Vezi detalii
CITESTE MAI MULT
1. Tetrapareza spastica – informatii generale
Tulburari de masticatie si de glutitie
Probleme oculare – strabism, atrofie optica
Tetrapareza spastica este o forma de paralizie cerebrala care este cauzata de o anumita leziune sau boala si are ca rezultat pierderea partiala sau totala a utilizarii trunchiului si a membrelor. In general, atat nervii senzoriali, cat si cei motorici sunt afectati, ceea ce inseamna ca se pierde atat senzatia, cat si controlul acelei parti a corpului.
Tetrapareza spastica este paralizia cauzata de boala sau de ranire care duce la pierderea partiala sau totala a tuturor celor patru membre si a trunchiului. Paraplegia este similara, dar nu afecteaza bratele. Pierderea este de obicei senzoriala si motorica, ceea ce inseamna ca atat senzatia cat si controlul sunt pierdute. Tetrapareza sau quadripareza, pe de alta parte, inseamna slabiciune musculara care afecteaza toate cele patru membre.
Unii pacienti au tetrapareza din cauza unor probleme congenitale sau din nastere. Dintre acestea, paralizia cerebrala (sau tetrapareza spastica) este cel mai frecvent motiv. In general, tetrapareza spastica afecteaza undeva intre 1 din 500 si 1 din 1000 nou-nascuti, desi unii dintre acestia sunt doar usor afectati. Riscul este cel mai mare la copiii prematuri si subponderali. Numarul de noi cazuri de paralizie cerebrala a crescut efectiv in ultimii ani, partial datorita faptului ca o ingrijire intensiva mai buna pastreaza mai multi copii prematuri in viata, dar si pentru ca tratamentele de fertilitate au dus la o crestere a nasterilor de gemeni sau mai multi copii, ceea ce creste sansele de a avea un copil cu tetrapareza spastica.
Desi paralizia cerebrala este adesea considerata un sindrom congenital (prezent la nastere), se poate dezvolta si dupa nastere. O leziune cerebrala care rezulta dintr-o infectie a creierului (de exemplu, meningita, encefalita) sau dupa o cadere sau un accident, este denumita terapareza dobandita. Pe de alta parte, paralizia cerebrala congenitala este rezultatul unei greseli in timpul dezvoltarii fetale sau chiar in timpul procesului de nastere. Se credea ca lipsa de oxigen in timpul nasterii a fost cauza principala, dar cercetatorii cred ca acest lucru reprezinta doar aproximativ 10% din cazuri.
Alti factori de risc pentru dezvoltarea tetraparezei spastice includ:
Tetrapareza dobandita
Cauzele tetraparezei care afecteaza maduva spinarii includ:
Cauzele tetraparezei infantile
Tetrapareza spastica este, in general, cauzata de leziuni ale creierului, fie inainte de nastere, in timpul nasterii, fie la scurt timp dupa. Exista multi factori care joaca un rol in dezvoltarea leziunilor cerebrale la copii, inclusiv infectii fetale, infectii materne, expunerea la toxine sau neglijenta medicala.
In timpul sarcinii, intre 26 si 34 de saptamani, materia alba a creierului unui copil este foarte susceptibila la deteriorare. Materia alba trimite semnale din creier catre restul corpului si, daca este deteriorata, poate duce la afectarea intregului corp. Leziunile sau gaurile din materia alba a creierului pot duce la tetrapareza spastica.
Fatul din uter poate dezvolta, de asemenea, leziuni cerebrale de la accident vascular fetal, ceea ce poate duce la sangerare cerebrala. In unele cazuri, accidentele fetale sunt cauzate de cheaguri de sange placentare si de placenta previa. Vasele de sange cu formare slaba din creier pot, de asemenea, sa duca la accidente fetale.
Hipertensiunea arteriala in timpul sarcinii duce la un risc crescut de accident vascular cerebral fetal. Aceasta este o problema nefericita si totusi obisnuita in timpul sarcinii, iar medicii trebuie sa ajute la monitorizarea mamei in timpul sarcinii, precum si sa diagnosticheze si sa trateze problemele aparute cat mai curand posibil.
