Ruptura de tendon a bicepsului femural

• Introducere in muschiul biceps femural
• Ruptura de tendon a bicepsului femural
• Tratamentul in ruptura de biceps femural
  
• Educarea pacientului si rezultate

Introducere in muschiul biceps femural

Localizarea muschiului biceps femural este pe partea laterala a coapsei posterioare. Acesta alcatuieste impreuna cu muschii semimembranos si semitendinos complexul hamstring. Muschiul biceps femural este cel mai puternic din complexul hamstring si este responsabil pentru flexie, rotatie externa si stabilitatea postero-laterala a genunchiului.

Bicepsul femural are un capat lung si unul scurt. In unele cazuri, capul scurt al bicepsului femural poate fi absent. Capul lung al acestuia are originea pe tuberozitatea ischiadica si ligamentul sacrotuberos. Capul scurt al bicepsului femural provine de la buza externa a liniei aspre, linia supracondilara a femurului si septul intermuscular lateral. Aceste doua capete ale bicepsului femural formeaza tendonul muschiului care se insera pe capul fibulei, fascia crurala si partea proximala a tibiei.

Cele doua capete ale bicepsului femural sunt inervate de diferite ramuri ale nervului sciatic. Capul lung este inervat de ramura tibiala a nervului sciatic, in timp ce capul scurt este inervat de ramura peroniera a nervului sciatic. Aceasta unica inervare a bicepsului femural poate duce la incapacitatea de coordonare a celor doua capete si la o vulnerabilitate, din punct de vedere al accidentarii sportive.

Ruptura tendonului muschiului biceps femural

Lezarea muschiului biceps femural este asociata cu scaderea fortei de flexie si stabilitatea rotatiei genunchiului. S-a observat ca forta de flexie a avut o scadere de 75% daca tendonul bicepsului femural este transferat la ligamentul colateral fibular. Prin transferul fie a unei parti, fie al intregului tendon al bicepsului femural la ligamentul colateral fibular, se anticipeaza rezistenta rotatorilor anterolaterali instabili ai genunchiului, care apare de obicei din cauza insuficientei ligamentului incrucisat anterior si lezarea capsulei laterale a genunchiului. Pe de alta parte, s-a demonstrat ca muschiul biceps femural creste activitatea la genunchiul cu ligamente incrucisate rupte. Activitatea electromiografica a tendonului bicepsului femural a crescut de asemenea, pe parcursul exercitiilor de pregatire a cvadricepsului si celor de ridicare a membrului inferior intins.

In functie de severitatea retractiei tendonului bicepsului femural, ruptura acestuia poate fi tratata fie prin tratament conservator, fie chirurgical. Majoritatea pacientilor se recupereaza bine si sunt capabili sa revina la activitatile mare intensitate, daca primesc la timp un diagnostic si un tratament adecvat.

Etiologie

Ruptura de tendon a bicepsului femural are loc de obicei in urma hiperextensiei genunchiului, concomitent cu flexia soldului. Fotbalul este cel mai comun sport asociat cu leziunea tendonului bicepsului femural. In unele cazuri accidentarea se produce in timpul jocului de hochei, jogging sau schi nautic.

Epidemiologie

Ruptura totala a bicepsului femural este rara si sunt doar cateva cazuri raportate. Cu toate acestea, tendonul muschiului este partea cea mai frecvent afectata a complexului hamstring, deoarece este cel mai puternic flexor al gambei si un important stabilizator dinamic al genunchiului.

Fiziopatologie

Muschiul biceps femural devine activ in faza de miscare tarzie sau terminala a mersului. Muschiul se contracta excentric pentru a controla miscarea genunchiului in timpul extensiei sale. Tendonul este mai vulnerabil la leziuni in timpul contractiei excentrice, decat a celei concentrice. Imbatranirea si oboseala musculara fac muschiul mai susceptibil la aparitia unor leziuni.

Istoricul bolii si examenul clinic

Pacientii care sufera de ruptura de tendon al bicepsului femural pot acuza dureri ascutite in spatele genunchiului afectat in timpul hiperextensiei. Acestia pot simti o pocnitura a genunchiului in timp ce realizeaza extensia lui. Majoritatea persoanelor afectate, au avut o accidentare in timp ce desfasurau activitati precum fotbal, alergare sau schi nautic. Leziunea duce la incapacitatea pacientului de a merge. Examinatorul poate palpa golul de langa tendonul bicipital rupt. Uneori, se poate palpa hematomul subcutanat. Sensibilitatea postero-laterala a genunchiului este frecventa. Forta de flexie a genunchiului afectat poate scadea in cazurile grave.

