupereze mobilitatea mainii si a cotului. In cele mai multe cazuri, pacientul poate reveni la activitatile normale in circa 12 saptamani. Trebuie spus ca persoanele care au suferit o interventie chirurgicala pentru tratarea epicondilitei laterale nu vor mai avea nevoie de o a doua interventie. 

• Preventie 

Daca epicondilita laterala a aparut ca urmare a unor miscari repetitive, schimbarea tehnicii de joc (in cazul sportului) sau a modalitatii de lucru poate calma durerea pe termen scurt si poate preveni aparitia inflamatiei. Exista si alte cateva lucruri de care pacientul poate sa tina seama pentru a preveni aparitia afectiunii:

- sa faca pauze si sa inceteze activitatea atunci cand apar durerile.

- sa nu puna prea multa presiune asupra cotului.

- sa nu puna prea multa presiune pe antebrat.

- inainte de practicarea unui sport sa faca exercitii de incalzire.

- sa faca exercitii cu muschii antebratului.

- sa faca sedinte de masaj sportiv pentru ca acesta asigura flexibilitatea si confera rezistenta muschiului.