Prezenta hipotoniei acute sau areflexiei impreuna cu tetrapareza, poate semnala o leziune sau implicare a sistemului nervos central inferior, adica a maduvei spinarii.
Prezenta musculaturii spastice si tonusul muscular ridicat indica implicarea neuronului motor superior, adica a creierului. In paralizia cerebrala, ambele membre superioare si inferioare sunt afectate simetric si intens cu un gat care atarna in jos, disartrie si dificultati respiratorii in cazuri severe.
Aparitia tetraparezei rapide progresive poate semnala alte conditii. In cele mai multe cazuri, creste de la nivelul membrelor inferioare, dar uneori poate fi o slabiciune descendenta. Reflexele sunt afectate mai devreme in neuropatiile periferice, dar sunt de obicei scutite de boli ale jonctiunilor neuromusculare si miopatii, pana cand incepe sa apara slabiciunea severa.
In cele mai multe cazuri, pacientul prezinta, in cele din urma, slabiciune musculara severa, reflexe de tendon adanci sau absente si, in unele cazuri, implicarea muschilor respiratori, brainstem si ocular. Sunt frecvent observate simetria paraliziei, implicarea musculaturii extraoculare, semnele senzoriale si implicarea sistemului nervos autonom.
Persoanele cu tetrapareza spastica pot avea mari dificultati la inghitire si acest lucru poate duce la dificultati respiratorii daca alimentele sunt aspirate. Din cauza dificultatilor de inghitire, nutritia adecvata este, de asemenea, o preocupare. In plus, aceasta forma de pareza face ca persoana afectata sa fie predispusa la dificultati la vezica si intestin.
Intrucat tetrapareza spastica poate afecta intregul corp al copilului, acesta prezinta riscul de a dezvolta deformari ale membrelor. Muschii spastici care trag continuu pot provoca probleme serioase in timp, mai ales daca nu sunt tratati corespunzator. Aproximativ 1/4 din pacientii cu tetrapareza spastica dezvolta scolioza (o curbura a coloanei vertebrale).
O alta problema comuna este deformarea picioarelor. De exemplu, glezna echinus, o conditie in care flexibilitatea gleznei este limitata, este o posibila complicatie a tetraparezei spastice.
Dificultatile de inghitire sau de hranire, pot impiedica multi indivizi cu tetrapareza spastica sa obtina o alimentatie adecvata si sa castige sau sa mentina greutatea, in special sugarii. Unele persoane, deoarece au un control slab asupra muschilor gatului, gurii si limbii, saliveaza in exces.
Multi copii cu tetrapareza spastica au strabism, denumt in mod obisnuit "ochi incrucisati", care daca este lasat netratat, poate duce la vederea slaba la un ochi, si poate interfera cu capacitatea de a aprecia distanta. Unii copii cu tetrapareza spastica au dificultati in intelegerea si organizarea informatiilor vizuale. Alti copii pot avea o viziune defectuoasa sau o orbire care blocheaza campul vizual normal, in unul sau ambii ochi.
Unele persoane cu tetrapareza spastica au dureri sau au dificultati in a simti senzatii simple, cum ar fi atingerea.
Aproximativ 30 - 50% dintre persoanele cu tetrapareza spastica vor avea deficiente intelectuale. Insuficienta mintala este mai frecventa la cei cu quadriplegie spastica decat la cei cu alte tipuri de paralizie cerebrala.
Aproximativ jumatate dintre copiii cu tetrapareza spastica au si epilepsie. Atat tetrapareza spastica cat si epilepsia, sunt tulburari neurologice care adesea coincid una cu cealalta.
