Studiu: Efectele tehnicilor Flexion-Distraction si Drop

• Informatii generale despre studiu
  
• Tratamentul chiropractic
• Participanti si metode
• Rezultatele studiului
• Discutii si concluzii

Informatii generale despre studiu

Va prezentam in acest articol un studiu, al carui scop a fost sa determine efectele tehnicii Flexion-Distraction si tehnicii Drop asupra inaltimii discului intervertebral al pacientiilor cu hernie de disc intervertebrala.

Participanti si metode: Treizeci de pacienti cu hernii de disc intervertebrale au fost impartiti in grupuri atat experimental (n=15), care au fost supusi tehnicii Flexion-Distraction sau Drop, cat si de control (n=15), care au fost supusi terapiei de decompresie spinala automatizata. Ambele grupuri au fost tratate cu o frecventa de 3 sedinte pe saptamana de-a lungul a 8 saptamani.

Rezultate: O comparatie dintre cele doua grupuri a aratat ca flexia coapsei pe bazin cu piciorul intins, si inaltimea discului intervertebral au crescut semnificativ in ambele grupuri. Dar nu a fost o diferenta semnificativa intre cele doua forme de terapie.

Concluzie: Tehnica Flexion-Distraction si tehnica Drop pot sa serveasca ca forme de terapie eficiente pentru imbunatatirea flexiei coapsei pe bazin cu piciorul intins, si pentru cresterea inaltimii discului intervertebral al pacientiilor cu hernie de disc intervertebrala.

Tratamentul chiropractic

Durerea lombara este o afectiune comuna si una dintre principalele subiecte de interes in fizioterapie, cu o rata de prevalenta de 70% in tarile dezvoltate. Formele de tratament mai conservatoare in cazul herniilor de disc intervertebrale includ medicatie, odihna la pat, kinetoterapie, masaj, terapie manuala si elongatii vertebrale (tractiuni automatizate). Un tip de terapie manuala este tratamentul chiropractic, ce include si tehnica Flexion-Distraction si tehnica Drop.

Tehnica Flexion-Distraction

Este folosita clinic de peste 50% dintre chiropracticieni. Aceasta largeste distanta dintre procesele spinoase pentru a mari spatiul din jurul discului. Asta creeaza o presiune negativa in spatiul intervertebral, ce trage discul iesit, inauntrul coloanei vertebrale si poate plasa vertebra subluxata inapoi in pozitia ei naturala. Aceasta tehnica poate fi folosita ca tractiunea unei anumite zone ale coloanei lombare sau la mobilizarea puternica (miscare intensa) a articulatiilor apofizare pentru a extinde ligamentele longitudinale anterioare si posterioare in scopul realinierii discurilor intervertebrale. Gay et al a raportat tehnica ca fiind sigura si fiziologic eficienta pentru pacientii cu durere lombara si durere pelviana cronica.

Tehnica Drop

In principiu folosita pentru realinierea pelvisului, sacrului, coloanei si oaselor gatului - este un sistem in care articulatii solide, cum ar fi articulatiile bazinului, pot fi tratate in siguranta folosind un tabel bine construit. Este considerata cea mai comun folosita tehnica chiropractica. Terapeutii folosesc o analiza unica a tehnicii Thompson pentru a localiza cu precizie si trata principalele subluxatii. In tari dezvoltate, cum ar fi Statele Unite si Canada, pacientii cu dureri lombare prefera chiropractica cu precadere. Pacienti care au fost supusi la aceasta forma de tratament, din cauza durerilor lombare, s-au aratat de 3 ori mai satisfacuti decat cei care au primit tratament medical general. Desi tehnicile Flexion-Distraction si Drop au fost folosite la o varietate mare de afectiuni spinale si vertebrale, efectele lor terapeutice nu au fost clar stabilite.

In acest context, initiatorii acestui studiu au analizat, studiat, si comparat atat efectele tehnicilor Flexion-Distraction si Drop - terapii aplicate in general pacientilor cu hernii de disc intervertebrale - cat si a terapiei de decompresie vertebrala pentru a determina rezultatele clinice si a le oferi suport pentru o baza stiintifica.