Examen paraclinic

Examenul imagistic poate ajuta la definirea intinderii si severitatii leziunii tendonului bicepsului femural. Radiografiile pot fi utilizate pentru a verifica prezenta rupturii tendonului de pe os, atunci cand un fragment osos poate fi vizibil. Cu toate acestea, la adulti, fragmentul osos rupt nu se poate observa cu usurinta. In schimb, datorita osificarii incomplete, la adolescenti este mai usor de observat un fragment osos deplasat. IRM-ul poate fi utilizat pentru a fi evaluata retragerea tendonului si integritatea structurii osoase inconjuratoare. Ultrasonografia este o metoda relativ ieftina si ofera avantajul de a nu expune la radiatii pacientul. In plus, aceasta metoda permite evaluarea dinamica a miscarii tendonului bicepsului femural fata de tesuturile moi din jur. Ecografia Doppler poate fi folosita pentru evaluarea hipervascularizatiei musculare, care indica o vascularizare noua sau inflamatia tendonului afectat.

Tratamentul in ruptura de biceps femural

Tratamentul rupturii izolate a tendonului bicepsului femural este de obicei nechirurgical. Majoritatea sportivilor pot relua sportul de performanta(fotbal profesionist) in aproximativ 6 saptamani de la accidentare, daca ruptura tendonului are o retractie mai mica de 2 cm. Tendonul rupt se vindeca treptat, permitand genunchiului afectat sa revina la forta initiala. Tratamentul nechirurgical include repaus, gheata, antiinflamatoare nesteroidiene, usoare intinderi si exercitii terapeutice timp de 4-6 saptamani. O ruptura grava a tendonului bicepsului femural poate fi asociata cu lezarea muschilor semitendinos si semimembranos. Daca retractia tendoanelor este semnificativa(>5 cm), in general este necesara interventia chirurgicala.

Interventia chirurgicala in acest caz, presupune o incizie transversala a pliului gluteal, evidentierea tendonul rupt, protejarea nervului sciatic, mobilizarea tendonului rupt si reinsertia acestuia pe tuberozitatea ischiadica. Majoritatea cazurilor se recupereaza bine dupa tratamentul nechirurgical sau o interventie realizata la timp. Nu este nicio indicatie care sa se adreseze concret cand trebuie sa fie tratata chirurgical aceasta situatie. Mai multe studii de caz sugereaza ca ruptura completa a tendonului bicepsului femural ar trebui sa fie supusa tratamentului chirurgical.

Diagnostic diferential

Acesta include:

• Afectiunea tuberozitatii ischiadice;
• Entezopatia muschilor hamstring;
• Durerea referita de la articulatia sacroiliaca, coloana lombara, simfiza pubiana, muschii gluteali;
• Sciatica;
• Fracturile pelvisului sau ale gatului fibulei;

Clinicienii trebuie sa fie atenti, deoarece nu toate durerile posterioare ale coapsei deriva din lezarea tendonului bicepsului femural. In plus, leziunea tendonului apare adesea cu afectarea intregului complex hamstring.

Prognostic si complicatii

Prognosticul leziunii tendonului bicepsului femural este bun, daca diagnosticul si tratamentul sunt prompte si adecvate. Majoritatea sportivilor revin la sporturile de performanta dupa tratament. Desi ruptura completa a tendonului proximal al bicepsului femural nu este frecventa, pacientii pot prezenta slabiciune, durere si iritatie a nervului sciatic daca tendonul afectat nu este tratat adecvat.

Educarea pacientului si rezultate

Educarea ar trebui sa fie facuta publica, deoarece tot mai multi oameni participa la exercitii de mare intensitate. Furnizorii serviciilor medicale ar trebui sa ofere cele mai bune tratamente conform medicinei bazate pe dovezi.

Este recomandata o abordare interdisciplinara a rupturii tendonului bicepsului femural. Ruptura acestui tendon este relativ frecventa in randul tinerilor sportivi si a persoanelor active. Multi pacienti merg la camera de garda odata ce s-a produs leziunea. Prin urmare, cadrele medicale trebuie sa stie cum sa diagnosticheze si sa abordeze aceasta afectiune. Cheia prevenirii acestei leziuni este educarea cu privire la importanta incalzirii si a stretching-ului inainte de exercitii. Prognosticul este bun pentru majoritatea pacientilor. Tratamentul nechirurgical ofera ameliorarea simptomelor si recuperarea functionala. Recomandarea interventiei chirurgicale ramane incerta.