In aproximativ jumatate din cazurile de epilepsie, nu exista nicio cauza cunoscuta. In alte cazuri, epilepsia poate fi cauzata de o serie de factori, printre care:
In timpul copilariei, creierul unui copil este foarte susceptibil la deteriorare, care poate aparea atunci cand mama nu este corect diagnosticata si tratata pentru infectii, fumatul si bautul matern, deficiente de oxigen si nutritie necorespunzatoare.
Dupa cum am mentionat mai devreme, tetrapareza spastica si epilepsia coincid de cele mai multe ori. Alte tulburari de dezvoltare care pot fi asociate cu epilepsia includ autismul si neurofibromatoza.
Traumatismele capului, cum ar fi leziunile la nastere, accidentele auto sau orice accident in care capul sufera de traumatisme pot duce la epilepsie.
O serie de boli infectioase, cum ar fi encefalita virala si meningita, pot duce la epilepsie.
Cercetatorii indica faptul ca anumite tipuri de convulsii recurente sunt legate de genetica. Cu toate acestea, genele sunt de obicei doar o parte a motivului pentru cauzele epilepsiei. Cu alte cuvinte, exista de obicei alte cauze legate de factori genetici. Crizele generalizate sunt cele mai frecvente tipuri legate de cauze genetice.
O problema comuna pentru copiii cu tetrapareza spastica este subluxarea si dislocarea soldului. 30 % dintre adultii cu paralizie cerebrala si dislocare de sold netratata au dureri cronice de sold. Din acest motiv, monitorizarea starii soldului a copiilor este importanta pentru detectarea precoce a subluxarii soldului si pentru prevenirea dislocarii si posibilelor dureri de sold. Medicii monitorizeaza copiii prin radiografii simple ale soldului, incepand cu varsta de 18 luni. Copiii cu tetrapareza spastica moderata pana la severa, in special cei cu quadripareza spastica, adesea raman in urma in ceea ce priveste cresterea si dezvoltarea. Muschii si membrele afectate de tetrapareza spastica tind sa fie mai mici decat in mod obisnuit, in special la copiii cu hemiplegie spastica, ale caror membre pe partea afectata a corpului nu pot creste atat de repede ca cele de pe partea normala.
Caracteristicile clinice, impreuna cu unele teste neurologice si electromiografice (EMG), ajuta la confirmarea starii. Efectele electrolitilor serici, ale creatinkinazei serice si ale lichidului cefalorahidian (CSF) sunt toate utile in diferentierea diferitelor conditii, cum ar fi testarea functiei musculare si a nervilor, cum ar fi studiile de conducere a nervilor si testarea EMG. Majoritatea copiilor cu tetrapareza spastica sunt diagnosticati in primii 2 ani de viata. Dar daca simptomele unui copil sunt usoare, poate fi dificil pentru un medic sa faca un diagnostic fiabil inainte de varsta de 4 sau 5 ani.
Anamneza trebuie sa cuprinda intrebari despre modul in care a decurs sarcina si travaliul, si inclusiv scorul Apgar la nasterea copilului. Medicul va pune intrebari despre modul de alimentatie ulterior si despre prezenta altor afectiuni in diferite etape ale procesului de crestere si dezvoltare.
Teste functionale sunt adaptate varstei copilului si includ teste psihologice pentru functia intelectuala si teste de inteligenta pentru a afla coeficientul de inteligenta al copilului.
Medicii vor comanda o serie de teste pentru a evalua abilitatile motorii ale copilului. In timpul vizitelor regulate, medicul va monitoriza dezvoltarea copilului, cresterea, tonusul muscular, controlul motor adecvat varstei, auzul si vederea, postura si coordonarea, pentru a exclude alte tulburari care pot determina simptome similare. Daca copilul isi pierde permanent abilitatile motorii, problema poate aparea de la o alta afectiune, cum ar fi o boala genetica sau musculara, tulburari metabolice sau tumori in sistemul nervos.
Testele imagistice care permit medicilor sa priveasca in interiorul creierului (cum ar fi o scanare RMN) pot detecta anomalii care indica o tulburare de miscare potential tratabila.