Participanti si metode

Acest studiu include 30 de pacienti de sex feminin cu varste cuprinse intre 20 si 60 de ani ce au fost consultate de catre un medic ortoped in Daegu, Coreea de Sud, din cauza unei dureri de coloana lombara ce dura mai mult de 3 luni. Simptomele lor erau in concordanta cu cele ale unei hernii de disc intervertebrale localizate la L5 - S1 in urma testelor confirmate de catre medicii ortopezi specialisti si acuze dureroase, tiparuri neurologice, si descoperiri radiologice confirmate de asistenti radiologi cu aparatura medicala ce include aparat de radiologie, computer tomograf, si RMN. Grupul experimental a fost supus tehniciilor Flexion-Distraction si Drop (EG=15) si aveau varsta cuprinsa intre 30 si 46 de ani, cu o inaltime cuprinsa intre 155 cm si 167 cm, si o greutate de 48 pana la 64 kg. Grupul de control a fost supus terapiei de decompresie vertebrala (elongatii) (CG, n=15) si avea varsta medie cuprinsa intre 27 si 47 de ani, inaltime cuprinsa intre 154 cm si 167 cm, si o greutate de 45 pana la 65 kg.

Nu au existat diferente semnificative de omogenitate intre cele 2 grupuri. Aprobarea etica pentru acest studiu a fost garantata de catre catedra de revizie institutionala a U1 University. Toti pacientii au citit si semnat formulare de consimtamant, in concordanta cu standardele etice ale Declaratiei de la Helsinki. In timp ce membrii care au avut simptome pentru mai mult de o saptamana sau care nu au fost supusi unei terapii de decompresie si unei terapii manuale, au fost inclusi, cei care aveau un istoric de interventii chirurgicale pentru zona lombara, aveau o tumoare spinala, o infectie a discului intervertebral, sau o contraindicatie pentru terapie manuala, au fost exclusi din acest studiu pe motive de siguranta.

Masa de flexie Zenith-Cox (Zenith-100, USA) pentru tehnica Flexion-distraction, masa chiropractica (Zenith 440, USA) pentru tehnica Drop, si aparatul pentru decompresia vertebrala (MID 4 Series, WIZ medical, KOR) pentru grupul de control au fost folosite de catre kinetoterapeuti si terapeuti fizici cu peste 10 ani experienta clinica. In plus, ambelor grupuri li s-au oferit proceduri de fizioterapie, precum perne calde (20 de minute), terapie cu curenti inteferentiali (100 bps, 15 minute), si terapie cu ultrasunete (5 minute). Toate procedurile de tratament au fost facute de 3 ori pe saptamana timp de 8 saptamani.

Procedura folosita in tehnica Flexion-Distraction

Un terapeut aseza ferm tenarul sau pe procesul spinos lombar al vertebrei lombare tratate si cu bratul celalalt se tinea de un maner aflat la coada mesei Cox. Dupa aceea terapeutul apasa in jos pe sectiunea pelviana caudala a mesei, efectuand o miscare de flexie- distragere pentru 4-5 secunde in 5 serii diferite pentru a obtine un total de 20 de secunde de distragere. Sectiunea caudala era presata in jos nu mai mult de 5 cm. Cand un set era compus din 5 flexii-distrageri pentru a alcatui 20 de secunde, 3 seturi erau aplicate la fiecare pacient. Dupa terminarea tehnicii, terapeutul efectua pomparea foramenului magnum de 10 ori tinand si fixand partea posterioara a capului pacientului cu o mana si apasand in jos pe coada mesei pentru a aplica o procedura de flexie a trunchiului.

Procedura folosita in tehnica Drop

Lungimile soldurilor si ale picioarelor pacientului erau determinate si aflate, ca o investigare a prezentei unui sindrom cervical. Un pacient care suferea de o subluxatie a lombarului si a bazinului, era rugat sa se intinda cu fata in jos pentru efectuarea tehnicii. Pentru ajustarea Derifield pozitiva, terapeutul aseaza tenarul mainii dominante pe creasta iliaca superioara a pacientului, care era culcat cu fata in jos, si cealalta mana pe tuberozitatea ischiala a partii opuse. Cand directia de cadere a pelvisului este setata catre anterionferior, ajustarea este efectuata de 3-4 ori dinspre spate spre fata si dinspre sud spre nord. Pentru ajustarea Derifield negativa, terapeutul pune tenarul mainii dominante pe tuberozitatea ischiala a pacientului, care se afla culcat cu fata in jos, si tine incheietura mainii cu cealalta, efectuand ajustarea de 3-4 ori dinspre sud spre nord. Terapeutul dupa acea pune partea distala a antebratului sau pe coapsa pacientului si caput ulnae al antebratului proximal pe portiunea mediala crestei iliace postero-superioare a pacientului, cu degetele sale impreunate, ridicand usor unul din picioarele pacientului pentru ajustare.

Dupa ajustarea subluxatiei pelvisului, ajustarea subluxatiei osului sacru a fost efectuata programand ca tensiunea mesei sa fie slaba. Regiunea ajustarii coloanei vertebrale a fost limitata in zona lombara si a bazinului.

