Inegalitatile de membre pelvine

• Inegalitatile de membre pelvine
• Etiologie
• Tratament

Inegalitatile de membre pelvine

Inegalitatile de membre pelvine sunt o ingrijorare frecventa a parintilor si totodata un element des intalnit la examenul clinic realizat de medicul ortoped. De multe ori asimptomatic, trebuie avut in vedere ca tratamentul acestei diformitati poate varia de la observatie si control periodic pana la interventii chirurgicale extensive realizate in mai multe etape sau chiar amputatie si protezare in functie de severitatea inegalitatii si functionalitatea membrului afectat.
Dinamica cresterii osoase este particulara in managementul inegalitatilor de membre pelvine la copil, fiind variabila in timp: rapida in primii ani de viata, urmata de o perioada de stabilitate in care cresterea este lenta, pana la aparitia primelor semne de pubertate, dupa care, treptat, se ajunge la dimensiunea finala a oaselor.
Cresterea in lungime a oaselor lungi se face prin intermediul cartilajului de crestere, numit si physis. Acesta este responsabil de osificarea encodrala si are o activitate diferita in functie de localizarea la nivelul osului. Astfel, procentul de crestere longitudinala la nivelul femurului este de 30% prin physis-ul proximal (superior) si 70% prin cel distal (inferior); In timp, de la nivelul tibiei, 55% din cresterea in lungime este atribuita cartilajului superior si 45% celui distal.
Provocarea medicului ortoped-pediatru este de a estima, cu o acuratete cat mai mare, discrepanta intre lungimea membrelor la sfarsitul cresterii, stabilind asftel conduita terapeutica optima. Sunt necesare mai multe consulturi pentru aprecierea clinica si radiologica a inegalitatii de membre pelvine, cauza care a condus la aceasta patologie, precum si evaluarea progresiei pana la sfarsitul cresterii.

Etiologie

- Malformatii congenitale: hipoplazia femurala/tibiala, aplazia femurala/tibiala, focomelia, hemimelia tibiala, pseudatroza congenitala.
- Afectare neurologica asimetrica: hemimielomeningocel, poliomielita, hemipareza.
- Tumori: encondromul, osteocondrom, chist osos, neurofibromatoza, hemangiomatoza, osteom osteoid.
- Infectii: osteomielita, osteoartrita.
- Iradirere.
- Rahitism.
- Nanism.
- Maladia Blount, Legg-Calve-Perthes.
- Traumatisme: care afecteaza cartilajul de crestere – produc scurtare sau angulare; Fracturi diafizare tibiale/femurale – produc alungirea membrului afectat.
- Hipertrofie in cadrul sindromului Klippel-Trenaunay, sindrom Beckwith-Wiedemann, sindrom Proteus.

Tratament

Factori sociali si psihologici
Inainte de inceperea tratamentului trebuie discutate optiunile terapeutice, rezultatele si complicatiile acestora cu pacientul si familia acestuia. Este necesara intelgerea, acceptarea si complianta pacientului pe intreaga durata a tratamentului. In acelasi timp, este importanta asimilarea de catre familie a faptului ca tratamentul inegalitatilor de membre, mai ales prin alungirea segmentului afectat, necesita un timp indelungat si ca vor avea un rol activ in realizarea acestuia.

Estimarea inegalitatii finale la sfarsitul cresterii
Estimarea inegalitatii finale la sfarsitul cresterii este cruciala pentru stabilirea unui tratament si pentru a avea o acuratete cat mai mare sunt necesare mai multe examinari ale pacientului.

Optiuni terapeutice
Inegalitatile mai mici de 2 cm sunt de cele mai multe ori asimptomatice, ele sunt relativ frecvent intalnite in populatie, astfel ca este necesar doar controlul periodic pentru a decela o eventuala progresie sau complicatie.
Inaltatorul plantar se va lua in considerare cand inegalitatea depaseste 2 cm, iar pacientul calca pe varful piciorului mai scurt (equin).
Gheata ortopedica in cazul scurtarilor de 3-6 cm care stabilizeaza mai bine piciorul.
Compensarea ortopedica temporara trebuie aplicata pacientilor in asteptarea momentului operator pentru evitarea aparitiei complicatiilor.
Epifiziodeza: reprezinta ablatia cartilajului de crestere a membrului mai lung, se va lua in considerare atunci cand prognosticul inegalitatii finale este mai mare de 2 cm.
Scurtarea chirurgicala a membrului mai lung se face la pacientul cu un schelet matur cu o inegalitate intre 2-5 cm a femurului, respectiv 2-3 cm la nivelul tibiei.
Alungirea membrelor prin mijloace mecanice poate fi facuta extemporaneu pentru o scurtare a femurului de 2-4 cm, respectiv 2-3 cm pe tibie.
Tehnici combinate: scurtarea segmentului mai lung cu jumatatea diferentei si alungirea extemporanee a celui scurt.
Alungire progresiva, cu fixator extern, in inegalitati ce depasesc 4 cm, de electie la pacientii care asociaza o deformare in ax ce necesita corectie.
Tehnici hibride de alungire cu fixator extern pe fixare interna cu tije centromedulare, ce au avantajul ca se poate renunta la fixatorul extern imediat dupa faza de distractare.
Tijele expandabile sunt cea mai noua modalitate de crestere a oaselor si constau in implantarea unor dispozitive de fixare centromedulara capabile sa realizeze distractarea (alungirea) folosind unde radio sau activare in camp eletromagnetic pentru controlul ritmului si a ratei de alungire. Au avantajul unei interventii mai putin invazive – cicatrici postoperatorii minime, risc mai mic de infectie, corectie controlata de medic.

Contraindicatii
Alungire: inegalitati mai mici de 3 cm, predictia unei scurtari ce nu poate fi compensata prin alungire, pacienti cu risc de leziuni neurovasculare sau cu o calitate slaba a oaselor, neurofibromatoza, iradiere.
Scurtare: pacienti foarte tineri, pacienti ce prezinta scurtari >5% din lungimea normala (4 cm) la membrul aparent sanatos, epifiziodeza ca unica metoda de corectie a unor inegalitati mai mari de 8 cm; epifiziodeza la o varsta mai mica ce va duce la inegalitate inversa sau dupa momentul optim ce nu va reusi sa egalizeze membrele.
Fixator extern: articulatii instabile supra si sub-adiacente segmentului ce va fi alungit, pacient necompliant, ingrijire necorespunzatoare (risc de infectie).

Ce iti pune la dispozitie Centrokinetic in cazul in care ai inegalitate de membre pelvine?

- diagnostic corect printr-o examinare clinica medicala si investigatii imagistice
- o echipa supraspecializata
- o coordonare corecta, copiii sau adultii putand beneficia de consultatii la neurologie, ortopedie si medicina de recuperare.