Metodele de imagistica includ:
Tratamentul pentru afectiune consta in vindecarea maduvei spinarii sau a oricaror alte afectiuni care ar fi cauzat problema. In timp ce se trateaza leziunea maduvei spinarii, pacientul este tinut imobilizat folosind echipamente speciale care ajuta la prevenirea leziunilor suplimentare. Personalul medical lucreaza pentru a stabiliza tensiunea arteriala, ritmul cardiac, precum si starea generala de sanatate. Un medic poate folosi intubatie pentru a facilita respiratia. Intubarea implica introducerea unui tub flexibil de transport al oxigenului in gatul unui pacient.
Terapia fizica pentru a mentine muschii puternici si flexibili, in timp ce are loc recuperarea nervilor, este foarte importanta.
Terapia fizica incearca sa restabileasca sau sa mentina capacitatea de miscare. Terapiile se concentreaza, in general, pe mentinerea sau imbunatatirea gamei de miscare si mobilitate, cresterea rezistentei si coordonarii si imbunatatirea confortului. Programele pot include, de asemenea, tratamente destinate prevenirii complicatiilor cum ar fi articulatiile inghetate, contractiile (muschii care nu se vor intinde), etc.
Terapeutii fizici vor evalua miscarea articulara, forta musculara si rezistenta, postura, durerea, inima si functia pulmonara si performanta activitatilor cotidiene pentru a dezvolta un program individualizat. Terapiile pot include exercitii de intindere, intarire si aerobic. Acestea pot include, de asemenea, formarea mersului si utilizarea adecvata a dispozitivelor de asistare, cum ar fi bastoanele sau protezele, activitati de echilibrare si coordonare.
Exercitiile de fizio-kinetoterapie pot include, de asemenea, tehnici cum ar fi masajul, ultrasunetele, stimulare electrica sau jacuzzi.
Pentru un plan de tratament complet, care include si fizio-kinetoterapie, apeleaza la Centrokinetic!
Medicamentele orale sunt de obicei utilizate ca prima linie de tratament pentru a relaxa muschii rigizi, contractati sau hiperactivi. Unele medicamente au unele efecte secundare riscante, cum ar fi somnolenta, modificari ale tensiunii arteriale si risc de leziuni hepatice care necesita monitorizare continua. Medicamentele orale sunt cele mai potrivite pentru copiii care au nevoie doar de o reducere usoara a tonusului muscular, sau care au o spasticitate larg raspandita.
BT-A, injectata local, a devenit un tratament standard pentru muschii hiperactivi la copiii cu tulburari de miscare spastica, cum ar fi tetrapareza spastica. BT-A relaxeaza muschii contractati, prin impiedicarea celulelor nervoase sa activeze muschii. Efectul relaxant al unei injectii BT-A dureaza aproximativ 3 luni. Reactiile adverse nedorite sunt usoare si de scurta durata, constand in durere la injectare si ocazional usoare simptome asemanatoare gripei. Injectiile BT-A sunt cele mai eficiente atunci cand sunt urmate de un program de intindere care include terapia fizica si proteze. Injectiile BT-A functioneaza cel mai bine pentru copiii care au un anumit control asupra miscarilor motorii, si au un numar limitat de muschi care necesita tratament, dintre care nici unul nu este fix sau rigid.
Terapia pentru vorbire poate imbunatati abilitatea copilului de a vorbi mai clar si poate ajuta la tulburarile de inghitire si de a invata noi moduri de a comunica - folosind limbajul semnelor si / sau dispozitive speciale de comunicare, cum ar fi un computer cu un sintetizator de voce, cu simboluri ale obiectelor si activitatilor de zi cu zi, prin care un copil poate sa-si arate dorintele.
Dispozitivele ajutatoare cum ar fi bastoanele sau scaunele cu rotile pentru a ajuta la indeplinirea eficienta a functiilor zilnice, in timp ce exista o insuficienta motrica care impiedica miscarea normala, sunt un tratament ortopedic eficient.