Pentru terapia de decompresie vertebrala (elongatie), cu pacientul asezat cu fata in sus pe aparat, terapeutul foloseste extensiile de prindere cu perne de aer pentru a fixa curele in jurul toracelui si a bazinului. Terapeutul apoi fixeaza capul cu cureluse intre ele pentru a evita alunecarea partii de atasare si aseaza extensorul de sacru pentru a mentine lordoza regiunii lombare.Terapia este efectuata timp de 20 de minute cu perioada de tragere si perioada de repaos setata la o ratie de 2 pe 1.

Pentru o estimare buna a flexiei coapsei pe bazin cu piciorul intins aceasta a fost facuta cu glezna in dorsiflexie. Cand axa a fost fixata pe marele trohanter a crestei intertrohanteriene, bratul fixat este pozitionat paralel cu linia de mijloc laterala a trunchiului. Cand bratul ajustabil este paralel cu linia de mijloc a crestei intertrohanteriene, unghiul in care apare durerea, ce radiaza intre coapsa si genunchi, este masurat de catre terapeut cu ajutorul unui goniometru.

Pentru a estima inaltimea discului intervertebral, este folosit sistemul PACS (the Picture Archiving and Communication System) pentru a masura inaltimea cu echipament radiologic (DS-20UR, KOR). Radiografia este efectuata doar in prima perioada a zilei pentru a reduce erorile de masurare si fara nici o greutate in plus pentru a exclude schimbari in unghiurile de lordoza si cifoza in planul sagital, si schimbari ale inaltimilor discurilor intervertebrale cauzate de surplus de greutate. Inaltimea discului intervertebral (L5-S1) este masurat cu metode descrise de Inoue et al. Aceasta metoda implica calcularea inaltimilor discului din fata, de la mijloc si din spate, adunarea lor iar apoi impartirea acestora la 3. Inaltimile sunt calculate de un radiolog ce nu cunoaste simptomele si datele pacientilor.

Pentru o analiza statistica, este efectuata o comparatie intre cele doua grupuri cu ajutorul un test -T grupat, si un test-T independent, si nivelul semnificativ (α) setat la 0.05.

Rezultatele studiului

Rezultatele comparatiei dintre cele 2 grupuri au aratat ca flexia coapsei pe bazin cu piciorul intins si inaltimea discului intervertebral au crescut semnificativ atat in grupul experimental (EG) cat si in cel controlat(CG) (p0.05).

Discutii si concluzii

Keon et al. raporteaza ca o diferenta semnificativa a fost observata la flexia coapsei pe bazin cu piciorul intins atunci cand pacientului i se efectueaza tehnica Flexion-Distraction in cazul in care acesta sufera de hernie de disc intervertebrala. Gionis si Groteke emit ca 89% din 229 de pacienti cu simptome asociate herniei de disc intervertebrala au dat semne de insanatiosire atunci cand au fost supusi terapiei de decompresie vertebrala timp de 6 saptamani. In studiul prezentat , ambele grupuri au afisat diferente semnificative in testele efectuate. Aceste rezultate sugereaza ca atat decompresia manuala cat si cea vertebrala automatizata pot scadea presiunea interna asupra discului intervertebral, pot creste inaltimea intradiscala fara stimularea fibrelor din jurul discului fibros care sunt susceptibile la durere, si pot realinia articulatiile vertebrale la miscarile fiziologice pentru a elimina durerea, in final reajustand postura in limite normale si activand functiile de baza ale corpului.

Cat pentru spatiul discal intervertebral alterat de catre tehnica flexie-distragere, Gudavalli et al. a observat ca spatiul discal L5-S1 a crescut cu aproximativ 3 mm si unghiul discului intervertebral cu aproape 6 grade la nivelul vertebrelor lombare ale cadavrelor. Cand Gay et al. a masurat presiunea nucleului pulpos si stresul compresiv la nivelul discului fibros a 15 cadavre, dupa tehnica Flexion-Distraction, tehnica a ajutat la scaderea presiunii din discul intervertebral cu 65%. Dupa spusele lui Cox, spatiul discului intervertebral s-a marit cu 1.5-2 mm in timpul tehnicii Flexion-Distraction cand a fost investigat mai tarziu cu ajutorul radiografiei. Similar, atat grupul de decompresie vertebrala cat si cel de terapie manuala in acest studiu a dovedit statistic diferente foarte mari. Aceste rezultate pot indica ca tehnicile de manipulare au marit spatiul discal, formand o presiune negativa in interiorul discului, si marind ligamentele posterioare ale discului fibros pentru a elimina adeziunile de la nivelul radacinii nervoase si herniile de disc. Intre timp, o ajustare chiropractica poate realinia tesuturile paravertebrale (muschi, ligamente si fatete articulare) si subluxatiile care stimuleaza receptorii din coloana, astfel activand centrii nervosi reflecsi dinauntrul maduvei spinarii.