Chirurgia ortopedica este adesea recomandata atunci cand spasticitatea si rigiditatea sunt destul de severe pentru a face mersul pe jos si deplasarea dificile sau dureroase. Pentru multi dintre cei cu tetrapareza spastica, imbunatatirea modului in care merg este, de asemenea, un pas important. Chirurgii pot prelungi muschii si tendoanele care sunt proportional prea scurte, ceea ce poate imbunatati mobilitatea si reduce durerea. Interventia chirurgicala poate ajuta la ameliorarea simptomelor pentru unii copii, dar poate avea si consecinte negative pe termen lung. Operatiile chirurgicale ortopedice sunt efectuate in momente adecvate varstei copilului si nivelului de dezvoltare. Chirurgia poate, de asemenea, sa corecteze sau sa imbunatateasca foarte mult deformarile vertebrale la persoanele cu tetrapareza spastica. Chirurgia poate sa nu fie indicata pentru toate anomaliile de mers, si chirurgul poate solicita o analiza a mersului inainte de operatie.
Chirurgie pentru a reduce nervii. Rizotomia selectiva dorsala (RSD) este o procedura chirurgicala recomandata pentru cazurile de spasticitate severa, atunci cand toate tratamentele mai conservatoare - terapia fizica, medicamentele orale - nu au reusit sa reduca spasticitatea sau durerea cronica. Un chirurg localizeaza si selecteaza nervii hiperactivi la baza coloanei vertebrale. RSD este cel mai frecvent utilizata pentru a relaxa muschii si a reduce durerea cronica in unul sau ambele membre inferioare sau superioare. Este, de asemenea, uneori folosita pentru a corecta vezica urinara hiperactiva. Reactiile adverse potentiale includ pierderea senzorilor, amorteala sau senzatii inconfortabile in zonele membrelor.
Dispozitivele de asistenta, cum ar fi computerele, software-ul de calculator, sintetizatoarele de voce si cartile ilustrate, pot ajuta foarte mult unii indivizi sa isi imbunatateasca abilitatile de comunicare. Alte dispozitive din jurul casei sau al locului de munca faciliteaza adaptarea persoanelor cu tetrapareza spastica la activitatile de viata zilnica.
Dispozitivele ortotice ajuta la compensarea dezechilibrului muscular si la cresterea mobilitatii independente. Protezele si atelele folosesc forta externa pentru a corecta anomaliile musculare si pentru a imbunatati functia, cum ar fi statul sau mersul pe jos. Alte orteze ajuta la intinderea muschilor sau pozitionarea unei articulatii. Bretele, pene, scaune speciale si alte dispozitive pot ajuta oamenii sa se aseze mai confortabil si sa faciliteze indeplinirea functiilor zilnice. Scaunele cu rotile si scuterele cu motor pot ajuta persoanele care nu sunt mobile in mod independent. Dispozitivele ajutatoare pentru vedere includ ochelari, lampi, carti cu amprenta mare si caractere tipografice. Unele persoane cu tetrapareza spastica pot avea nevoie de interventii chirurgicale pentru a corecta problemele de vedere. Dispozitivele pentru auz si amplificatoarele telefonice pot ajuta oamenii sa auda mai clar.
Pentru un diagnostic corect si un plan eficient de recuperare, programeaza un consult in clinica noastra.
La Centrokinetic, cei mai buni medici si terapeuti iti stau la dispozitie pentruorice problema articulara sau musculo-scheletala, de la consultatia initiala si investigatii complete in cadrul clinicii, pana la tratament si recuperare medicala completa in afectiuni de coloana, traumatice sau post chirurgicale.
Afla noutatile despre noi urmarind conturile de Facebook si YouTube ale clinicii Centrokinetic.Vezi detalii
CITESTE MAI MULTVezi detalii
CITESTE MAI MULTVezi detalii
CITESTE MAI MULTVezi aici modalitatile de programare si localizarea clinicii
